Bratara Onix cu Medalia Miraculoasa a Sfintei Fecioare Maria


Medalia Miraculoasă este medalia Sfintei Fecioare Maria prin excelenţă, pentru că este concepută şi voită de Ea, apărând în 1830 în Rue du Bac, la Paris, Sfintei Ecaterina Laboure.  – Vreau să se bată o medalie aşa cum ai văzut această imagine. Persoanele care o vor purta cu încredere, vor obţine haruri deosebite!”

Este bine să purtaţi medalia miraculoasă, fie la gât, fie în altă parte, căci Fecioara Maria a promis ajutor si protecţie celor care o poartă.

„O Marie, concepută fără de păcatul strămoşesc, roagă-te pentru noi care alergăm la tine”.

collage

Medalia Miraculoasă a Sfintei Fecioare Maria – protecție divină a Maicii Domnului, ajutor divin, credinta, intelepciune, pace interioara, prosperitate si bunastare, daruri; porte-bonheur pentru cei ce poarta numele Fecioarei Maria, dar si pentru cei nascuti pe 15 august, 8 septembrie, ori care se vor ocrotiti, sprijiniti, ajutati si indrumati de catre Sfanta Fecioara Maria; purtată la gât de către credincioși și combinată cu rugăciuni are harul de a îndeplini dorinte și de a proteja de rău. 

Materiale: Medalia Miraculoasă a Sfintei Fecioare Maria, onix, margele de nisip, crimpuri argintii, snur negru cu insertie de guta

Cod: 48MMM

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Medalia Miraculoasă a Sfintei Fecioare Maria

În anul 1830, în luna iulie, Fecioara Maria s-a arătat unei călugăriţe din Mănăstirea Fiicelor Carităţii din Paris, numită Ecaterina Labouré. Într-o noapte, Ecaterina a auzit un glas care o chema în capelă; era al îngerului păzitor. Ajungând în capelă, îi apare Fecioara Maria, zâmbindu-i frumos, înconjurată de lumină. Din mâini ieşeau raze care reprezentau darurile ce le revarsă asupra copiilor ei, aşa cum a spus ea surorii. Apariţia a durat aproape două ore.

În noiembrie 1830 îi apare din nou, într-un oval de lumină. Fecioara Maria era în picioare pe un glob pământesc, zdrobind un şarpe încolăcit pe glob; în mâini ţinea un mic glob aurit şi i-a spus Ecaterinei: „În acest glob stă întreaga lume”. În partea superioară a ovalului care o încadra pe Fecioara Maria a apărut o inscripţie: „O, Marie, concepută fără păcat, roagă-te pentru noi care alergăm la tine”. Deodată ovalul s-a răsucit şi pe partea cealaltă s-a văzut litera M sub o cruce, iar dedesubt două inimi: inima lui Isus, înconjurată de spini, şi inima Mariei, străpunsă de o sabie. Maria purta pe cap 12 stele strălucitoare. Acestea reprezintă viziunea Sfântului Ioan: „Şi s-a văzut un semn mare în cer, o femeie înveşmântată cu soarele, având sub picioarele ei luna, iar pe cap o cunună de 12 stele” (Apoc. 12, 1).

De menţionat că drapelul Uniunii Europene este format din 12 stele pe fond albastru, inspirat din medalia miraculoasă, aşa cum a declarat autorul. (Sursa: greco-catolic.ro)

Ecaterina a auzit o voce: „Vreau să se bată o medalie aşa cum ai văzut această imagine. Persoanele care o vor purta cu încredere, vor obţine haruri deosebite!”. Ecaterina dezvălui aceste lucruri Părintelui său spiritual, dar el îi interzise să spună cuiva aceste lucruri. Ea a tăcut şi a continuat să se roage Maicii Sfinte. În luna decembrie 1830, Fecioara Maria îi spune pentru ultima dată să se bată o medalie în forma apariţiei. După doi ani, au apărut primele medalii.

collage

Răspândirea acestor medalii a înviorat viaţa spirituală din Franţa şi s-au produs minuni pentru cei care au purtat-o. Treptat, s-a răspândit în toată Europa, apoi în toată lumea. Sigur, nu medalia face minuni, ci Dumnezeu, prin mijlocirea Fecioarei Maria, ascultă pe cei care-i cer ajutorul.

Datorită medaliei miraculoase s-a produs una dintre cele mai mari convertiri din sec. XIX. Un bancher evreu din Strasbourg, în iarna anului 1841, se hotărăşte să facă o croazieră pe Marea Mediterană. Merge la Roma, unde avea un bun prieten din copilărie, de religie protestantă, Gustav de Bussiere. La o vizită făcută prietenului său, se aduce vorba şi despre minunile Bisericii Catolice. Dar, evreul răspunde: „M-am născut evreu şi evreu voi muri!”. Totuşi, gazda îi dă o medalie miraculoasă, iar o nepoată de-a gazdei, din joc, i-o leagă la gât cu un şnur. Alfons râde şi, în glumă şi ironie, zice: „Iată-mă şi catolic”.

Urmă o noapte neliniştită, iar dimineaţa merge să se întâlnească cu prietenul său. La locul întâlnirii era o biserică mică, a Sfântului Andrei. Din curiozitate, Alfons intră în biserică. La intrare, un câine mare şi negru îi sare înainte, apoi dispare. Alfons intră şi se apropie de altar. Deodată, în faţa sa izbucneşte o lumină puternică şi apare Fecioara Maria cum era pe medalie. Era nespus de frumoasă. Alfons cade în genunchi. Prietenul îl găseşte cu totul absent, cu faţa scăldată în lacrimi; apoi zise: „Sunt foarte fericit, cât este de bun Dumnezeu”. Prietenul îl întrebă ce s-a întâmplat. El răspunde: „Nu pot să spun numai în genunchi…”. Preotului la care s-a spovedit, îi mărturiseşte: „Nu ştiu precis cum am văzut-o, dar o forţă uriaşă m-a atras spre altar. Era nespus de frumoasă, nu mi-a vorbit, dar eu am înţeles totul”. În acel moment i s-a revărsat în suflet toată învăţătura religiei creştine catolice, pe care el nu a studiat-o niciodată.

