Pandant Talisman Crucea Greaca (Crux Quadrata)


 

 

Mone Camino - Handmade by Mone

Pandant Talisman Crucea Greaca/Ortodoxa (Crux Quadrata) – UNISEX

 

Materiale: piele naturala, Amuleta Crucea Greaca acril,  vopsea acrilica de calitate superioara rezistenta la apa Gold Effect, agatatoare pandant (auriu antichizat)

Pret: 40 lei (personalizat: 80 lei)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

CRUCEA

Considerat unul dintre simbolurile fundamentale ale omenirii, crucea are o istorie extrem de veche, prezenta sa fiind semnalata cu mult timp inaintea crestinismului, in majoritatea civilizatiilor vechi si pe toate meridianele globului. Marturii despre cruce ne parvin din Egipt si din Grecia, din China si din Mexic, din Imperiul Roman si din lumea celtica. Peste tot crucea este semnul plastic care concentreaza in forma sa sculptata, incizata, pictata sau caligrafiata pe papirus, o uriasa cantitate de informatii referitoare la universul spiritual al fiecarei civilizatii. Structura plastica a crucii devine o adevarata emblema, un simbol al credintelor ce i-a animat pe cei ce au realizat respectivele forme. Din aceste considerente vorbim si astazi despre “crucea celtica”, “crucea de Malta”, “crucea greceasca” etc. COMPLEXITATE. Pentru antici crucea era sinteza celorlalte trei simboluri fundamentale: cercul, centrul si patratul. Intersectia celor doua brate ale crucii genera “centrul”, adica locul unde cerul intalneste pamantul, in care timpul se amesteca cu spatiul. Crucea este legatura dintre cosmos si centrul originar, este permanenta comunicare dintre pamant si cer, de sus in jos si de jos in sus. Din aceasta perspectiva, crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului care randuieste si masoara spatiul sacru, ordoneaza vetrele de locuire, strabate campurile si cimitirele. Incrucisarea bratelor sale marcheaza raspantiile. Crucea este un simbol ascensional cu dubla semnificatie. Ea explica misterul centrului care are putere de a emana, de a imprastia, dar si de a aduna. In lumea celtica simbolismul crucii se combina cu simbolismul “cercului”. Crucea celtica este inscrisa in cerc, avand brate egale. La intersectia acestora apare totdeauna un mic glob care face trimitere la simbolismul “centrului”. In evolutia sa temporala, crucea celtica a cunoscut mai multe variante de reprezentare. In unele dintre acestea, bratele crucii inscrise in cerc depasesc limitele cercului, devenind “roata”. In civilizatia vechilor mexicani, simbolul crucii exprima totalitatea lumii care se ordoneaza sub semnul crucii, iar la centrul ei era plasat Zeul Focului. MANTUIRE. Traditia crestina imbogateste foarte mult simbolismul initial al crucii, incluzand imaginea mantuirii si patimilor lui Hristos. Crucea se identifica la crestini cu Iisus Rastignit, motiv pentru care ea devine cel mai viu simbol al lor. Crucea este slavita in sarbatori speciale – Aflarea Sfintei Cruci, Aratarea Sfintei Cruci, Scoaterea Sfintei Cruci, Inaltarea Sfintei Cruci – , este cantata in imnuri liturgice si este adorata ca “relict sfant”, fiecare bucatica din lemnul sau. In iconografia crestina crucea s-a bucurat de o mare atentie, existand mai multe modalitati plastice de reprezentare a simbolismului: crucea in forma de X si T, crucea cu varf si o singura bara orizontala, crucea cu varf si doua bare orizontale, crucea cu varf si trei bare orizontale, crucea cu brate egale, inscrisa in patrat (“crucea greaca”) si crucea cu brate inegale, inscrisa in dreptunghi (“crucea latina”). Fara a se exclude unele pe celelalte, aceste variante exprima particularitatile culturale de perceptie si interpretare simbolica a aceluiasi adevar crestin: crucea, expresia mantuirii si a patimirii. Din bogatul simbolism al crucii, spiritualitatea populara romaneasca a conservat mai multe categorii de martori vizuali ce pot fi intalniti in casa si gospodaria taraneasca traditionala, in vatra satului, la raspantii, pe hotare si in holdele cu semanaturi. Motivul crucii este realizat intr-o infinitate de variante plastico-decorative, in materiale si tehnici dintre cele mai diverse. Cioplit, incizat, sculptat, tesut, brodat, pictat pe lemn, piatra, os, suprafata textila sau pe piei de animale, simbolul crucii atesta de fiecare data credinta romanilor in forta invincibila a simbolului capabil de a le proteja viata, alungand raul dincolo de spatiul vital al individului, al familiei, al neamului si al comunitatii. Crucea ocroteste viata, o ajuta sa se implineasca, deschizandu-i perspectiva nemuririi. Pentru romani crucea este protectoarea casei, aparatoarea holdelor si a semanaturilor, este scutul de care tot raul se loveste, fara sansa de a-l atinge pe omul credincios, ce stie sa se apere. In temeiul unor asemenea convingeri, indiferent de zona etnografica in care ne aflam, pe tot cuprinsul Romaniei, observam si astazi cum taranii isi pun pe acoperisul caselor, uneori si al grajdurilor, cruci din lemn, ceramica sau metal pentru “a-si feri casele de fulgere si trasnete si de alte rele”. Pe monumentalele porti transilvanene din tara Oltului, Maramures, Tarnave, Odorhei si Ciuc sunt sculptate cruci alaturi de rozete, “pomi ai vietii”, “Soare si Luna”, uneori chiar “Arhangheli”, in speranta ca aceste simboluri vor impiedica fortele raului (spiritele malefice) sa intre in gospodarii. In aceleasi zone, ancadramentele usilor si ferestrelor de la case sunt impodobite cu aceleasi categorii de simboluri pentru “a opri raul sa intre in casa”; “acolo unde crucea vegheaza, raul nu poate trece pragul”. Credintele legate de nevoia protejarii simbolice a pragurilor ce despart spatiul omului de spatiul nedefinit cuprind nenumarate referiri la eficienta protectoare (apotropaica) a crucii amplasate in asemenea locuri. Amenajarea spatiului de locuit aduce in atentie solutii decorative ingenioase si diferentiate in functie de specificul zonal. Dincolo de marea diversitate a formulelor de amenajare decorativa a spatiului de locuit descoperim, ca o constanta, simbolul crucii, prezent pe stergarele si batistele ce impodobesc peretii, pe strachinile agatate in cuiere de lemn sau asezate pe podisoare (dulapuri), pe lazile de zestre si pe spatarele scaunelor ce inconjoara masa. (Sursa: jurnalul.ro)

 

Crucea este unul din simbolurile atestate inca din antichitatea cea mai indepartata: in Egipt, in China sau in Creta, la Cnosos, unde s-a descoperit o cruce de marmura datand din veacul al XV-lea i.Hr. Crucea este al treilea din cele patru simboluri fundamentale alaturi de cerc, centru si patrat. Ea stabileste o relatie intre celelalte trei. Aceasta este cea mai complexa simbolistica. Ele au dat nastere unui adevarat limbaj universal. Crucea simbolizeaza in esenta pamantul, cele patru puncte cardinale, fiind baza simbolurilor de orientare in diferitele etape de existenta ale omului. Etapele coincid omului-animal (orientare interioara), pamantului (orientare temporala) si a sferelor ceresti (orientare spatiala).

In China, cifra crucii este cinci (desi in arealul european ea corespunde patratului si cifrei patru). Multumita simbolisticii chineze am invatat din nou sa luam in considerare centrul acestui simbol. Acest punct este marea rascruce a imaginarului. Crucea are in consecinta o functie de sinteza si de masura. In ea se intalnesc cerul si pamantul, in ea se amesteca timpul si spatiul. Ea este cordonul ombilical alcosmosului legat de centrul originar. Dintre toate simbolurile ea este cel mai universal, cel mai totalizator. Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului comunicarii intre cer si pamant. Ea este marea cale de comunicatie. Crucea ordoneaza spatiile sacre, ca de pilda templele; ea deseneaza pietele oraselor; strabate campurile si cimitirele; bratele ei marcheaza raspantiile. In acest punct central se inalta un altar, o piatra, un catarg. Ea explica misterul centrului. Crucea mai are o valoare de simbol ascensional. Intr-o ghicitoare germanica medievala se vorbeste despre un copac ale carui radacini sunt in iad si al carui varf ajunge la tronul lui Dumnezeu, si care tine lumea intreaga in crengile lui; acest copac este tocmai Crucea.

