Bratara Talisman ArmillaSpira


SPIRALA, ca simbol universal care a existat in toate culturile de pe Pamant, de la daci pana la mayasi, cu semnificatii dintre cele mai diverse. Este un simbol de continua miscare, care emana viata si mobilitate, inspira trecerea timpului dar si infinitul, continua ciclicitate a vietii.

Este un simbol de fertilitate, evolutie, inaintare, sugereaza schimbarea si transformarea continua din viata noastra. In unele culturi este simbolul destinului, sugerand un labirint in care nu stim niciodata unde ajungem. Spirala exista in natura sub diverse forme: de la cochilia melcului, incolacirea sarpelui pana la carceii vitei de vie.

Mone Camino

Bratara Talisman ArmillaSpira – protectie, aparare, binecuvantare, canalizarea energiilor spre împlinirea scopurilor, pereche/unire, fertilitate, echilibrarea energiei, transformare, devenire, evoluție, îmbunătățire, perfecțiune, schimbare, perpetua reînnoire, renastere (spirala), demnitate, onoare, faima, distinctie, propsperitate, bogatie, noroc, bunastare, echilibru, iluminare (auriul).

Mone Camino

 

Materiale: Amulete Spirala, lant, snur, panglica, margele Toho, inchizatoare Toggle, accesorii metalice aurii

Pret: 80 lei

Mone Camino

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

 

Spirala – o găsim pe artefactele străvechi, în orice parte a lumii, ca simbol al vieții, dar și ca imagine a portalului dintre cele două lumi, cea de aici și cea de dincolo.

Spirala, ca și crucea și svastica, este unul din cele câteva semne sacre care alcătuiau prima scriere din lume, o scriere șamanică născută undeva, în centrul Lumii Vechi, la întâlnirea celor trei continente Europa, Asia și Africa, în leagănul primei civilizații, o scriere pe care șamanii au răspândit-o în lunga călătorie a omului, de la un capăt la altul al pământului.

Mone Camino

Spirala a fost în scrierea șamanilor un semn dublu care simboliza, înainte de toate, perechea, cuplul, mai exact unirea celor două principii complementare ale vieții și ale lumii: principiul feminin și cel masculin.
De fapt, era, ca și crucea și svastica, un arhisimbol, ba chiar mai mult, o epifanie a principiului însuși al vieții – cea mai mare forță divină pe care o invoca omul sacru/șamanul.

A fost simbolul cel mai folosit de strămoșii noștri îndepărtați. De ce?  Pentru că, în el, vedeau izvorul însuși din care ia naștere viața.
Iar acest izvor era unirea magică/sacră a masculinului cu femininul.

Mone Camino

Dacă ne gândim că numele de spirală provine din rădăcina indo-europeană a rotirii, putem presupune că, în limbajul șamanilor, ea mai însemna ceva.
Ce anume ?  Însemna: ciclu, perpetua (re)înnoire, continuum-ul naștere-renaștere/ viață-moarte-înviere; transformare, devenire, evoluție, îmbunătățire, perfecțiune, și, de aici,divinitate.

În rădăcina indo-europeană sper- însemna:  a (se) roti, a (se) învârti, a (se) încolăci; a deveni, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a șerpui; întoarcere, rotire, învârtire, transformare, devenire, schimbare…
… și a dat în latină – spira: spirală, colac împletit, funie împletită…
…și în greacă – spira/σπεῖρα: spirală, încolăcire.

De aceea, în toate culturile străvechi spirala a fost și o imagine a soarelui care se rotește pe boltă, nu atât a soarelui dătător de viață, lucru de la sine înțeles, cât a soarelui – imagine prin excelență a ciclului, a evoluției, a dezvoltării, a continuum-ului naștere-moarte-renaștere.

Așa se explică de ce spirala a devenit omniprezentă în viața oamenilor, mai ales în epoca neolitică, după dezvoltarea agriculturii, și de ce apare pe amulete, pe vase, pe idoli, pe pereții caselor, ai templelor și ai mormintelor: avea puterea de a reînnoi, de a face să renască, mereu și mereu, an de an, ciclu de ciclu, timpul, lumea și viața.

Lucra, de fapt, ca o promisiune a vieții îmbelșugate și a nemuririi.

Cât despre semnificația cea mai subtilă a spiralei, aceea de simbol viu al perechii, al unirii și al echilibrului masculin-feminin, ea nu era cunoscută decât de inițiați.

Cu timpul, simbolul dublu al spiralei s-a „desfăcut” în două simboluri separate spirala, care a rămas să reprezinte pântecul femeii, și phallus-ul, ca eikon al fertilității masculine, fără, însă, a înceta vreodată să fie legată de pereche, pe care a reprezentat-o și sub forma dublei spirale.