Alfons Ratisbone s-a botezat şi a intrat la călugării iezuiţi. A devenit preot, împreună cu fratele său, Teodor, convertit cu puţin timp înainte, apoi au întemeiat „Congregaţia Notre Dame de Sion” pentru convertirea evreilor.

Prin medalia miraculoasă s-au făcut multe minuni. Un băieţel din Germania a căzut în râu şi era în pericol de înec, dar un vagabond l-a salvat. Mama copilului a voit să-l răsplătească, şi, după o masă copioasă, i-a dat o sumă mare de bani; apoi, a luat de la gâtul copilului un lănţişor cu medalia miraculoasă şi l-a legat la gâtul străinului, recomandându-i să se roage în fiecare seară Maicii Sfinte. Anii au trecut, iar copilul devenise preot. Într-o zi, mergând la spital, a văzut un om foarte bolnav. S-a dus la patul bolnavului şi s-a rugat. Bătrânul, nervos, s-a întors spre perete, dar preotul a observat lănţişorul cu medalia miraculoasă. Îl întrebă de unde are medalia. Bătrânul i-a spus întâmplarea cu salvarea copilului de la înec. Preotul, plin de emoţie, spuse că el era acel copil. Bătrânul a rămas zguduit, lacrimi mari îi curgeau pe faţă; a acceptat să se spovedească şi a primit Sfânta Împărtăşanie, iar a doua zi a murit liniştit, având la căpătâiul său pe cel căruia i-a salvat viaţa.

O altă întâmplare. În acest an, Comunitatea Surorilor de Caritate Sfânta Ioana Antida, care aveau o casă la Bucureşti, erau necăjite că alături de casa lor s-a instalat un local de noapte. Surorile au început rugăciuni către Fecioara Maria, iar superioara a pus pe spatele zidului localului mai multe medalii miraculoase. În scurtă vreme, nu s-a mai auzit muzică, afişele au dispărut, localul s-a închis. De ce? N-au aflat, dar mai târziu surorile au cumpărat acea casă pentru comunitatea lor.

Sunt nenumărate cazuri de vindecări şi de salvări din accidente. Îmi amintesc că un preot istorisea cum a mers în misiune într-o altă localitate şi, pe un pod, o maşină ce trecea în viteză i-a lovit maşina. Maşina a zburat în apă, rostogolindu-se de mai multe ori; prăpastia era de aproape 30 de metri. Preotul şi persoana care-l însoţea au rămas nevătămaţi; aveau medalia miraculoasă fixată în maşină, la geamul din faţă.

Este bine să purtaţi medalia miraculoasă, fie la gât, fie în altă parte, căci Fecioara Maria a promis ajutor celor care o poartă.

Închei şi eu prin cuvintele care sunt gravate pe medalia miraculoasă: „O Marie, concepută fără de păcatul strămoşesc, roagă-te pentru noi care alergăm la tine”. Amin! (Sursa: greco-catolic.ro)

Sa ne imbracam cu aceasta armatura cereasca pentru a fi intotdeauna sub puternica protectie a mamei ceresti; sa o raspandim in jurul nostru; sa o oferim in particular celor bolnavi si nenorociti.

67955078_2329826067138206_1443395253846409216_n

Novena catre Sfanta Fecioara a Medaliei Miraculoase

PREZENTARE

Novena incepe pe data de 19 noiembrie si se incheie pe data de 27 noiembrie cand o sarbatorim pe sfanta Fecioara Maria a Medaliei Miraculoase. Insa poate fi recitata ori de cate ori este nevoie incepand cu ziua intai a fiecarei luni.

Rugaciunea Novenei

Sfanta Fecioara a Medaliei Miraculoase care ai binevoit sa i te arati  Sfintei Ecaterina Laboure ca mijlocitoare intre Dumnezeu si oameni, te rog cu tarie asculta-ma.
Eu imi pun in mainile tale de mama iubitoare toate intentiile mele , toate nevoile mele sufletesti si trupesti si iti incredintez harul pe care indraznesc sa-l cer de la bunatatea ta, rugandu-te cu umilinta sa ii spui Fiului Tau si sa-L rogi sa ma ajute , daca El stie ca harul pe care il cer este spre binele sufletului meu si conform vointei Sale.
Dupa ce vei inalta mainile spre Domnul in semn de adanca rugaciune , binevoieste Fecioara puternica, sa le intinzi asupra mea si sa ma invalui in razele tale aducatoare de haruri, ca la lumina si caldura acestor raze, sufletul meu sa se descatuseze de robia celor pamantesti , sa se purifice si plin de bucurie sa mearga pe drumul tau, pana la ziua in care ma vei intampina in poarta cerului. Amin.
O, Marie, zamislita fara de pacat , roaga-te pentru noi care alegam la Tine si pentru acei care nu alearga mai ales pentru dusmanii Bisericii si pentru cei care sunt incredintati Tie!
(Aceasta scurta rugaciune sa se repete de trei ori. Iar rugaciunea de mai sus sa se recite dupa fiecare meditatie a zilei).