In legendele orientale, crucea este puntea sau scara pe care urca la Dumnezeu sufletele oamenilor. In unele variante, lemnul crucii are sapte trepte, dupa cum arborii cosmici reprezinta cele sapte ceruri.

Traditia crestina a imbogatit in mod prodigios simbolismul crucii, condensand in aceasta imagine mantuirea si patimile Mantuitorului. Crucea il simbolizeaza pe Cel Rastignit, pe Hristos, Mantuitorul, Logosul, a doua persoana a Treimii. Ea este mai mult decat o figura a lui Hristos, identificandu-se cu persoana lui. Crestinii tin sarbatori ale Crucii: aratarea Sfintei Cruci, scoaterea ei, i se canta imnuri. Ea isi are propria istorie – lemnul din care este facuta provine dintr-un copac sadit de Set pe mormantul lui Adam, si, dupa moartea lui Hristos, farame din ea se imprastie in toata lumea. Crucea va aparea din nou in bratele lui Hristos la Judecata de Apoi.

Iata de ce ea a fost preluata de iconografia crestina pentru a sublinia supliciul lui Mesia ca si prezenta lui. Se pot deosebi patru tipuri principale de cruce: crucea fara varf (in forma de T); crucea cu varf si cu o singura bara orizontala; crucea cu varf si cu doua bare orizontale; crucea cu varf si cu trei bare orizontale.

Diferitele sensuri atribuite lor de simbolistica nu sunt deloc absolute. Ele nu se exclud reciproc. Crucea in forma de T ar reprezenta sarpele tintuit de un par, moartea invinsa prin jertfa. Ea avea un sens misterios inca din Vechiul Testament. Crucea cu o singura bara orizontala este crucea evangheliei. Cele patru brate ale ei simbolizeaza cele patru elemente intinate de firea omului si virtutile sufletului omenesc. Crucea greceasca are patru brate egale. Crucea latina este potrivita dimensiunilor umane. Una este idealizata, cealalta realista. Dintr-o spanzuratoare, ortodocsii au facut un obiect de podoaba. Deasemenea, bisericile ortodoxe si catolice au fost intocmite dupa planul crucii. Crucea cu doua bare ar reprezenta si inscriptia lui Pilat – Isus Nazarineanul, regele iudeilor. Crucea cu trei bare devine un simbol al ierarhiei ecleziastice, corespunzand tiarei papale, palariei de cardinal si mitrei episcopale. Incepand din secolul al XV-lea numai papa are dreptul de a purta aceasta cruce; crucea dubla revinea cardinalilor si arhiepiscopilor; crucea simpla revenea episcopilor.

Mai putem distinge crucea patimilor si crucea invierii.

Puterea simbolismului in primele veacuri crestine apare cu mai multa pregnanta pe crucea mistica, sapata in piatra: pecetea poarta gravata o cruce in T cu literele X si P. Crucea l-a zdrobit si l-a imblanzit pe Satana-stravechiul sarpe, inlantuit la piciorul crucii. Acest dusman al neamului omenesc vrea sa subjuge spiritul (simbolizat sub forma unui porumbel).

Urmandu-si evolutia in lumea simbolurilor, crucea devine raiul celor alesi descrisa intr-o editie a Divinei Comedii din 1941. Crucea este aici simbolul slavei vesnice, a slavei dobandite prin jertfa si care culmineaza intr-o fericire extatica.

In traditiile iudaice si crestine, semnul purtator de cruce apartine riturilor initiatice primitive. Crucea crestina este vestita prin anumite figuri din Vechiul Testament cum sunt, pragul de sus al usii de la casele evreilor, unse cu sange de miel printr-un semn al crucii. Crucea recapituleaza creatia, ea are un sens cosmic. Irineu scrie: “S-a facut trup si a fost rastignit pe cruce, adunand in sine lumea toata” – crucea devine astfel polul lumii, pecete cosmica. crucea lumii.

Prezenta crucii se regaseste in natura, omul cu bratele intinse al lui Leonardo simbolizeaza crucea asa cum o face si zborul pasarilor, catargul corabiei, ancora, tridentul sau uneltele de arat pamantul. Crucea reia temele fudamentale ale Bibliei – ea este pom al vietii, intelepciune, lemn (al arcei, al toiagului).

In teologia izbavirii, crucea mai este si simbolul rascumpararii datorate in numele justitiei si al carligului cu care a fost incatusat demonul. O intreaga traditie considera ca este necesara o rascumparare catre demon. Potrivit unei credinte stravechi, adevaratul lemn al crucii lui Hristos invie mortii pentru ca se presupune ca este facuta din lemnul Pomului Vietii sadit in rai.

In Asia, simbolul crucii, desi nu este tot atat de bogat din punct de vedere simbolic ca in lumea crestina, nu este totusi mai putin important. Ne este greu sa studiem in cateva randuri un simbolism atat de vast ca acela al crucii caruia Guenon i-a consacrat un volum intreg – emblema a centrului, a focului, a intelectului, a Principiului. Crucea mai este si Axa Lumii.

In Egipt, crucea cu toarta (ankh) confundata adesea cu nodul lui Isis, este simbolul milioanelor de ani de viata viitoare. Ea este unul din atributele lui Isis, dar poate fi vazuta in mana multor divinitati, ca emblema a vietii divine si a vesniciei. In mana muritorilor, ea exprima o urare de fericire vesnica in tovarasia lui Isis si Osiris. Cercul ei este imaginea perfecta a ceea ce nu are nici inceput si nici sfarsit, evocand starea de transa in care se zbatea initiatul, mai exact ea reprezinta starea de moarte, rastignirea alesului si, in unele temple, initiatul era culcat de preoti pe un pat in forma de cruce. Ea este aplicata pe fruntea faraonilor si a initiatilor, ca pentru a le da puterea sa vada vesnicia dincolo de obstacolele ce raman de trecut. Pentru Paul Pierret, ea este si un simbol de protejare a tainelor sfinte – numeroase amulete se atarnau la gatul mumiilor.

In arta africana rucea are in primul rand un sens cosmic, simbolizeaza soarele si drumul deschis de el pe bolta cerului. Ea reprezinta la triburile bamum pe rege. Ca raspantie mai exprima si drumurile vietii si mortii, fiind o imagine a soartei omului. Asocierea dintre cruce si spirala rezuma organizarea lumii potrivit conceptiei triburilor bantu din Kasai (Congo, Lulua si Baluba). La aceleasi populatii crucea tatuata, gravata si forjata simbolizeaza punctele cardinale si in acelasi timp cele patru drumuri ale universului ce conduc la genii, la oameni, la sufletele bune si la sufletele rele.

Crucea, scrie Guenon, este in primul rand simbolul totalizarii spatiale, simbolul ei fiind o unire a contrariilor pe care trebuie sa il apropiem de acel kua (unirea dintre yang si yin), ca si de acea tetraktys. Acest simbolism este extrem de bine simtit in traditia mitica a vechilor mexicani. Crucea este simbolul totalitatii lumii, a legaturii dintre ani. Cand vechii scribi incercau sa-si reprezinte lumea ei dispuneau in forma de cruce cele patru spatii in jurul centrului. Mitologia mexicana ne ofera intreaga paleta simbolica ce vine sa se ordoneze sub semnul crucii – in vatra universului sta zeul focului sau un copac multicolor.

Crucea latină

Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.

 

 

Pandant Talisman SPIRALA


handmade by Mone

Pandant Talisman SPIRALA (unisex) – UNICAT

 

Materiale: Amuleta Spirala metal, piele naturala, vopsea acrilica de calitate superioara rezistenta la apa Gold Effect, agatatoare pandant (auriu antichizat)

Pret: 40 lei (personalizat: 80 lei)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

SPIRALA, ca simbol universal care a existat in toate culturile de pe Pamant, de la daci pana la mayasi, cu semnificatii dintre cele mai diverse. Este un simbol de continua miscare, care emana viata si mobilitate, inspira trecerea timpului dar si infinitul, continua ciclicitate a vietii.

Este un simbol de fertilitate, evolutie, inaintare, sugereaza schimbarea si transformarea continua din viata noastra. In unele culturi este simbolul destinului, sugerand un labirint in care nu stim niciodata unde ajungem. Spirala exista in natura sub diverse forme: de la cochilia melcului, incolacirea sarpelui pana la carceii vitei de vie.