Mone Camino

Spirala însemna nu numai vase, idoli sau amulete, ci și bijuterii, adică primele filacterii.

Cu siguranță aceste brățări erau sacre: îl apărau pe cel ce le purta de puterile răului, de malefici și, în același timp, îi canalizau energiile spre împlinirea vreunui scop.

Spirala apăra și binecuvânta și casa, de aceea era pictată pe pereții caselor neolitice.

Spirala apăra, de asemenea, și intrarea în templele/sanctuarele megalitice și le însemna pretutindeni. De pildă, în celebrul și enigmaticul sanctuar de la Tarxien din Malta, spirala este atotprezentă amintind, tot timpul, de atotprezența și de atotputernicia Gliei, Marea Mamă a Vieții și a Renașterii, dar și de puterea fascinantă și misterioasă a femeii-născătoare.

Spirala însemna și apăra mormintele, adică locuințele celor strămutați în lumea de dincolo. Poate cel mai celebru mormânt cu spirale este tumulul de la Newgrange, la nord de Dublin. Aici spirala are cel puțin două meniri:

1. păzește mormântul, cel puțin asta putem presupune văzând piatra de la intrare acoperită cu spirale, printre care și tripla spirală

2. le arată celor strămutați dintre cei vii drumul de ieșire spre lume și îi ajută să renască.

Acesta era rostul triplei spirale din galeria lungă de aproape 19 de metri, ce duce la camera centrală. Și nu mai puțin interesante sunt spiralele-vortex și spiralele duble care acoperă pereții și tavanul camerei principale de la Newgrange.

Sir Norman Lockyer a observat în anul 1909 că în dimineața solstițiului de iarnă, ziua cea mai scurtă a anului, la ora 9 și 17 minute, soarele intră în galerie și ajunge direct în camera centrală unde rămâne aproximativ un sfert de oră (17 minute).
În cameră se află un vas de piatră cu cenușa a cel puțin cinci „strămoși” importanți incinerați cu haine și podoabe.

La Newgrange, ca în toate mormintele/necropolele, spirala era poarta de intrare și de ieșire în/din lumea celor vii.
Semnifica vortex-ul/vârtejul care aduce şi duce, apropie/depărtează, care absoarbe și expulzează, care leagă și dezleagă și care face trecerea dintr-o lume într-alta, altfel spus, semnifica intrarea şi ieşirea în/din lume.

Nu întâmplător, în mormântul megalitic cu galerie de la Knowth (aprox. 2500-2000 î. Hr.), geamănul tell-ului de la Newgrange, de care-l desparte doar un kilometru, s-a găsit un calendar solar cu spirale.

În insulele britanice spiralele, ca și labirinturile, erau constuite și pe pământ, marcând un loc sacru unde „se deschidea”, probabil, poarta dintre cele două lumi, cea a oamenilor și cea a zeilor.

Spirala apare fie ca o unealtă a omului sfânt – șamanul, fie ca un semn de protecție și binecuvântare.

Mone Camino

Semnul spiralei, oricât de tentant ar fi să credem că ar fi intrat în viața strămoșilor noștri din lumea vie din jurul lor, era un semn sacru, investit cu putere de șamanul-inițiatul unei comunități.

Sigur, seamănă pefect cu cochilia de melc, dar seamănă și cu ADN-ul, cu forma galaxiilor sau cu vârtejul unui ciclon, pe care strămoșii noștri nu aveau cum să le vadă. Cum se explică  ?
Poate străvechea scriere șamanică era o scriere universală, adică limba comună a Universului. (Sursa: romania-actualitati.ro/scrierea-samanica-iii–spirala)

Mone Camino

Simbolul spiralei e strâns legat de cultul soarelui. Spirala plană evocă traseul labirintului, adică al întoarcerii la centru. Spirala dublă reprezintă cele două mișcări complementare, evolutivă și involutivă, ale vieții și morții. E un simbolism ciclic care se întâlnește cu acela al roții – reprezentate și prin cele două spirale încrucișate, formând svastica, svastica aparținând cultului soarelui, în epoca de bronz.

Spirala este simbolul sacru al strămoșilor noștri, dacii, atribuindu-l zeității supreme.

Abia în ultima etapă a epocii bronzului apar și motivele zoomorfe, destinate apărării împortiva duhurilor rele, puse la capetele brățărilor care aveau rol de amulete în costumele de ceremonie ale căpeteniilor. Spirala care ferea omul de necazuri și duhuri rele era pusă și la capetele săbiilor, pe scuturi, coifuri sau topoare.