Ziua I
Pretul Medaliei Miraculoase

Aceasta Medalie este darul Cerului. Nu este opera unui artist destoinic, nici o compozitie ingenioasa inspirata de evlavia deosebita catre Sfanta Fecioara Maria.  Este un dar pe care l-am primit direct de la Ea. Sfanta Fecioara a ales toate semnele care sunt gravate pe ea. De aceea se cuvine sa meditam asupra tuturor , pentru a intelege semnificatia fiecarui semn in parte. Aceasta medalie va fi ca un semn in mana ta si ca un monument in fata ochilor tai, pentru ca legea Domnului sa fie pururi pe buzele tale. Da, aceasta este medalia Mea; pentru cei care o poarta cu fidelitate este un semn ce indica apartenenta fata de Maria si un monument inaintea lor, adica un model pe care noi suntem datori sa ne straduim sa-l reproducem in viata noastra. Am inteles noi pana acum pretul Medaliei Miraculoase? O purtam cu fidelitate asupra noastra?…
Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a doua
Mica confidenta a Mariei

Bunului Dumnezeu ii place ca in indeplinirea planurilor Sale, sa se slujeasca de ceea ce lumea considera ca fiind slab si fara pret, pentru ca toti sa vada, ca reusita vine de la Dumnezeu  si astfel, in neputinta lor, fapturile sa-I preamareasca puterea si intelepciunea. Ce minunat se vadeste aceasta predilectie  in viata Sfintei Ioana D’Arc sau a sfintei Bernadeta?
La randul sau ca sa daruiasca Medalia Miraculoasa, Sfanta Fecioara a ales o tanara novice fara scoala care venea de la tara: Sfanta Fecioara s-a slujit de mine ca sa nu mai aveti vreo indoiala a marturisit sora Ecaterina Laboure intr-o zi. Aceasta copila foarte umila a pastrat toate aceste haruri pe care le-a primit in cea mai mare tacere. Tacerea ei l-a umplut de admiratie de Papa Pius al-XI-lea care, in gloriosul moment al beatificarii vizionarei, i-a adus acest minunat omagiu: Ea a pastrat cu sfintenie taina Reginei Sale.
Sfanta Fecioara Maria va gasi oare si in sufletul nostru, macar o particica din virtutile pe care le-a iubit atat de mult sufletul sorei Ecaterina?

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a treia
Sfanta Fecioara a razelor

Medalia Miraculoasa este un minunat rezumat al credintei noastre religioase, un fel de miniatura sfanta, din care nu lipseste nici un element esential. Dogma Neprihanitei Zamisliri reprezentata de medalie, se alatura celorlalte adevaruri de credinta incepand cu cel despre pacatul stramosesc si pana la adevarul pe care il cinstim in sarbatoarea de curand instituita de Biserica, in onoarea Mariei mijlocitoarea tuturor harurilor.
Sfanta Feciora Maria Neprihanita s-a aratat Ecaterinei Laboure cu mainile ca adevarate izvoare de raze, care dupa cum spunea ea insasi, reprezinta harurile pe care le raspandeste asupra tuturor sufletelor care o roaga si-i cer ajutorul.

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a patra
O, Marie, zamislita fara de pacat , roaga-te pentru noi care alergam la tine.
Aceasta este rugaciunea imprimata pe Medalia mea. Aceasta formula tradusa in toate partile lumii, a facut sa patrunda in toate sufletele credinta fata de Neprihanita Zamislire. Sa spunem mereu aceasta rugaciune; sa o transmitem copiilor, bolnavilor, tuturor celor supusi incercarilor. Sa raspandim aceasta invocatie pretutindeni si oriunde in calatoriile noastre, in mediul nostru familial si social. Imi amintesc chiar eu de aceasta invocatie, pe care ne-a invatat-o Sfanta Fecioara? Imi apare spontan pe buze, mai ales in momentele de incercare?

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a cincea
Maria zdrobeste capul sarpelui

In cartea Genezei gasim scris: vrajmasie voi pune intre tine si femeie… ea iti va zdrobi capul, iar tu ii vei zdrobi calcaiul. Maria este acea femeie anuntata inca din zorii omenirii. De aceea a vrut ca pe Medalia Miraculoasa sa fie reprezentata strivind capul sarpelui. Noi stim cine este acest sarpe respingator: este diavolul, este ispita. El se strecoara , pandeste din umbra, cheama, uimeste, incearca. Eforturi zadarnice , Fecioara Maria este mai puternica pentru ca este Neprihanita. Adesea ispita este aproape si ne pandeste asemenea sarpelui. Dar sa nu uitam: putem sa-l biruim , harul divin este cu noi; cu noi este Sfanta Fecioara.
In ispitele ce ma asculta, o chem in ajutor pe Maica Cereasca? Am eu destula incredere in mijlocirea ei atotputernica?

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a sasea
Litera “M” de pe medalia miraculoasa

Pe reversal medaliei sunt semne simbolice. Se vede o mare monograma a numelui binecuvantat al Mariei, litera “M”, ca un adevarat piedestal al crucii lui Isus. Maria este nedespartita de Fiul ei. Ar trebui ca si eu sa imprim acest semn in toata viata mea; m-ar ajuta in suportarea greutatilor vietii. Numele Mariei sa fie inscris in inima mea, sa fie prezent in inima mea, mereu gata sa fie rostit de buzele mele. Sa nu uit niciodata frumoasele cuvinte ale Sfantului Bernard: In ispitele voastre, in indoielile voastre,  ridicati-va ochii spre steaua diminetii, chemati numele Mariei in ajutor.
Ce loc are Sfanta Fecioara in intimitatea vietii mele spirituale? Chipul Mariei sa fie pentru mine  nu o statuie, ci o persoana vie, gata intotdeauna sa ma primeasca, sa ma asculte, sa-mi raspunda.

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a saptea
Crucea de pe medalie

Crucea ce se inalta deasupra monogramei Mariei este simbolul crestinismului, este o rememorare a creatiei.  Avem un rezumat al vietii crestine. Sfanta Fecioara s-a asociat crucii lui Isus. Alaturi de patimirea lui Isus , Maria a avut patimirea ei: statea Maica-ndurerata, langa cruce-nlacrimata. Ea a stat la picioarele crucii Fiului ei. Ea a vrut ca aceasta cruce sa fie prezenta pe medalie, ca sa ne transmita ca, asa cum a participat la crucea lui Isus, va participa si la crucea noastra, ajutandu-ne sa o purtam. Crucea este calea regeasca – via regia- care duce la cer. Sa o rugam pe Sfanta Fecioara sa ne faca sa intelegem acest lucru. In incercarile mele cer ajutorul Mariei? Sunt eu convins ca Maica Sfanta sufera impreuna cu mine si vrea sa ma ajute?