Pandant Talisman Ochiul Atoatevazator


handmade by Mone

Pandant Talisman Ochiul Atoatevazator (Ochiul lui Dumnezeu, Ochiul Providentei) – Talisman personalizat – UNICAT

Ochiul Atoatevăzător este un alt simbol, încă și mai important, ale aceleiași mărețe Ființe. Atât evreii cât și egiptenii par să-i fi preluat utilizarea din inclinația naturală a minților de a alege un organ ca simbol al funcției ce se dorește a fi reprezentată. Astfel piciorul a fost adesea adoptat ca simbol al iuțelii, brațul ca simbol al puterii, iar mâna ca simbol al fidelității. Pe baza aceluiași principiu, ochiul deschis a fost ales ca simbol al vigilenței , iar ochiul lui Dumnezeu ca simbol al vigilenței divine și alte griji pentru univers. – Albert Mackey

 

Materiale: lemn, piele naturala, vopsea acrilica de calitate superioara rezistenta la apa Gold Effect, agatatoare pandant (auriu antichizat)

Pret: 40 lei; personalizat: 80 lei (vandut)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

 

 

Pandant Talisman Crucea Latina (Crux Immissa)


 Mone Camino - Handmade by Mone

Pandant Talisman Crucea Latina (Crux Immissa) – unisex

 

Materiale: piatra, piele naturala, vopsea acrilica de calitate superioara rezistenta la apa Gold Effect, agatatoare pandant

Pret: 40 lei (personalizat: 80 lei)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

CRUCEA

Considerat unul dintre simbolurile fundamentale ale omenirii, crucea are o istorie extrem de veche, prezenta sa fiind semnalata cu mult timp inaintea crestinismului, in majoritatea civilizatiilor vechi si pe toate meridianele globului. Marturii despre cruce ne parvin din Egipt si din Grecia, din China si din Mexic, din Imperiul Roman si din lumea celtica. Peste tot crucea este semnul plastic care concentreaza in forma sa sculptata, incizata, pictata sau caligrafiata pe papirus, o uriasa cantitate de informatii referitoare la universul spiritual al fiecarei civilizatii. Structura plastica a crucii devine o adevarata emblema, un simbol al credintelor ce i-a animat pe cei ce au realizat respectivele forme. Din aceste considerente vorbim si astazi despre “crucea celtica”, “crucea de Malta”, “crucea greceasca” etc. COMPLEXITATE. Pentru antici crucea era sinteza celorlalte trei simboluri fundamentale: cercul, centrul si patratul. Intersectia celor doua brate ale crucii genera “centrul”, adica locul unde cerul intalneste pamantul, in care timpul se amesteca cu spatiul. Crucea este legatura dintre cosmos si centrul originar, este permanenta comunicare dintre pamant si cer, de sus in jos si de jos in sus. Din aceasta perspectiva, crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului care randuieste si masoara spatiul sacru, ordoneaza vetrele de locuire, strabate campurile si cimitirele. Incrucisarea bratelor sale marcheaza raspantiile. Crucea este un simbol ascensional cu dubla semnificatie. Ea explica misterul centrului care are putere de a emana, de a imprastia, dar si de a aduna. In lumea celtica simbolismul crucii se combina cu simbolismul “cercului”. Crucea celtica este inscrisa in cerc, avand brate egale. La intersectia acestora apare totdeauna un mic glob care face trimitere la simbolismul “centrului”. In evolutia sa temporala, crucea celtica a cunoscut mai multe variante de reprezentare. In unele dintre acestea, bratele crucii inscrise in cerc depasesc limitele cercului, devenind “roata”. In civilizatia vechilor mexicani, simbolul crucii exprima totalitatea lumii care se ordoneaza sub semnul crucii, iar la centrul ei era plasat Zeul Focului. MANTUIRE. Traditia crestina imbogateste foarte mult simbolismul initial al crucii, incluzand imaginea mantuirii si patimilor lui Hristos. Crucea se identifica la crestini cu Iisus Rastignit, motiv pentru care ea devine cel mai viu simbol al lor. Crucea este slavita in sarbatori speciale – Aflarea Sfintei Cruci, Aratarea Sfintei Cruci, Scoaterea Sfintei Cruci, Inaltarea Sfintei Cruci – , este cantata in imnuri liturgice si este adorata ca “relict sfant”, fiecare bucatica din lemnul sau. In iconografia crestina crucea s-a bucurat de o mare atentie, existand mai multe modalitati plastice de reprezentare a simbolismului: crucea in forma de X si T, crucea cu varf si o singura bara orizontala, crucea cu varf si doua bare orizontale, crucea cu varf si trei bare orizontale, crucea cu brate egale, inscrisa in patrat (“crucea greaca”) si crucea cu brate inegale, inscrisa in dreptunghi (“crucea latina”). Fara a se exclude unele pe celelalte, aceste variante exprima particularitatile culturale de perceptie si interpretare simbolica a aceluiasi adevar crestin: crucea, expresia mantuirii si a patimirii. Din bogatul simbolism al crucii, spiritualitatea populara romaneasca a conservat mai multe categorii de martori vizuali ce pot fi intalniti in casa si gospodaria taraneasca traditionala, in vatra satului, la raspantii, pe hotare si in holdele cu semanaturi. Motivul crucii este realizat intr-o infinitate de variante plastico-decorative, in materiale si tehnici dintre cele mai diverse. Cioplit, incizat, sculptat, tesut, brodat, pictat pe lemn, piatra, os, suprafata textila sau pe piei de animale, simbolul crucii atesta de fiecare data credinta romanilor in forta invincibila a simbolului capabil de a le proteja viata, alungand raul dincolo de spatiul vital al individului, al familiei, al neamului si al comunitatii. Crucea ocroteste viata, o ajuta sa se implineasca, deschizandu-i perspectiva nemuririi. Pentru romani crucea este protectoarea casei, aparatoarea holdelor si a semanaturilor, este scutul de care tot raul se loveste, fara sansa de a-l atinge pe omul credincios, ce stie sa se apere. In temeiul unor asemenea convingeri, indiferent de zona etnografica in care ne aflam, pe tot cuprinsul Romaniei, observam si astazi cum taranii isi pun pe acoperisul caselor, uneori si al grajdurilor, cruci din lemn, ceramica sau metal pentru “a-si feri casele de fulgere si trasnete si de alte rele”. Pe monumentalele porti transilvanene din tara Oltului, Maramures, Tarnave, Odorhei si Ciuc sunt sculptate cruci alaturi de rozete, “pomi ai vietii”, “Soare si Luna”, uneori chiar “Arhangheli”, in speranta ca aceste simboluri vor impiedica fortele raului (spiritele malefice) sa intre in gospodarii. In aceleasi zone, ancadramentele usilor si ferestrelor de la case sunt impodobite cu aceleasi categorii de simboluri pentru “a opri raul sa intre in casa”; “acolo unde crucea vegheaza, raul nu poate trece pragul”. Credintele legate de nevoia protejarii simbolice a pragurilor ce despart spatiul omului de spatiul nedefinit cuprind nenumarate referiri la eficienta protectoare (apotropaica) a crucii amplasate in asemenea locuri. Amenajarea spatiului de locuit aduce in atentie solutii decorative ingenioase si diferentiate in functie de specificul zonal. Dincolo de marea diversitate a formulelor de amenajare decorativa a spatiului de locuit descoperim, ca o constanta, simbolul crucii, prezent pe stergarele si batistele ce impodobesc peretii, pe strachinile agatate in cuiere de lemn sau asezate pe podisoare (dulapuri), pe lazile de zestre si pe spatarele scaunelor ce inconjoara masa. (Sursa: jurnalul.ro)

 

Crucea este unul din simbolurile atestate inca din antichitatea cea mai indepartata: in Egipt, in China sau in Creta, la Cnosos, unde s-a descoperit o cruce de marmura datand din veacul al XV-lea i.Hr. Crucea este al treilea din cele patru simboluri fundamentale alaturi de cerc, centru si patrat. Ea stabileste o relatie intre celelalte trei. Aceasta este cea mai complexa simbolistica. Ele au dat nastere unui adevarat limbaj universal. Crucea simbolizeaza in esenta pamantul, cele patru puncte cardinale, fiind baza simbolurilor de orientare in diferitele etape de existenta ale omului. Etapele coincid omului-animal (orientare interioara), pamantului (orientare temporala) si a sferelor ceresti (orientare spatiala).