Adesea, spirala era asociată cu șarpele. Șarpele acum este un simbol blamat, însă în trecut, șarpele reprezenta înțelepciunea, iar la daci îl reprezenta chiar pe Zalmoxes (șarpele Glykon, descoperit la Tomis, în tezaurul de statui). Relația dintre spirală (soare) și șarpe e foarte strânsă, deoarece, între cele două echinocții, de primăvară și de toamnă, când soarele are putere mare, șarpele iese de sub pământ pentru a se încălzi la căldura soarelui. (Bibliografie: Nicolaescu, Corina, Arta metalelor pretioase în România si Luc Benoist, Semne, simboluri și mituri)

Mone Camino

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Mone Camino

Bratara Talisman SnailHeart


„Melcul e un simbol lunar privilegiat: nu numai că e o cochilie, adică prezintă aspectul acvatic al feminităţii şi poate că posedă aspectul feminin al sexualităţii, dar e în plus cochilie spiralată, cvasi-sferică. Mai mult, acest animal îşi arată şi-şi ascunde «coarnele», astfel încât e apt, prin acest polisimbolism, să integreze întreaga teofanie lunară. Zeul mexican al lunii Tezcatlipoca e reprezentat închis într-o cochilie de melc… Acest simbolism al cochiliei spiralate e însoţit de speculaţiile matematice care fac din el semnul echilibrului, al fiinţei în sânul schimbării. Spirala şi mai alea spirala logaritmică, posedă această remarcabilă proprietate de a creşte în mod terminal, fără a modifica forma figurii totale şi de a fi astfel o permanenţă în forma sa, în pofida creşterii formei simetrice.” – Gilbert Durand,Structurile antopromorfice ale imaginarului

Mone Camino

Materiale: denim, Amuleta Cochilie, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Pret: 43 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

Cochilia de melc (sankha)

Simbol al puterii si independentei. Buddhismul a adoptat cochilia de scoica drept insemn al independentei religioase si emblema a raspandirii adevarului despre dharma.

Cochilia de scoica este o reminiscenta a stravechiului corn si este nelipsit din inzestrarea tuturor marilor razboinici din mitologia indiana. Astfel, ea este emblema cea mai insemnata a lui Vishnu, purtand numele de Panchajanya, adica “a avea in stapanire cinci clase de fiinte”.
Cochilia lui Arjuna, eroul din Mahabharata, avand numele de Devadatta, imprastia teroarea in randul dusmanilor prin sunetul ei cutremurator.
Ca instrument similar cornului de lupta, cochilia de scoica este o emblema a puterii, autoritatii si independentei, suflarea prin ea avand capacitatea de a alunga spiritele rele, a avertiza asupra dezastrelor naturale si a speria creaturile otravitoare.

In zilele noastre , cochilia este folosita in buddhismul tibetan pentru chemarea la rugaciune, ca instrument muzical sau recipient pentru apa sfanta.

Vechii indieni clasificau cochiliile potrivit celor doua sexe: melcii mari, cu invelisuri groase era masculini (purusha), iar cei mici, subtiri, feminini. Totodata, cochiliile era folosite pentru desemnarea castelor traditionale:

– Cochilia de melc alba – casta brahmanilor (preotii)
– Cochilia de melc rosie – kshatriyas (razboinicii)
– Cochilia de melc galbena – vaishyas (negustorii)
– Cochilia de melc cenusie – shudras (lucratorii)

Cei mai pretuiti sunt melcii cu spirala rasucita spre dreapta, ei reflectand miscarea celesta a lunii, soarelui, planetelor si stelelor. Parul buclelor lui Buddha erau spiralate spre dreapta, asemeni celui de pe trup, sprancene sau buric.

Cochilia de scoica este asociata cu gatul lui Buddha, dar si a unor semne auspicioase pe talpile picioarelor, palmelor, membrelor, pieptului sau fruntii, specifice fiintelor favorizate de divinitate. (Sursa: diane.ro)

Mone Camino

 

În India se sună din cochilie și se presară scoici pe drumul care duce la locul de veci al celui trecut în neființă. În Africa se întinde un strat de scoici pe fundul mormântului, obicei care era frecvent și la multe populații americane, vechi.

Au fost găsite scoici și în mormintele Egiptului predinastic, cochiliile de la Marea Roșie constituind un rezervor de amulete pentru Egipteni. De asemenea, săpăturile din Creta au scos la lumină nenumărate scoici și cochilii. Un obicei vechi, japonez, era ca trupul neînsuflețit să se ungă cu praf de cochilii, asigurându-i, astfel, renașterea sufletului.