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a opta
Cele doua inimi gravate pe Medalie

Inima lui Isus incununata cu spini, este alaturi de Inima Mariei, strapunsa de sabie. In iubire ca si in suferinta, aceste doua inimi sunt nedespartite. Inima lui Isus este model de sfintenie. Izvorul tuturor harurilor. Inima Mariei este oglinda fidela a perfectiunilor divine, este calea pe care coboara haruri si se raspandesc asupra acestei lumi. Sa nu despartim, deci, niciodata pe Maria de Fiul ei, ar insemna sa mergem impotriva ordinii voite de Dumnezeu. Sa indreptam gandul nostru intotdeauna spre Isus prin Maria si sa nu-i despartim niciodata in iubirea noastra.

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

Ziua a noua
Stelele de pe medalia miraculoasa

Stelele gravate pe medalie sunt pe cat de atragatoare pe atat de pline de simboluri. Ele reprezinta pe cei doisprezece apostoli, precum si pe toti sfintii, care dupa exemplul lor au urmat pe Isus Cristos si au obtinut prin Maria coroana gloriei.
Stelele ne spun ca fiecare dintre noi trebuie sa fie un apostol, trebuie sa mergem in cautarea sufletelor descrestinate sau chiar pagane, care sunt atat de numeroase in jurul nostru si sa le conducem la Isus prin Maria.
Imi dau seama ca trebuie sa fiu ca un apostol? Am inteles ca intr-un anumit fel sunt raspunzator de sufletele din jurul meu si in mod deosebit de sufletele celor mai apropiati mie?

Bucura-te, Marie…
3 O Marie, zamislita…

RECOMANDARI
Novena la Sfanta Fecioara a medaliei Miraculoase se poate recita in fiecare luna, asa cum s-a specificat la inceput , incepand cu ziua intai a lunii, pana in ziua a noua. In acest timp putem ne abtinem de la carne si preparatele din carne. In timpul novenei se posteste timp de 14 ore, incepand de la o anumita ora seara, pana dimineata (de exemplu: de la orele 20:00 seara pana dimineata la ora 10:00).

Datoriile credinciosilor fata de medalie:

• sa multumim Sfintei Fecioare care ne-a dat aceasta medalie;
• sa o poarte cu incredere;
• sa o raspandeasca (sunt putini cei care o refuza);
• sa o iubeasca ca pe un obiect pretios, care aminteste neincetat de prezenta Sfintei Fecioare Maria alaturi de noi;
• sa fie sarutata dimineata si seara spunand invocatia: O, Marie, zamislita fara de pacat, roaga-te pentru noi care alergam la tine.” (Sursa: novena.ro)

collage

Bratara Talisman Rosa Dorada


61177377_2183095882021274_7070102775849287680_n

Bratara Talisman Rosa Dorada –  protectie divina, sanatate, longevitate, prosperitate, perfectiune, desavarsire, puritate, cunoastere, adevar, bucurie, frumusete, demnitatea, onoare, faima, bunastare, fertilitate, creativitate, echilibru, iluminare spirituala, pasiune, curaj, putere, vointa, credinta, intelepciune, pace interioara, ajutor divin;  porte-bonheur pentru cei ce poarta numele Fecioarei Maria si al Sfintei Rita, dar si pentru cei nascuti pe 22 mai, 15 august, 8 septembrie, ori care se vor ocrotiti si indrumati de catre Sfanta Fecioara, precum si de catre Sfanta Rita.

Materiale: amuleta placata cu aur – Rosa Dorada (Trandafir Auriu), margele de nisip, crimpuri aurii, snur rosu cu insertie de guta

Cod: 58RosaDorada

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Trandafirul 

Trandafirul este floarea cea mai strâns legată de istoria omenirii. In legende, basme, obiceiuri, medicina tradiţională, artă sau publicitate, vom observa că el îşi găseşte un rol în aproape toate domeniile. Aceasta nu se datoreaza numai fumuseţii florii sau contrastului aparent dintre delicateţea trandafirului înflorit şi „agrestivitatea” spinilor săi. Mult mai mult contează aureola care învăluie, în subconştientul nostru, caracterul simbolic al florii. Simbolistica trandafirului este atât de cuprinzătoare, încât numai pe această temă au fost scrise volume întregi.

Numele de rosa provine de la celticul ,,/+odd sau /+udd,, care înseamnă roşu, iar cel de trandafir este de origine neogreacă, trandap+ilos insemnand 30 de foiţe.

In hinduism, trandafirul cosmic Tripurasundari simbolizează perfecţiunea, desăvârşirea, Cupa Vieţii, sufletul, inima, iubirea, exprimând frumuseţea Mamei Divine. Odată cu prăbuşirea Imperiului Roman, trandafirii au fost cultivaţi doar în mănăstiri ca plante medicinale, până când Carol cel Mare, în anul 794, i-a repus în drepturile lor fireşti. – Nici unei alte flori nu i s-au atribuit atâtea simboluri.