In China, cifra crucii este cinci (desi in arealul european ea corespunde patratului si cifrei patru). Multumita simbolisticii chineze am invatat din nou sa luam in considerare centrul acestui simbol. Acest punct este marea rascruce a imaginarului. Crucea are in consecinta o functie de sinteza si de masura. In ea se intalnesc cerul si pamantul, in ea se amesteca timpul si spatiul. Ea este cordonul ombilical alcosmosului legat de centrul originar. Dintre toate simbolurile ea este cel mai universal, cel mai totalizator. Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului comunicarii intre cer si pamant. Ea este marea cale de comunicatie. Crucea ordoneaza spatiile sacre, ca de pilda templele; ea deseneaza pietele oraselor; strabate campurile si cimitirele; bratele ei marcheaza raspantiile. In acest punct central se inalta un altar, o piatra, un catarg. Ea explica misterul centrului. Crucea mai are o valoare de simbol ascensional. Intr-o ghicitoare germanica medievala se vorbeste despre un copac ale carui radacini sunt in iad si al carui varf ajunge la tronul lui Dumnezeu, si care tine lumea intreaga in crengile lui; acest copac este tocmai Crucea.

In legendele orientale, crucea este puntea sau scara pe care urca la Dumnezeu sufletele oamenilor. In unele variante, lemnul crucii are sapte trepte, dupa cum arborii cosmici reprezinta cele sapte ceruri.

Traditia crestina a imbogatit in mod prodigios simbolismul crucii, condensand in aceasta imagine mantuirea si patimile Mantuitorului. Crucea il simbolizeaza pe Cel Rastignit, pe Hristos, Mantuitorul, Logosul, a doua persoana a Treimii. Ea este mai mult decat o figura a lui Hristos, identificandu-se cu persoana lui. Crestinii tin sarbatori ale Crucii: aratarea Sfintei Cruci, scoaterea ei, i se canta imnuri. Ea isi are propria istorie – lemnul din care este facuta provine dintr-un copac sadit de Set pe mormantul lui Adam, si, dupa moartea lui Hristos, farame din ea se imprastie in toata lumea. Crucea va aparea din nou in bratele lui Hristos la Judecata de Apoi.

Iata de ce ea a fost preluata de iconografia crestina pentru a sublinia supliciul lui Mesia ca si prezenta lui. Se pot deosebi patru tipuri principale de cruce: crucea fara varf (in forma de T); crucea cu varf si cu o singura bara orizontala; crucea cu varf si cu doua bare orizontale; crucea cu varf si cu trei bare orizontale.

Diferitele sensuri atribuite lor de simbolistica nu sunt deloc absolute. Ele nu se exclud reciproc. Crucea in forma de T ar reprezenta sarpele tintuit de un par, moartea invinsa prin jertfa. Ea avea un sens misterios inca din Vechiul Testament. Crucea cu o singura bara orizontala este crucea evangheliei. Cele patru brate ale ei simbolizeaza cele patru elemente intinate de firea omului si virtutile sufletului omenesc. Crucea greceasca are patru brate egale. Crucea latina este potrivita dimensiunilor umane. Una este idealizata, cealalta realista. Dintr-o spanzuratoare, ortodocsii au facut un obiect de podoaba. Deasemenea, bisericile ortodoxe si catolice au fost intocmite dupa planul crucii. Crucea cu doua bare ar reprezenta si inscriptia lui Pilat – Isus Nazarineanul, regele iudeilor. Crucea cu trei bare devine un simbol al ierarhiei ecleziastice, corespunzand tiarei papale, palariei de cardinal si mitrei episcopale. Incepand din secolul al XV-lea numai papa are dreptul de a purta aceasta cruce; crucea dubla revinea cardinalilor si arhiepiscopilor; crucea simpla revenea episcopilor.

Mai putem distinge crucea patimilor si crucea invierii.

Puterea simbolismului in primele veacuri crestine apare cu mai multa pregnanta pe crucea mistica, sapata in piatra: pecetea poarta gravata o cruce in T cu literele X si P. Crucea l-a zdrobit si l-a imblanzit pe Satana-stravechiul sarpe, inlantuit la piciorul crucii. Acest dusman al neamului omenesc vrea sa subjuge spiritul (simbolizat sub forma unui porumbel).

Urmandu-si evolutia in lumea simbolurilor, crucea devine raiul celor alesi descrisa intr-o editie a Divinei Comedii din 1941. Crucea este aici simbolul slavei vesnice, a slavei dobandite prin jertfa si care culmineaza intr-o fericire extatica.

In traditiile iudaice si crestine, semnul purtator de cruce apartine riturilor initiatice primitive. Crucea crestina este vestita prin anumite figuri din Vechiul Testament cum sunt, pragul de sus al usii de la casele evreilor, unse cu sange de miel printr-un semn al crucii. Crucea recapituleaza creatia, ea are un sens cosmic. Irineu scrie: “S-a facut trup si a fost rastignit pe cruce, adunand in sine lumea toata” – crucea devine astfel polul lumii, pecete cosmica. crucea lumii.

Prezenta crucii se regaseste in natura, omul cu bratele intinse al lui Leonardo simbolizeaza crucea asa cum o face si zborul pasarilor, catargul corabiei, ancora, tridentul sau uneltele de arat pamantul. Crucea reia temele fudamentale ale Bibliei – ea este pom al vietii, intelepciune, lemn (al arcei, al toiagului).

In teologia izbavirii, crucea mai este si simbolul rascumpararii datorate in numele justitiei si al carligului cu care a fost incatusat demonul. O intreaga traditie considera ca este necesara o rascumparare catre demon. Potrivit unei credinte stravechi, adevaratul lemn al crucii lui Hristos invie mortii pentru ca se presupune ca este facuta din lemnul Pomului Vietii sadit in rai.

In Asia, simbolul crucii, desi nu este tot atat de bogat din punct de vedere simbolic ca in lumea crestina, nu este totusi mai putin important. Ne este greu sa studiem in cateva randuri un simbolism atat de vast ca acela al crucii caruia Guenon i-a consacrat un volum intreg – emblema a centrului, a focului, a intelectului, a Principiului. Crucea mai este si Axa Lumii.

In Egipt, crucea cu toarta (ankh) confundata adesea cu nodul lui Isis, este simbolul milioanelor de ani de viata viitoare. Ea este unul din atributele lui Isis, dar poate fi vazuta in mana multor divinitati, ca emblema a vietii divine si a vesniciei. In mana muritorilor, ea exprima o urare de fericire vesnica in tovarasia lui Isis si Osiris. Cercul ei este imaginea perfecta a ceea ce nu are nici inceput si nici sfarsit, evocand starea de transa in care se zbatea initiatul, mai exact ea reprezinta starea de moarte, rastignirea alesului si, in unele temple, initiatul era culcat de preoti pe un pat in forma de cruce. Ea este aplicata pe fruntea faraonilor si a initiatilor, ca pentru a le da puterea sa vada vesnicia dincolo de obstacolele ce raman de trecut. Pentru Paul Pierret, ea este si un simbol de protejare a tainelor sfinte – numeroase amulete se atarnau la gatul mumiilor.

In arta africana rucea are in primul rand un sens cosmic, simbolizeaza soarele si drumul deschis de el pe bolta cerului. Ea reprezinta la triburile bamum pe rege. Ca raspantie mai exprima si drumurile vietii si mortii, fiind o imagine a soartei omului. Asocierea dintre cruce si spirala rezuma organizarea lumii potrivit conceptiei triburilor bantu din Kasai (Congo, Lulua si Baluba). La aceleasi populatii crucea tatuata, gravata si forjata simbolizeaza punctele cardinale si in acelasi timp cele patru drumuri ale universului ce conduc la genii, la oameni, la sufletele bune si la sufletele rele.

Crucea, scrie Guenon, este in primul rand simbolul totalizarii spatiale, simbolul ei fiind o unire a contrariilor pe care trebuie sa il apropiem de acel kua (unirea dintre yang si yin), ca si de acea tetraktys. Acest simbolism este extrem de bine simtit in traditia mitica a vechilor mexicani. Crucea este simbolul totalitatii lumii, a legaturii dintre ani. Cand vechii scribi incercau sa-si reprezinte lumea ei dispuneau in forma de cruce cele patru spatii in jurul centrului. Mitologia mexicana ne ofera intreaga paleta simbolica ce vine sa se ordoneze sub semnul crucii – in vatra universului sta zeul focului sau un copac multicolor.

Crucea latină

Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.