Virtutea cochiliei este, de asemenea, spirala, care îl pune pe defunct în contact cu forțele cosmice, asigurându-i, astfel, o nouă viață.

Dar atât aurul, cât și jadul, perlele și scoicile, apar nu numai la ceremoniile funerare, ci și la cele religioase, precum și în toate actele esențiale ale vieții omului: naștere, inițiere, căsătorie, ceremonii agricole etc.

Unul dintre darurile primite de pruncul Isus a fost aurul. În India, ceremonia nupțială este anunțată suflându-se într-o mare cochilie marină. La azteci, melcul simboliza concepția, sarcina și nașterea.

De altfel, chiar și zeița Afrodita, din miturile grecești, a fost concepută într-o scoică uriașă.

Asemănarea dintre cochilia marină și organele genitale ale femeii a făcut ca omul să asocieze cosmologiile acvatice cu simbolismul sexual, iar stridiile, perla, melcul și cochiliile participă la puterile sacre concentrate în ape, lună (simbol feminin), în femeie, devenind, din preistorie, până în timpurile moderne, simboluri ale renașteri, simboluri sacre care fac legătura între lumea de aici și divinitate. (Mircea Eliade, Imagini și simboluri)

Cochilia de melc face parte si din Emblema Sfântului Antim Ivireanul Această emblemă se află sculptată la Mănăstirea Antim din București, deasupra ușii de la intrare, sub pisanie. Emblema este alcătuită dintr-un melc încadrat de o cunună de lauri și având în partea superioară o stea. Melcul este simbol al credinței și smereniei. El reprezintă sărăcia, căci toată averea sa este purtată în spate, sub cochilie. De asemenea melcul mai simbolizează tăcerea, el nu produce nici sunet, spre deosebire de alte animale. O a treia însușire este aceea că, atunci când plouă, el se înalță cu ușurință deasupra apei. Se poate spune că melcul este imaginea perfectă a călugărului. Ca și melcul, călugărul trebuie să fie sărac, el depune un jurământ al sărăciei depline, trebuie să iubească tăcerea și să se înalțe la Dumnezeu prin rugăciune fierbinte, însoțită de lacrimi. (Sursa: doxologia.ro)

Denim Snail Flower


„Melcul e un simbol lunar privilegiat: nu numai că e o cochilie, adică prezintă aspectul acvatic al feminităţii şi poate că posedă aspectul feminin al sexualităţii, dar e în plus cochilie spiralată, cvasi-sferică. Mai mult, acest animal îşi arată şi-şi ascunde «coarnele», astfel încât e apt, prin acest polisimbolism, să integreze întreaga teofanie lunară. Zeul mexican al lunii Tezcatlipoca e reprezentat închis într-o cochilie de melc… Acest simbolism al cochiliei spiralate e însoţit de speculaţiile matematice care fac din el semnul echilibrului, al fiinţei în sânul schimbării. Spirala şi mai alea spirala logaritmică, posedă această remarcabilă proprietate de a creşte în mod terminal, fără a modifica forma figurii totale şi de a fi astfel o permanenţă în forma sa, în pofida creşterii formei simetrice.” – Gilbert Durand, Structurile antopromorfice ale imaginarului

Mone Camino

  Inel Denim Snail Flower

Materiale: denim, cochilie melc, Caviar Beads, accesorii metalice argintii

Pret: 38 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

Cochilia de melc (sankha)

Simbol al puterii si independentei. Buddhismul a adoptat cochilia de scoica drept insemn al independentei religioase si emblema a raspandirii adevarului despre dharma.

Cochilia de scoica este o reminiscenta a stravechiului corn si este nelipsit din inzestrarea tuturor marilor razboinici din mitologia indiana. Astfel, ea este emblema cea mai insemnata a lui Vishnu, purtand numele de Panchajanya, adica “a avea in stapanire cinci clase de fiinte”.
Cochilia lui Arjuna, eroul din Mahabharata, avand numele de Devadatta, imprastia teroarea in randul dusmanilor prin sunetul ei cutremurator.
Ca instrument similar cornului de lupta, cochilia de scoica este o emblema a puterii, autoritatii si independentei, suflarea prin ea avand capacitatea de a alunga spiritele rele, a avertiza asupra dezastrelor naturale si a speria creaturile otravitoare.

In zilele noastre , cochilia este folosita in buddhismul tibetan pentru chemarea la rugaciune, ca instrument muzical sau recipient pentru apa sfanta.