Incepând din secolul XI, simbolul trandafirului a fost acceptat şi în religia creştină, căpătând mai târziu semnificaţii noi, în bună parte datorită poemului alegoric Divina Comedie a lui Dante Aligheri. – Roza Candida – trandafirul alb dăruit de Beatrice credinciosuluiei iubit, şi Rosa Mystica – Trandafirul Alb al Fecioarei Maria, ambele au devenit simbol al nevinovăţiei, purităţii şi dragostei cereşti, preluat în iconografia religioasă. In Evul Mediu, doar fecioarele puteau să poarte cunune de trandafiri albi, simbolul nevinovăţiei. 
Trandafirul roşu este asociat cu sângele pierdut de Christos răstignit pe cruce şi cu Sfântul Graal, vasul în care Iosif din Arimateea ar fi strâns acest sânge. Numele Rosariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. In creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni ale RosariuluiRosariul Mic – 33 de mărgele mici + 5 mărgele mari (vârsta lui Christos şi cele 5 răni ale sale), Rosariul Mijlociu – 63 mărgele mici +7 mari (vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi Rosariul Mare – 150 mărgele mici + 15 mari (numărul psalmilor).
In limba sanscrită, Dshapa înseamnă rugăciune, dar prin schimbarea intonaţiei mai înseamnă şi Trandafir – roză. Originea lui se pierde în timpurile anterioare epocii noastre, a fost folosit iniţial in religia hinduistă, apoi budhistă, apoi preluat de către creştinism (catolici) ca un complet de rugăciuni diferite dedicate Fecioarei Maria, apoi de religia islamică cu semnificaţia iniţială de a ţine evidenţa rugilor.
Multă vreme a existat tradiţia ca în sălile de şedinţă sau deasupra scaunelor de spovadă (la catolici) să existe un trandafir cu cinci petale, aceasta pentru a se ştii că discuţiile şi confesiunile se află sub rosa, adică secrete. Legenda acestui obicei ar fi că zeul Harpocrates ar fi fost mituit de către Eros (Cupidon) cu un trandafir alb, pentru ca el s-o oblige pe zeiţa Venus să nu mai bârfească.
In Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed, precum şi al celor doi fii ai săi. – Trandafirul Bagdadului reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizânda adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.
In Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea – el a iniţiat Ceremonia Trandafirului Auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată a faptelor apreciate de Sfânta Biserică. 
Floarea cu cinci petale a trandafirului sălbaticmăceşul, a fost identificată de vechii greci cu Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale –  focul, apa, pământul, aerul şi lemnul. 
Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau tratatele Trandafiri ai Filozofilor. Trandafirii albi şi roşii erau simbolul dualismului reprezentând principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale reprezenta sistemul planetar.
Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung, elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei, dar raportată la elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii:  o mandală. (Sursa: academia.edu/11353781/Trandafirul)
Simbolistica celor 3 culori: auriu, roşu, albastru:
Auriul, Roşul si Albastrul sunt trei dintre cele șase culori liturgice.
În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal șase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vinețiu), roșu, albastru și auriu. Recent au început a se folosi și veșminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite și culorile portocaliu stacojiu și ruginiu.
Alegerea culorilor veșmintelor liturgice se face în funcție de semnificația fiecărei culori. Astfel, albul reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; verde, culoarea vieții, a Sfântului Duh și a lemnului Sfintei Cruci; purpuriu, pentru patima Domnului Iisus Hristos; roșu închis pentru sângele lui Hristos și pentru sângele martirilor; albastru pentru Maica Domnului; auriu pentru bogăția darurilor Sfântului Duh și roșu deschis pentru flacăra intensă a Oastei Duhovnicești. Negru este în mod tradițional culoarea morții și a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde albul este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea și chinul patimilor și morții Domnului). În Rusia, roșu este culoarea bucuriei, strălucirii și frumuseții. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane și, în mod evident, multiplele culori au semnificații diferite pentru diferitele popoare, astfel că și folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz. (Sursa: Wikipedia)
Auriul, Roşul si Albastrul sunt cele trei culori principale in care se zugrăveşte veşmântul Maicii Domnului.
Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie – slava şi domnia, iar cea albastră – cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ. (Sursa: Doxologia.ro)

AURIUL

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

 

CULOAREA ROSIE

Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.

Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.

V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.

Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.

Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.

Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.

Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.

In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii

– stari inflamatorii,

– tulburari emotionale.

În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.

În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).

În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.

În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală(potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.

 

Albastrul

 

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfățișează albastrul decât alcătuit din transparență, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur și rece.

Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna terestră și de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.

Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc.

În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a Înțelepciunii transcendente, a potențialităților și, simultan, a vacuității, a cărei posibilă imagine este aceea a imensității cerului albastru. Lumina albastră a Înțelepciunii lui Dharmadhatu (lege sau conștiință originară) are putere orbitoare, dar ea este cea care deschide calea Eliberării.

Culoarea albastru face să crească capacitatea de apărare imunitară și facilitează foarte mult regenerarea celulară.

Culoarea albastru este în general indicată în stări infecțioase și în afecțiuni virale, în stări febrile, insolație, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzații de încălzire bruscă de jos în sus, însoțite de transpirații care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât și în perioada de climateriu la ambele sexe).

Culoarea albastru ne permite să ne deschidem cu entuziasm față de tot ceea ce este elevat și minunat în jurul nostru. Totodată, ea ne ajută să trăim într-o deplină armonie în anturajul nostru.

Utilizarea excesivă a acestei culori poate însă produce oboseală, iar o ambianță predominant albastră permanent poate provoca depresie și constipație. Hainele intime de corp ce au culoarea albastră, nu sunt de asemenea indicate.

  • Efectele fiziologice: scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respirația și reduce frecvența pulsului.
  • Efectele psihologice: culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, îndeamnă la calm și reverie, predispune la concentrare și liniște interioară, conferă seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzație de spațialitate, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală, favorizează amplificarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității, face să apară senzația de depărtare în spațiu, de detașare, de infinit și meditație spontană.