Bratara Talisman CHEIA ORIENTULUI


handmade by Mone

Bratara Talisman CHEIA ORIENTULUI – protectie, abundenta, prosperitate, Puterea lui 8 (prin dispunerea a 8 seminte de Rudraksha) – noroc si protectie in Perioada lui 8 (pana’n 2024), viata lunga, pace, faima, succes, sanatate, bunastare, bogatie, putere mentala si fizica, creativitate, accederea la secrete, confidenta, initiere, energie benefica, depasirea limitarilor de orice fel, deschidere totala catre infinit, chakra 5 (Vishuddha).

 

handmade by Mone

 

Materiale: RUDRAKSHA pentafatetata, Amuleta FLOAREA VIETII in CERC, Ideograma Orientala, Amuleta CHEIA, inchizatoare Toggle, accesorii metalice.

Provenienta Rudraksha: India

Dimensiune Rudraksha: 8-10mm

 

handmade by Mone

 

Pret: 170 lei (vanduta)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

CERCUL

CERCUL este simbolul continuitatii, al ciclicitatii, al echilibrului, al universului. In Feng Shui este simbolul elementului METAL.
Pandantul circular, datorita formei sale perfect rotunde, permite fluxului de energie un circuit continuu.

CHEIA

Se spune ca trei chei purtate impreuna deschid usile pline cu noroc: cea a bogatiei, cea a sanatatii si cea a iubirii. Grecii antici spuneau despre chei ca sunt simbolul cunoasterii si al vietii. Doua chei incrucisate, una din argint si una din aur, sunt emblema papala si reprezinta “cheile ce deschid Regatul Cerurilor”.

Cheile reprezinta puterea de a deschide si inchide, a incarcera sau elibera, marcand inceputul unei noi etape din viata odata cu trecerea la statutul de adult.

Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla functie a acestui obiect: a închide şi deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta, initiere. Este, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea cheii oraşului unui învingător sau cetătean de onoare). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol falic, supozitie sustinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundentei şi prosperitătii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilor masculin şi feminin.

 

Floarea Vietii

Floarea Vietii este un simbol al naturii ce a fost cunoscut si utilizat in multe culturi de pe Pamant pentru a crea si stabiliza energia pozitiva. Acesta simbolizeaza originea si dezvoltarea vietii avand inclus in structura sa forma cristal cu șase fatete (colturi sau petale perfecte).

Floarea Vietii poate fi intalnita pe ciornele lui Leonardo da Vinci, in Orasul Interzis din Beijing, in Egipt (pe stalpii de sustinere ai Templului Osirian din Abydos), chiar si pe portile de lemn, frumos sculptate de mesterii nostrii din Maramures, intr-o varianta mai simpla. Implicatiile simbolului sunt prea vaste si risca sa nu li se dea de capat.

 Floarea Vieţii, simbol ancestral al spaţiului carpato-danubiano-pontic, este prezentă şi astăzi pe multe dintre sculpturile în lemn din Maramureş sau pe aproape toate “crucile de hotar”, ce delimitau teritoriile obştilor săteşti până în secolul XIX şi chiar începutul de secol XX, din Muntenia şi Moldova.

Floarea Vietii este compusa din cercuri rotite si plasate la intervale egale. Initial acest simbol pleaca de la un simplu cerc si se poate extinde la infinit, formand astfel o tesatura simetrica si echilibrata fara de sfarsit. In tantra aceasta tesatura este fundalul pe care se deruleaza intreaga manifestare. Este strans legata de simbolistica cercului deoarece se genereaza cu ajutorul lui. Mai este legata si de hexagon si cu tesatura creata pe baza lui deoarece unind punctele de intersectie a cercurilor se obtin hexagoane.

In forma sa cea mai simpla floarea vietii este compusa din 1+6 cercuri care formeaza asa numita “Samanta Vietii“, este componenta de baza a figurii care simbolizeaza si cele sapte zile ale creatiei. Continuand extinderea putem alege urmatoarele sase cercuri care formeaza asa numitul “Oul Vietii“. Cercurile tangente in numar de treisprezece, luate de pe cele sase directii principale formeaza “Fructul Vietii“. Unind cu linii punctele de intersectie putem obtine Steaua lui David si Cubul lui Metatron. – Floarea Vietii are numeroase variatiuni, se pot intercala cercuri intre cele primare sau se pot decala punctele de intersectie.

Datorita posibilitatii continue de-a se extinde, Floarea vietii este expresia nelimitarii, a deschiderii totale catre infinit. Mai este si expresia conexiunilor multiple dintre elementele manifestarii datorita liniilor ce se pot trasa intre punctele de intersectie. Datorita puterii si simbolisticii sale cuprinzatoare, floarea vietii a fost folosita inca din timpuri stravechi in aproape toate marile religii ale lumii si a fost utilizata si analizata de multi intelepti, preoti, filozofi si artisti.

 

Rudraksha  pentafaţetată

Rudraksha  pentafaţetată (5 mukhi Rudraksha) simbolizeaza Tatal Divin si aduce pace si calm, avand, de asemenea, puteri tamaduitoare. Ea asigura o viata lunga si o sanatate de fier pentru cei ce o poarta aproape de corp. Calmeaza, protejează sănătatea, aduce pace si faima, fiind totodata un tonic general de sănătate. Creste puterea mentala si imbunatateste puterea fizica, aduce  bunastare, indeparteaza obstacolele si karma negativa, contribuie la vindecarea maladiilor si aduce bogatie, succes si prosperitate.

Rudraksha pentafaţetată îsi protejeaza stapanul de atacurile bruste, neasteptate si ajuta la crearea unei mai bune dispozitii în cazul persoanelor deprimate. Este benefica in controlul tensiunii arteriale si diabet . De asemenea, este folosita pentru boli ale urechilor, coapse și rinichi. Este binecuvântata de către cele cinci forme ale lui Shiva: Saddyojat, Tatpurush, Aghor, Vamdev și Isshan. 

Din punct de vedere astrologic, Cinci Mukhi Rudraksha este guvernata de Mercur si Jupiter, poate de aceea detine puterea de a genera o senzatie de beatitudine. (testat!) Este forma lui Rudra numit Kaalagni, controlează cele cinci elemente:  Agni (foc), Jal (apa) , Vaayu (aer) , Aakash (cer)  si Prithvi ( pamant), iar chakra corespondenta este Vishuddha (chakra 5). Mantrele corespondente sunt “AUM HREEM NAMAH” si “AUM NAMAHA SHIVAYA“.

Rudraksha cu 5 mukhi (pentafatetata) este binecuvântata de Shiva (Zeul Bunastarii) însuși sub forma/aspectul sau de Kalagni Rudra. Se spune ca purtarea aceasteia poate elimina păcatele. În Padma Puran, se mentioneaza că purtarea unei samante de Rudraksha cu cinci mukhi este importanta pentru toți, deoarece este binecuvantata de Vaamdev (Shiva), iar purtătorul  acesteia va fi onorat de către zei pentru o perioadă lungă de timp, câștigand sănătate și pace și fiind ferit de accidente.

Rudraksha pentafațetata aduce inspiratie, facandu’si purtatorul mai creativ, de aceea este foarte eficienta pentru studenți, oameni de știință, cercetători, artiști, scriitori și jurnaliști. Crește puterea de memorare și inteligența.

 Foto credit: Daniela Musceleanu

 

Bratara Kabbalah cu Amuleta Infinitas


handmade by Mone

 

Bratara Kabbalah cu Amuleta Infinitas – UNISEX – antideochi, protectie, noroc, prosperitate, longevitate, durabilitate, eternitate, continuitate, progres, ciclicitate, regenerare, succes, realizare, perseverenta, echilibru, desavarsire, implinire, transformare.

 

Materiale: Amuleta Infinitas, margelute metalice argintii, snur rosu cu insertie de guta, accesorii metalice

Pret: 30 lei (vanduta)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Infinitul

Infinit (din latină infinitas — nemărginit) se referă la mai multe concepte distincte, de obicei legate de ideea de „fără sfârșit” sau „mai mare decât cel mai mare lucru la care te poți gândi”, care apar în filozofie, matematică, teologie, dar și în viața cotidiană.

În matematică, infinitul este deseori folosit ca număr (de ex. el numără sau măsoară lucruri). Infinitul este relevant în legătură cu limite matematice, Paradoxul lui Russell, numere hiperreale ș.a. În mod neașteptat[necesită citare] s-a putut dovedi că, luate după bogăția lor de membri (cardinalitate), există mai multe feluri de mulțimi infinite.