Vechii indieni clasificau cochiliile potrivit celor doua sexe: melcii mari, cu invelisuri groase era masculini (purusha), iar cei mici, subtiri, feminini. Totodata, cochiliile era folosite pentru desemnarea castelor traditionale:

– Cochilia de melc alba – casta brahmanilor (preotii)
– Cochilia de melc rosie – kshatriyas (razboinicii)
– Cochilia de melc galbena – vaishyas (negustorii)
– Cochilia de melc cenusie – shudras (lucratorii)

Cei mai pretuiti sunt melcii cu spirala rasucita spre dreapta, ei reflectand miscarea celesta a lunii, soarelui, planetelor si stelelor. Parul buclelor lui Buddha erau spiralate spre dreapta, asemeni celui de pe trup, sprancene sau buric.

Cochilia de scoica este asociata cu gatul lui Buddha, dar si a unor semne auspicioase pe talpile picioarelor, palmelor, membrelor, pieptului sau fruntii, specifice fiintelor favorizate de divinitate. (Sursa: diane.ro)

Mone Camino

 

Cochilia de melc face parte si din Emblema Sfântului Antim Ivireanul Această emblemă se află sculptată la Mănăstirea Antim din București, deasupra ușii de la intrare, sub pisanie. Emblema este alcătuită dintr-un melc încadrat de o cunună de lauri și având în partea superioară o stea. Melcul este simbol al credinței și smereniei. El reprezintă sărăcia, căci toată averea sa este purtată în spate, sub cochilie. De asemenea melcul mai simbolizează tăcerea, el nu produce nici sunet, spre deosebire de alte animale. O a treia însușire este aceea că, atunci când plouă, el se înalță cu ușurință deasupra apei. Se poate spune că melcul este imaginea perfectă a călugărului. Ca și melcul, călugărul trebuie să fie sărac, el depune un jurământ al sărăciei depline, trebuie să iubească tăcerea și să se înalțe la Dumnezeu prin rugăciune fierbinte, însoțită de lacrimi. (Sursa: doxologia.ro)

Mone Camino

În India se sună din cochilie și se presară scoici pe drumul care duce la locul de veci al celui trecut în neființă. În Africa se întinde un strat de scoici pe fundul mormântului, obicei care era frecvent și la multe populații americane, vechi.

Au fost găsite scoici și în mormintele Egiptului predinastic, cochiliile de la Marea Roșie constituind un rezervor de amulete pentru Egipteni. De asemenea, săpăturile din Creta au scos la lumină nenumărate scoici și cochilii. Un obicei vechi, japonez, era ca trupul neînsuflețit să se ungă cu praf de cochilii, asigurându-i, astfel, renașterea sufletului.

Virtutea cochiliei este, de asemenea, spirala, care îl pune pe defunct în contact cu forțele cosmice, asigurându-i, astfel, o nouă viață.

Dar atât aurul, cât și jadul, perlele și scoicile, apar nu numai la ceremoniile funerare, ci și la cele religioase, precum și în toate actele esențiale ale vieții omului: naștere, inițiere, căsătorie, ceremonii agricole etc.

Unul dintre darurile primite de pruncul Isus a fost aurul. În India, ceremonia nupțială este anunțată suflându-se într-o mare cochilie marină. La azteci, melcul simboliza concepția, sarcina și nașterea.

De altfel, chiar și zeița Afrodita, din miturile grecești, a fost concepută într-o scoică uriașă.

Asemănarea dintre cochilia marină și organele genitale ale femeii a făcut ca omul să asocieze cosmologiile acvatice cu simbolismul sexual, iar stridiile, perla, melcul și cochiliile participă la puterile sacre concentrate în ape, lună (simbol feminin), în femeie, devenind, din preistorie, până în timpurile moderne, simboluri ale renașteri, simboluri sacre care fac legătura între lumea de aici și divinitate. (Mircea Eliade, Imagini și simboluri)

 

Bratara Talisman Yang ZipoScissor (unisex)


 

 

Mone Camino

Bratara Talisman Yang ZipoScissor – protectie/aparare; talismanul yang al celor nascuti in anul, ziua sau la orele Tigrului.

 

Mone Camino

Materiale: fermoar argintiu/auriu, Amuleta Foarfeca, accesorii metalice

Pret: 25 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

FOARFECA

Foarfeca e talismanul yang al celor nascuti in Anul Tigrului, in ziua sau la orele Tigrului, precum si al croitorilor, designerilor, hair-stylistilor.

Foarfeca deschisa/desfacuta are rol de aparare/protectie si taiere a energiilor negative indreptate impotriva posesorului.

*Daca vreti sa daruiti cuiva un foarfece, acesta trebuie sa va dea pe ea un banut. 😉