Indicații terapeutice

  • abcese gingivale, dureri de dinți;
  • afecțiuni ale gâtului, durere (inflamație) în gât, gușă;
  • aftă;
  • arsuri;
  • colică;
  • criză biliară;
  • dereglare nervoasă;
  • diaree;
  • dizenterie;
  • dureri de cap, migrenă;
  • epilepsie;
  • febră tifoidă;
  • friguri;
  • hemoroizi care sângerează;
  • holeră;
  • icter (gălbinare);
  • inflamare a creierului, a intestinelor, ochilor;
  • insolație;
  • insomnie;
  • isterie;
  • menstruație dureroasă;
  • pojar;
  • prurit (mâncărimi);
  • palpitații;
  • reumatism;
  • spasme;
  • tăieturi (răni);
  • tulburări ale bilei;
  • tulburări provocate de șocuri;
  • vărsat de vânt. (Sursa: Wikipedia)

Culoarea are mai multe semnificații spirituale, fiecare dezvăluind un atribut diferit al Maicii lui Dumnezeu.

Când admirăm arta creștină din ultimul mileniu, observăm că o singură culoare este aproape întotdeauna asociată Fecioarei Maria: albastrul.

De ce? Ce semnificație are?

Pentru început, culoarea albastră are rădăcini biblice profunde în Vechiul Testament. Potrivit dr. R. Jared Staudt, culoarea este specific menționată ca și culoarea poporului Israel, în cartea Numeri.

„Vorbește fiilor lui Israel și spune-le să-și facă ciucuri la poalele hainelor lor din neam în neam, iar pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor să pună un șiret de mătase albastră. Și va fi că-n ciucurii aceștia vă veți uita spre a vă aduce aminte de toate poruncile Domnului ca să le pliniți și spre a nu mai rătăci după cugetele voastre și după ochii voștri, întru care voi vă desfrânați urmându-i.” (Numeri 15, 38-39)

Pentru poporul lui Israel, albastrul duce cu gândul la urmarea poruncilor lui Dumnezeu, în contra voinței egoiste a omului.

Acest lucru a fost pus în aplicare cu strășnicie de către Preacurata Maică care a spus: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38). Ea a fost credincioasa Fiică a Sionului care a împlinit chemarea de ascultare, pe care Dumnezeu a cerut-o de la israeliți.

În plus, Cartea Numeri le cerea leviților să aștearnă peste chivotul mărturiei „un înveliș de lână albastră” (4: 6). Și mai departe: „pe masa pâinilor punerii-înainte vor așterne o față de masă albastră”(4, 7).

Maria este în mod tradițional numită Chivotul Legii celei Noi, deoarece ea a ținut în sine Prezența Divină a lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, în tradiția bizantină veșmintele albastre ale Mariei au un înțeles diferit.

Albastrul în iconografie reprezintă transcendența, misterul și divinitatea. Este culoarea cerului și, ca rezultat, este văzută ca o culoare cerească.

Roșu în schimb este văzut ca o culoare pământească, culoarea sângelui.

Isus este de obicei ilustrat în icoane purtând pe deasupra un veșmânt albastru, iar pe dedesubt unul roșu, simbolizând modul în care firea divină îi învăluie firea umană.

Pe de altă parte, Maria poartă pe deasupra un veșmânt roșu, iar pe dedesubt unul albastru, reprezentând modul în care ea purta divinitatea – pe Isus – în sânul umanității sale.

Când Maria i-a apărut Sfântului Ioan Diego, ea purta o mantie albastră-verde. Potrivit Cavalerilor lui Columb, „mantia de culoare verde-albastră simbolizează cerul. În plus, culoarea mantiei indică regalitatea, deoarece numai împărații puteau purta veșminte de acea culoare”.

Deci albastrul este o culoare foarte importantă în tradițiile artistice ale creștinismului și are înțelesuri spirituale profunde care indică diferitele atribute ale preacuratei Maici. Este o culoare sacră, care ne aduce aminte de credincioșia Mariei și de rolul ei privilegiat în istoria mântuirii. (Sursa: e-communio.ro)

 

61505206_1108280272714083_5630398088616083456_n.jpg

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

 

Pandant Talisman Hag Stone


Mone Camino

Cunoscute inca din cele mai vechi timpuri cu numele de Pietre Hag, Pietrele lui Odin sau Pietrele Vrăjitorilor, aceste pietre gaurite în mod natural au fost considerate pietre cu puteri magice.

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

Puterea Pietrelor Magice nu a fost folosit doar de către vrăjitori, ci și de oamenii de rând ca instrument de magie albă. Se spune că, pentru ca o astfel de piatră sa aibă virtuți magice, protectoare si de vindecare, trebuie sa adunati singuri pietrele din râuri, lacuri și de pe câmpuri, ori sa primiti piatra in dar.

Mone Camino

Acest tip de piatră este adesea prezent în basme, povești și legende, în special in cele legate de spirite si zane. De fapt, una dintre puterile sale este tocmai aceea de a facilita contactul cu aceste spirite și de a ajuta la deschiderea celui de’al Treilea Ochi, dezvoltand astfel abilitatea de a vedea spirite si zane. Pentru a face acest lucru, trebuie doar să va goliți mintea și să vă uitati prin gaura pietrei, departe, in timp, să treceti cu vederea dincolo de tărâmul acesta și să percepeti ceea ce se întâmplă în tărâmul magic, feeric.

Mone Camino

Atarnate de un fir roșu la ușa caselor sau camerelor, Pietrele Hag au fost folosite pentru a proteja casa și locuitorii de pericole și magie neagră.

Imersate in apă cu sare, dobandesc proprietati curative.

Agățate cu fir roșu la paturi și pături, indepartează coșmarurile si protejează in timpul somnului.

Purtate mereu asupra voastra, in buzunar, in portofel, la chei ca breloc, la gat ca pandant, pe mana incluse intr’o bratara, ca amuleta si talisman, ofera purtatorilor protectie si noroc, mai ales în timpul deplasării.

*Known as hag stones, holey stones or witch stones, rocks with a naturally occuring hole in them are said to give humans the ability to peer into the world of Faerie when they close one eye and peer through the hole. They are considered by cultures around the world to be a protective amulet when hung on a cord.