În filozofie, infinitul se referă la spațiu și timp, precum în prima antinomie a lui Kant. Atât în teologie cât și în filozofie, infinitul apare în concepte precum „absolut„, „Dumnezeu” și „Paradoxurile lui Zenon„. (Sursa: Wikipedia)

In Feng-Shui, semnul INFINIT este un simbol al longevitatii si durabilitatii, al eternitatii, al lucrurilor fara sfarsit. Purtand acest simbol, pastrati si atrageti situatii bune care vor dura pentru totdeauna: dragoste, noroc, protectie, prietenie. Mai mult, conform Feng Shui, cifra 8 – aici ca simbol infinit – este cifra cu cea mai puternica incarcatura de noroc si bogatie, devenind un talisman de noroc si prosperitate pentru purtatorul acestui simbol. (Sursa: kristale.ro)

Simbolul Infinitului este unul dintre cele 8 simboluri buddhiste ale norocului.

Fiecare simbol dezvaluie un aspect al invataturii lui Buddha, iar atunci cand cele opt apar impreuna se spune ca au capacitatea de a multiplica norocul.

Cele 8 simboluri norocoase sunt: umbrela, perechea de pesti aurii, vasul maretei comori, lotusul, scoica spiralata spre dreapta, nodul fara sfarsit, steagul victoriei si roata dharmei. Aceste insemne, derivate din iconografia indiana, au devenit populare cu precadere in buddhismul tibetan.

 

Nodul fara inceput si sfarsit (shrivasta)

Un simbol al intelepciunii si compasiunii infinite a lui Buddha, indicand continuitatea drept realitate intima/ascunsa a existentei.

Provenit din stravechi simbol al celor doi serpi rasuciti unul in jurul celuilalt, nodul infinit semnifica dramatica intrepatrundere dintre fortele opuse din lumea duala a manifestarii, o interactiune ce se finalizeaza prin uniunea lor si armonia universului.

Intrucat toatele fenomenele lumii sunt interrelationate, amplasarea unui nod fara sfarsit pe ambalajul unui cadou sau al unei felicitari are darul de a stabili o conexiune benefica intre cel ce daruieste si cel care primeste. In acelasi timp, daruitorul este indreptat catre karma dreptatii, amintindu-i-se ca efectele pozitive din viitor isi au radacinile si cauzele in prezent. Din aceasta cauza, nodul infinit reprezinta legatura cu destinul nostru, conexiunea noastra cu destinul karmic. (Sursa: Diane.ro)

 

OPT

Este considerat a fi numărul perfect facându-se referire la primul număr cubic (2X2X2). În China, viaţa este guvernată de cifra 8: la 8 luni un copil are dinţi de lapte, la 8 ani îi pierde, la de două ori 8 atinge maturitatea şi la 64 (8X8) pierde puterea ce procreare. În budism, 8 este un număr norocos, fiind asociat cu cele 8 petale ale Lotusului, plantă asociată cu norocul în India şi un simbol preferat de budişti. Roata vieţii la budişti are 8 spiţe pentru cele 8 căi care duc către iluminare.

Banda lui Möbius este demonstrația practică a faptului că universul, deși are limite, este infinit.

Bratara Kabbalah cu Crucea Latina (Crux Immissa)


handmade by Mone

„Acolo unde crucea veghează, răul nu pătrunde.”

 

Bratara Kabbalah cu Crucea Latina (Crux Immissa) UNISEX – antideochi, protectie

 

Materiale: Amuleta Cruce Latina (Crux Immissa), margelute metalice argintii, snur rosu cu insertie de guta, accesorii metalice

Pret: 28 lei

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

CRUCEA

Considerat unul dintre simbolurile fundamentale ale omenirii, crucea are o istorie extrem de veche, prezenta sa fiind semnalata cu mult timp inaintea crestinismului, in majoritatea civilizatiilor vechi si pe toate meridianele globului. Marturii despre cruce ne parvin din Egipt si din Grecia, din China si din Mexic, din Imperiul Roman si din lumea celtica. Peste tot crucea este semnul plastic care concentreaza in forma sa sculptata, incizata, pictata sau caligrafiata pe papirus, o uriasa cantitate de informatii referitoare la universul spiritual al fiecarei civilizatii. Structura plastica a crucii devine o adevarata emblema, un simbol al credintelor ce i-a animat pe cei ce au realizat respectivele forme. Din aceste considerente vorbim si astazi despre „crucea celtica”, „crucea de Malta”, „crucea greceasca” etc. COMPLEXITATE. Pentru antici crucea era sinteza celorlalte trei simboluri fundamentale: cercul, centrul si patratul. Intersectia celor doua brate ale crucii genera „centrul”, adica locul unde cerul intalneste pamantul, in care timpul se amesteca cu spatiul. Crucea este legatura dintre cosmos si centrul originar, este permanenta comunicare dintre pamant si cer, de sus in jos si de jos in sus. Din aceasta perspectiva, crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului care randuieste si masoara spatiul sacru, ordoneaza vetrele de locuire, strabate campurile si cimitirele. Incrucisarea bratelor sale marcheaza raspantiile. Crucea este un simbol ascensional cu dubla semnificatie. Ea explica misterul centrului care are putere de a emana, de a imprastia, dar si de a aduna. In lumea celtica simbolismul crucii se combina cu simbolismul „cercului”. Crucea celtica este inscrisa in cerc, avand brate egale. La intersectia acestora apare totdeauna un mic glob care face trimitere la simbolismul „centrului”. In evolutia sa temporala, crucea celtica a cunoscut mai multe variante de reprezentare. In unele dintre acestea, bratele crucii inscrise in cerc depasesc limitele cercului, devenind „roata”. In civilizatia vechilor mexicani, simbolul crucii exprima totalitatea lumii care se ordoneaza sub semnul crucii, iar la centrul ei era plasat Zeul Focului. MANTUIRE. Traditia crestina imbogateste foarte mult simbolismul initial al crucii, incluzand imaginea mantuirii si patimilor lui Hristos. Crucea se identifica la crestini cu Iisus Rastignit, motiv pentru care ea devine cel mai viu simbol al lor. Crucea este slavita in sarbatori speciale – Aflarea Sfintei Cruci, Aratarea Sfintei Cruci, Scoaterea Sfintei Cruci, Inaltarea Sfintei Cruci – , este cantata in imnuri liturgice si este adorata ca „relict sfant”, fiecare bucatica din lemnul sau. In iconografia crestina crucea s-a bucurat de o mare atentie, existand mai multe modalitati plastice de reprezentare a simbolismului: crucea in forma de X si T, crucea cu varf si o singura bara orizontala, crucea cu varf si doua bare orizontale, crucea cu varf si trei bare orizontale, crucea cu brate egale, inscrisa in patrat („crucea greaca”) si crucea cu brate inegale, inscrisa in dreptunghi („crucea latina”). Fara a se exclude unele pe celelalte, aceste variante exprima particularitatile culturale de perceptie si interpretare simbolica a aceluiasi adevar crestin: crucea, expresia mantuirii si a patimirii. Din bogatul simbolism al crucii, spiritualitatea populara romaneasca a conservat mai multe categorii de martori vizuali ce pot fi intalniti in casa si gospodaria taraneasca traditionala, in vatra satului, la raspantii, pe hotare si in holdele cu semanaturi. Motivul crucii este realizat intr-o infinitate de variante plastico-decorative, in materiale si tehnici dintre cele mai diverse. Cioplit, incizat, sculptat, tesut, brodat, pictat pe lemn, piatra, os, suprafata textila sau pe piei de animale, simbolul crucii atesta de fiecare data credinta romanilor in forta invincibila a simbolului capabil de a le proteja viata, alungand raul dincolo de spatiul vital al individului, al familiei, al neamului si al comunitatii. Crucea ocroteste viata, o ajuta sa se implineasca, deschizandu-i perspectiva nemuririi. Pentru romani crucea este protectoarea casei, aparatoarea holdelor si a semanaturilor, este scutul de care tot raul se loveste, fara sansa de a-l atinge pe omul credincios, ce stie sa se apere. In temeiul unor asemenea convingeri, indiferent de zona etnografica in care ne aflam, pe tot cuprinsul Romaniei, observam si astazi cum taranii isi pun pe acoperisul caselor, uneori si al grajdurilor, cruci din lemn, ceramica sau metal pentru „a-si feri casele de fulgere si trasnete si de alte rele”. Pe monumentalele porti transilvanene din tara Oltului, Maramures, Tarnave, Odorhei si Ciuc sunt sculptate cruci alaturi de rozete, „pomi ai vietii”, „Soare si Luna”, uneori chiar „Arhangheli”, in speranta ca aceste simboluri vor impiedica fortele raului (spiritele malefice) sa intre in gospodarii. In aceleasi zone, ancadramentele usilor si ferestrelor de la case sunt impodobite cu aceleasi categorii de simboluri pentru „a opri raul sa intre in casa”; „acolo unde crucea vegheaza, raul nu poate trece pragul”. Credintele legate de nevoia protejarii simbolice a pragurilor ce despart spatiul omului de spatiul nedefinit cuprind nenumarate referiri la eficienta protectoare (apotropaica) a crucii amplasate in asemenea locuri. Amenajarea spatiului de locuit aduce in atentie solutii decorative ingenioase si diferentiate in functie de specificul zonal. Dincolo de marea diversitate a formulelor de amenajare decorativa a spatiului de locuit descoperim, ca o constanta, simbolul crucii, prezent pe stergarele si batistele ce impodobesc peretii, pe strachinile agatate in cuiere de lemn sau asezate pe podisoare (dulapuri), pe lazile de zestre si pe spatarele scaunelor ce inconjoara masa. (Sursa: jurnalul.ro)