 

Bratara Talisman HeartHamsa


Mone Camino

Bratara Talisman HeartHamsa – portbonheur, protectie, antideochi, noroc, confort material/abundență/prosperitate/belsug, dragoste, longevitate, fericire, pace, fertilitate, puritate, inteligenta, forta, demnitate, statorniciei, castitate, stabilitate, rabdare, smerenie, putere spirituala, cunoastere, iluminare, vindecare, purificare, vitalitate, Muladhara chakra.

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) din zamac, amuleta Inima, amuleta Elefant, piele rosie eco, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Cod: 60 HeartHamsa

Pentru comenzi accesati datele de contact.

ELEFANTUL

Elefantul, simbol cosmic, prezent doar in Africa si Asia a uimit popoarele lumii prin numeroasele sale reprezentari. In arta, in buddhism si nu numai, elefantul reprezinta puterea regala, forta, demnitatea, rabdarea, smerenia. Deasemenea, in arta feng-shui el este un animal care aduce noroc, longevitate si fericire. In mitologie cat si in religie, elefantul a devenit un simbol demn de onorat.

In India, China si Africa a luat atributele fertilitatii si inteligentei, iar in multe culturi este apreciat ca unul dintre animalele sfinte – elefantul alb. A fost descris adesea in folclor si in povestile de razboi din China Antica. Sa ne aducem aminte ca expeditia lui Alexandru cel Mare a intalnit astfel de “monstri”. In China au fost folosite, deasemenea, in razboaie. De aici, simbolul acestor animale marete, foarte blande si inteligente a fost rasturnat spre haos, forta bruta si manie oarba. Elefantul alb care exprima puritatea a fost interpretat in traditiile Indiei, Indochinei si Thailandei ca animal sfant.

In buddhism el reprezinta intruchiparea lui Buddha si poate fi calarit numai de regi si zei.

Daca pentru occidentali elefantul reprezinta o imagine vie a masivitatii si a stangaciei, pentru asiatici el are o semnificatie fundamental diferita. Elefantul este animalul pe care incaleca regii, si, in primul rand, Indra, Regele ceresc. El simbolizeaza deci puterea regala. Elefant mai este si numele lui Shiva in exercitiul functiunilor sale de suveran. Odata intrat in actiune, efectul puterii regale aduce pacea si prosperitatea. Forta elefantului (matangi) da acelora care il incoca tot ce-si pot dori. In multe regiuni, si mai ales in cele musonice, acest dar este ploaia, ce reprezinta o binecuvantare cereasca: in Siam (Thailanda), in Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia si recolte bogate, caci Indra este si zeu al furtunilor, iar elefantul poarta pe cap o nestemata care are stralucirea fulgerului.

Elefantul mai este si un simbol al statorniciei si stabilitatii. In Yoga, este atribuit chakrei muladhara si corespunde , in consecinta, elementului pamant si culorii ocru. Elefantul il insoteste pe Boddhishattva Akhobhaya, Neschimbatorul. In anumite mandale tantrice, intalnim elefantul fie asezat la portile cardinale, fie in punctele colaterale. Il intalnim deasemenea si la Angkhor, in Mebon-ul oriental si, mai ales, la Bakong. El semnifica dominatia centrului regal asupra directiilor spatiului terestru. Prezenta sa, intre alte simboluri, in preajma lui Vasudeva-Vishnu, ca stapan al celor trei lumi, pare sa indice suveranitatea sa asupra lumii pamantesti.

Elefantul mai invoca si imaginea lui Ganesha, simbol al cunoasterii. Trupul sau omenesc reprezinta inca microcosmosul, manifestarea, in timp ce capul sau de elefant este macrocosmosul, non-manifestarea. Potrivit acestei interpretari, elefantul este de fapt inceputul si sfarsitul, ceea ce se intelege, deopotriva, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particula om (deci de la stadiul de non-manifestare), cat si din implinirea interioara a yoghinului. Gaja, elefantul este alfa si omega.

Simbolismul elefantului este, deasemenea, foarte folosit in formularile buddhiste: regina Maya l-a plasmuit pe Buddha dintr-un elefantel. Aici indeplineste un rol angelic. Lucru neasteptat, daca n-am sti deja ca elefantul este instrumentul actiunii si binecuvantarii ceresti. Uneori, ca sa poata figura zamislirea lui Buddha, elefantul este infatisat singur. Alteori, aflat in varful unui stalp, el evoca iluminarea; ceea ce ne trimite la simbolismul cunoasterii figurat de Ganesha. O semnificatie apropiata atunci cand apare incalecat de Boddhisattva Samantabhadra, exprimand, nu mai putin formal, puterea cunoasterii. In mod secundar, forta brutala este infatisata in episodul elefantului furios Nalagiri.

Ca si taurul, broasca testoasa sau alte animale, el mai indeplineste, in India si Tibet, rolul de animal-ce-sprijina-lumea: universul este asezat pe spinarea unui elefant. In numeroase monumente il vedem aparand in chip de cariatida: aici este cosmofor. Prin faptul ca poseda el insusi structura cosmosului (patru stalpi sprijinind o sfera), mai este considerat si animal cosmic.

In Africa, potrivit credintelor baoule, elefantul simbolizeaza forta, belsugul si traiul indelungat. La triburile ekoi – de la care populatiile iibo din Biafra au imprumutat cultul si institutiile lui Ekkpe – este simbolul violentei si al urateniei. Aici insa, simbolul nu depaseste nivelul metaforei.