 

Crucea este unul din simbolurile atestate inca din antichitatea cea mai indepartata: in Egipt, in China sau in Creta, la Cnosos, unde s-a descoperit o cruce de marmura datand din veacul al XV-lea i.Hr. Crucea este al treilea din cele patru simboluri fundamentale alaturi de cerc, centru si patrat. Ea stabileste o relatie intre celelalte trei. Aceasta este cea mai complexa simbolistica. Ele au dat nastere unui adevarat limbaj universal. Crucea simbolizeaza in esenta pamantul, cele patru puncte cardinale, fiind baza simbolurilor de orientare in diferitele etape de existenta ale omului. Etapele coincid omului-animal (orientare interioara), pamantului (orientare temporala) si a sferelor ceresti (orientare spatiala).

In China, cifra crucii este cinci (desi in arealul european ea corespunde patratului si cifrei patru). Multumita simbolisticii chineze am invatat din nou sa luam in considerare centrul acestui simbol. Acest punct este marea rascruce a imaginarului. Crucea are in consecinta o functie de sinteza si de masura. In ea se intalnesc cerul si pamantul, in ea se amesteca timpul si spatiul. Ea este cordonul ombilical alcosmosului legat de centrul originar. Dintre toate simbolurile ea este cel mai universal, cel mai totalizator. Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului comunicarii intre cer si pamant. Ea este marea cale de comunicatie. Crucea ordoneaza spatiile sacre, ca de pilda templele; ea deseneaza pietele oraselor; strabate campurile si cimitirele; bratele ei marcheaza raspantiile. In acest punct central se inalta un altar, o piatra, un catarg. Ea explica misterul centrului. Crucea mai are o valoare de simbol ascensional. Intr-o ghicitoare germanica medievala se vorbeste despre un copac ale carui radacini sunt in iad si al carui varf ajunge la tronul lui Dumnezeu, si care tine lumea intreaga in crengile lui; acest copac este tocmai Crucea.

In legendele orientale, crucea este puntea sau scara pe care urca la Dumnezeu sufletele oamenilor. In unele variante, lemnul crucii are sapte trepte, dupa cum arborii cosmici reprezinta cele sapte ceruri.

Traditia crestina a imbogatit in mod prodigios simbolismul crucii, condensand in aceasta imagine mantuirea si patimile Mantuitorului. Crucea il simbolizeaza pe Cel Rastignit, pe Hristos, Mantuitorul, Logosul, a doua persoana a Treimii. Ea este mai mult decat o figura a lui Hristos, identificandu-se cu persoana lui. Crestinii tin sarbatori ale Crucii: aratarea Sfintei Cruci, scoaterea ei, i se canta imnuri. Ea isi are propria istorie – lemnul din care este facuta provine dintr-un copac sadit de Set pe mormantul lui Adam, si, dupa moartea lui Hristos, farame din ea se imprastie in toata lumea. Crucea va aparea din nou in bratele lui Hristos la Judecata de Apoi.

Iata de ce ea a fost preluata de iconografia crestina pentru a sublinia supliciul lui Mesia ca si prezenta lui. Se pot deosebi patru tipuri principale de cruce: crucea fara varf (in forma de T); crucea cu varf si cu o singura bara orizontala; crucea cu varf si cu doua bare orizontale; crucea cu varf si cu trei bare orizontale.

Diferitele sensuri atribuite lor de simbolistica nu sunt deloc absolute. Ele nu se exclud reciproc. Crucea in forma de T ar reprezenta sarpele tintuit de un par, moartea invinsa prin jertfa. Ea avea un sens misterios inca din Vechiul Testament. Crucea cu o singura bara orizontala este crucea evangheliei. Cele patru brate ale ei simbolizeaza cele patru elemente intinate de firea omului si virtutile sufletului omenesc. Crucea greceasca are patru brate egale. Crucea latina este potrivita dimensiunilor umane. Una este idealizata, cealalta realista. Dintr-o spanzuratoare, ortodocsii au facut un obiect de podoaba. Deasemenea, bisericile ortodoxe si catolice au fost intocmite dupa planul crucii. Crucea cu doua bare ar reprezenta si inscriptia lui Pilat – Isus Nazarineanul, regele iudeilor. Crucea cu trei bare devine un simbol al ierarhiei ecleziastice, corespunzand tiarei papale, palariei de cardinal si mitrei episcopale. Incepand din secolul al XV-lea numai papa are dreptul de a purta aceasta cruce; crucea dubla revinea cardinalilor si arhiepiscopilor; crucea simpla revenea episcopilor.

Mai putem distinge crucea patimilor si crucea invierii.

Puterea simbolismului in primele veacuri crestine apare cu mai multa pregnanta pe crucea mistica, sapata in piatra: pecetea poarta gravata o cruce in T cu literele X si P. Crucea l-a zdrobit si l-a imblanzit pe Satana-stravechiul sarpe, inlantuit la piciorul crucii. Acest dusman al neamului omenesc vrea sa subjuge spiritul (simbolizat sub forma unui porumbel).

Urmandu-si evolutia in lumea simbolurilor, crucea devine raiul celor alesi descrisa intr-o editie a Divinei Comedii din 1941. Crucea este aici simbolul slavei vesnice, a slavei dobandite prin jertfa si care culmineaza intr-o fericire extatica.

In traditiile iudaice si crestine, semnul purtator de cruce apartine riturilor initiatice primitive. Crucea crestina este vestita prin anumite figuri din Vechiul Testament cum sunt, pragul de sus al usii de la casele evreilor, unse cu sange de miel printr-un semn al crucii. Crucea recapituleaza creatia, ea are un sens cosmic. Irineu scrie: “S-a facut trup si a fost rastignit pe cruce, adunand in sine lumea toata” – crucea devine astfel polul lumii, pecete cosmica. crucea lumii.

Prezenta crucii se regaseste in natura, omul cu bratele intinse al lui Leonardo simbolizeaza crucea asa cum o face si zborul pasarilor, catargul corabiei, ancora, tridentul sau uneltele de arat pamantul. Crucea reia temele fudamentale ale Bibliei – ea este pom al vietii, intelepciune, lemn (al arcei, al toiagului).

In teologia izbavirii, crucea mai este si simbolul rascumpararii datorate in numele justitiei si al carligului cu care a fost incatusat demonul. O intreaga traditie considera ca este necesara o rascumparare catre demon. Potrivit unei credinte stravechi, adevaratul lemn al crucii lui Hristos invie mortii pentru ca se presupune ca este facuta din lemnul Pomului Vietii sadit in rai.

In Asia, simbolul crucii, desi nu este tot atat de bogat din punct de vedere simbolic ca in lumea crestina, nu este totusi mai putin important. Ne este greu sa studiem in cateva randuri un simbolism atat de vast ca acela al crucii caruia Guenon i-a consacrat un volum intreg – emblema a centrului, a focului, a intelectului, a Principiului. Crucea mai este si Axa Lumii.

In Egipt, crucea cu toarta (ankh) confundata adesea cu nodul lui Isis, este simbolul milioanelor de ani de viata viitoare. Ea este unul din atributele lui Isis, dar poate fi vazuta in mana multor divinitati, ca emblema a vietii divine si a vesniciei. In mana muritorilor, ea exprima o urare de fericire vesnica in tovarasia lui Isis si Osiris. Cercul ei este imaginea perfecta a ceea ce nu are nici inceput si nici sfarsit, evocand starea de transa in care se zbatea initiatul, mai exact ea reprezinta starea de moarte, rastignirea alesului si, in unele temple, initiatul era culcat de preoti pe un pat in forma de cruce. Ea este aplicata pe fruntea faraonilor si a initiatilor, ca pentru a le da puterea sa vada vesnicia dincolo de obstacolele ce raman de trecut. Pentru Paul Pierret, ea este si un simbol de protejare a tainelor sfinte – numeroase amulete se atarnau la gatul mumiilor.

In arta africana rucea are in primul rand un sens cosmic, simbolizeaza soarele si drumul deschis de el pe bolta cerului. Ea reprezinta la triburile bamum pe rege. Ca raspantie mai exprima si drumurile vietii si mortii, fiind o imagine a soartei omului. Asocierea dintre cruce si spirala rezuma organizarea lumii potrivit conceptiei triburilor bantu din Kasai (Congo, Lulua si Baluba). La aceleasi populatii crucea tatuata, gravata si forjata simbolizeaza punctele cardinale si in acelasi timp cele patru drumuri ale universului ce conduc la genii, la oameni, la sufletele bune si la sufletele rele.

Crucea, scrie Guenon, este in primul rand simbolul totalizarii spatiale, simbolul ei fiind o unire a contrariilor pe care trebuie sa il apropiem de acel kua (unirea dintre yang si yin), ca si de acea tetraktys. Acest simbolism este extrem de bine simtit in traditia mitica a vechilor mexicani. Crucea este simbolul totalitatii lumii, a legaturii dintre ani. Cand vechii scribi incercau sa-si reprezinte lumea ei dispuneau in forma de cruce cele patru spatii in jurul centrului. Mitologia mexicana ne ofera intreaga paleta simbolica ce vine sa se ordoneze sub semnul crucii – in vatra universului sta zeul focului sau un copac multicolor.

Crucea latină

Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.

 

 

CULOAREA ROSIE

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Mai ales in cazul temperamentelor sanguine, colerice sau hipertensionate este recomandat sa se utilizeze (dupa cum am prezentat in articolele anterioare) in mod gradat si in doze reduse.

Efectele fiziologice ale culorii rosii: creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Efecte psihologice: culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie
– bronsita
– guturai
– debilitate fizica (slabiciune)
– depresie psihica
– dureri reumatismale
– gripa
– guturai
– idiotenie, imbecilitate
– moleseala, lancezeala
– oboseala
– paralizie, paralizie infantila
– raceala
– tuberculoza
– tulburari respiratorii

Contraindicatii:

– stari inflamatorii
– tulburari emotionale

Bratara Kabbalah cu Amuleta Inima (model 2)


handmade by Mone

 

Bratara Kabbalah cu Amuleta Inima (model 2) – antideochi, dragoste, protectie, relatii trainice, iubire, fericire, compasiune, putere si forta sexuala (Muladhara/chakra radacinii), feminitate, intarire a relatiei de cuplu, intuitie, emotie, tranzitia catre alte valori spirituale, loialitate, curaj, perceptie fizica.

 

Materiale: amuleta Inima rosie, margelute Toho rosii, snur rosu cu insertie de sarma, accesorii metalice

Pret: 25 lei (vanduta)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.
Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificand radacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele din plexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emoțional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã, ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prin afectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurã sediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism, împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement din Alexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte. 

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul. Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cã qalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

 

CULOAREA ROSIE

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Mai ales in cazul temperamentelor sanguine, colerice sau hipertensionate este recomandat sa se utilizeze (dupa cum am prezentat in articolele anterioare) in mod gradat si in doze reduse.

Efectele fiziologice ale culorii rosii: creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Efecte psihologice: culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie
– bronsita
– guturai
– debilitate fizica (slabiciune)
– depresie psihica
– dureri reumatismale
– gripa
– guturai
– idiotenie, imbecilitate
– moleseala, lancezeala
– oboseala
– paralizie, paralizie infantila
– raceala
– tuberculoza
– tulburari respiratorii

Contraindicatii:

– stari inflamatorii
– tulburari emotionale

Bratara cu Rudraksha, Floarea Vietii si Turcoaz (Model 6)


handmade by Mone

 

Bratara cu Rudraksha, Floarea Vietii si Turcoaz (Model 6)

 

TURCOAZ: protectie (absorbtie a energiilor negative de orice tip, de aceea se foloseste pentru indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre , pentru protectie si impotriva poluantilor din mediul inconjurator,  radiatiilor electromagnetice, razelor X; simte invidia, ura, infidelitatea, rautatea si energiile negative, schimbandu-si culoare cand se apropie un pericol sau cand cineva ii vorbeste de rau posesorul; poate prevesti moartea (se sparge) si boala), curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste romantica, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha ), efect intaritor asupra corpului fizic, accelereaza regenerarea tesuturilor, previne si inlatura atacurile de panica, intareste sistemul imunitar, alunga infectiile virale, elimina atitudinea de matir, favorizeza dezvoltarea personala, fiind de mare ajutor in concentrare si meditatie, in post si rugaciune si in lucrul cu noi insine; atenueaza nervozitatea (tracul), ajuta la rezolvarea problemelor intr-o maniera creativa, tonifica inima, imbunatateste vederea,  confera forta cuvintelor, mentine si consolideaza relatiile, incurajeaza atentia pentru detaliu,  trezeste entuziasmul si inspira proiectele noi, ajutand la descoperirea talentelor ascunse; echilibreaza centrii energetici, dezvolta constiinta superioara, inlatura inhibitia si vechile angajamente, precum si ideile fixe, foarte eficienta impotriva viciului fumatului; RUDRAKSHA pentafatetata (5 mukhi): bogatie, succes, prosperitate, abundenta, bunastare, pace si calm, sanatate, noroc, faima, putere mentala si fizica, chakra 5, oratorie, scris, creativitate, inspiratie, dezvoltare personala.

 

Materiale: Rudraksha pentafatetata, Turcoaz reconstruit, Amuleta Floarea Vietii, margelute Toho, accesorii metalice (auriu-antichizat, inchizatoare Toggle, snur negru satinat

Dimensiune Rudraksha: 8-9mm

Provenienta Rudraksha: India

Pret: 1o8 lei

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Colier Rudraksha si Turcoaz


handmade by Mone

 

Colier  Rudraksha si Turcoaz  (vandut)

 

TURCOAZ: protectie (absorbtie a energiilor negative de orice tip, de aceea se foloseste pentru indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre , pentru protectie si impotriva poluantilor din mediul inconjurator,  radiatiilor electromagnetice, razelor X; simte invidia, ura, infidelitatea, rautatea si energiile negative, schimbandu-si culoare cand se apropie un pericol sau cand cineva ii vorbeste de rau posesorul; poate prevesti moartea (se sparge) si boala), curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste romantica, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha ), efect intaritor asupra corpului fizic, accelereaza regenerarea tesuturilor, previne si inlatura atacurile de panica, intareste sistemul imunitar, alunga infectiile virale, elimina atitudinea de matir, favorizeza dezvoltarea personala, fiind de mare ajutor in concentrare si meditatie, in post si rugaciune si in lucrul cu noi insine; atenueaza nervozitatea (tracul), ajuta la rezolvarea problemelor intr-o maniera creativa, tonifica inima, imbunatateste vederea,  confera forta cuvintelor, mentine si consolideaza relatiile, incurajeaza atentia pentru detaliu,  trezeste entuziasmul si inspira proiectele noi, ajutand la descoperirea talentelor ascunse; echilibreaza centrii energetici, dezvolta constiinta superioara, inlatura inhibitia si vechile angajamente, precum si ideile fixe, foarte eficienta impotriva viciului fumatului; RUDRAKSHA pentafatetata (5 mukhi): bogatie, succes, prosperitate, abundenta, bunastare, pace si calm, sanatate, noroc, faima, putere mentala si fizica, chakra 5, oratorie, scris, creativitate, inspiratie, dezvoltare personala.

 

Materiale: Rudraksha pentafatetata, Turcoaz reconstruit, accesorii metalice (auriu antichizat), snur negru satinat rasucit

Dimensiune Rudraksha: 8-9mm

Provenienta Rudraksha: India

Pret: 1o8lei

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.