Tot la acest nivel, elefantul serveste ca atribut al puterii regale, daca nu ii luam in considerare decat propria masa; al regelui care se fereste de nebunie si de nechibzuinta, daca tinem seama de suspiciunea si de prudenta elefantului; ca atribut al smereniei, daca e sa dam crezare lui Pliniu si lui AElianos: “Cand straluceste luna noua, elefantii, asa cum am auzit, manati de nu stiu ce inteligenta naturala si misterioasa, poarta niste ramurele, smulse de curand din padurile in care au pascut, le ridica si, inaltandu-si ochii spre cer, scutura usor aceste crengi de parca ar adresa o rugaciune zeitei,ca sa-si atraga bunavointa si obladuirea ei”; un atribut, in sfarsit, al castitatii, daca este adevarat ca, asa cum afirma Aristotel, atunci cand o femela este insarcinata (vreme de doi ani) masculul nu se apropia de o alta, mai mult, elefantul ar fi cel care razbuna adulterul. O gravura din secolul al XVII-lea ilustreaza aceste relatari, infatisand un elefant care se lupta cu un mistret precum neprihanirea cu libidoul.

Acest simbol devine o parte vie a culturii si civilizatiei si astfel acopera prapastia dintre material si spiritual. Simbol al fortei pshice, el ajuta omul in calatoria sa initiatica caci neofitul, la inceputul calatoriei sale, este considerat un elefant gri, a carui minte este salbatica, si pe parcurs ce avanseaza, el este reprezentat de elefantul alb, simbol al controlului. (Sursa: mythologica.ro)

MANA FATIMEI (HAMSA/KHAMSA)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență,noroc,vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mainorocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei vaadapostipurtătorul de obstacole, certuri și adversitate,ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate,prosperitate,noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna (Khamsa) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura arabă cât și în cea berberăhamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Bratara OraPerlo


Anticii credeau ca perlele sunt un simbol al Lunii si ca aveau puteri magice. In limba Latina, cuvantul echivalent pentru perla inseamna „unic”, atestand faptul ca doua perle nu pot fi identice.

Mone Camino

Materiale: perla de cultura sau perla sintetica, snur auriu, accesorii metalice aurii

Pret: incepand cu 40 lei

*Pretul difera in functie de marimea, calitatea&autenticitatea perlei

*Pentru detalii privind ofertele promotionale, accesati pagina Promotii.
*Pentru comenzi accesati datele de contact.
PERLA

Perla este o podoaba fascinanta. Cu atat mai fascinanta, cu cat ea nu apartine universului mineral, ci lumii vii, alta decat a omului.

Nascuta din truda scoicii de a inlatura un graunte de nisip ce patrunde  in cochilia ei, Perla este simbolul hazardului si al rabdarii. Pentru a inlatura grauntele de nisip, scoica il inveleste in straturi fine si succesive de sidef. Dupa ani de truda, apare Perla. Cu cat ramane mai mult timp nedescoperita in adancul apelor, cu atat sideful Perlei este mai gros si reflexele sale sunt mai puternice.

Inchisa in scoica aflata in adancul apelor, greu accesibila fiind, Perla reprezinta simbolul cunoasterii ascunse. Si, pentru ca nicio Perla nu seamana cu alta, ea este si simbolul originalitatii, al individualitatii.

Perla se aseamana foarte mult cu omul. Nascuta din durerea scoicii care incearca sa inlature grauntele de nisip, Perla e si simbolul suferintei creatoare, al existentei umane in general.

Pentru cei care-i cunosc puterile, in afara faptului ca este o podoaba fascinanta, Perla este si un pretios ajutor in bolile sufletesti, trupesti ori psihice. Purtand aceasta podoaba, oamenii devin capabili de transformari de sine spectaculoase.

Pe plan mental, ea inlatura ideile preconcepute si obiceiurile care tind sa devina manii. Este recomandata atunci cand apar blocaje emotionale si comportamente repetitive si necontrolate, ea deschizand drum libertatii interioare. Perla ajuta persoana purtatoare sa se desprinda de rau, dar intr-o maniera foarte stranie, ea absorbind energia negativa si  apoi retransmitand-o ca un bumerang, obligand la o confruntare dureroasa,dar salvatoare, cu propria negativitate. Este eficace si in depasirea sau acceptarea starilor de izolare sau a momentelor de solitudine. Dura si totodata sensibila, Perla unifica energiile mintii si pe cele ale sentimentelor, fiind folosita cu succes si in tratamentul melancolicilor. Pudra de perla purtata pe corp revitalizeaza punctele energetice esentiale ale organismului.

Datorita ascendentei sale marine in rezonanta cu cea celesta-lunara, purtatorul de Perle este capabil sa inteleaga mult mai usor efectele exercitate de satelitul natural al Pamantului asupra sa, deoarece Perla concentreaza si echilibreaza aceste forte.Ea mai poate fi utila in starile de cancer si in cele precanceroase, in problemele de stomac, in problemele intestinale si in ulcere.

Datorita substantelor care stau la baza formarii ei (calciu, minerale, proteine), Perla e de mare ajutor in cazul lipsei de calciu, al demineralizarii, al neasimilarii proteinelor. Si pentru ca nasterea ei echivaleaza, in fapt, cu incercarea de a elimina un corp strain, Perla ajuta la inlaturarea toxinelor si vindecarea bolilor microbiene. Ajuta la corectarea relatiilor psihice fata de parinti (in special fata de mama), in cazurile de dezechilibru psihic, dezvolta spiritul de initiativa, intareste forta vitala si capacitatea sexuala. Efectul sau se resimte cel mai bine prin chakra de baza, a inimii si (sub)ombilicala. Corecteaza functionarea pancreasului si ajuta la asimilarea substantelor nutritive. Se poate folosi atat ca pandantiv, cat si ca brosa sau colier. Sub forma de elixir se foloseste pentru masaj sau pentru imbaiere. In caz de ulcere stomacale, dar si in suferinte ale suprarenalelor se recomanda pulberea de Perle.

Purtata de nativii zodiilor duale (Gemeni, Pesti, Rac, Balanta), Perla le tempereaza si le unifica acestora tendintele contrarii. De asemenea, e de ajutor pentru cei nascuti in semne de pamant (Taur, Fecioara, Capricorn ) pentru ca acestia au tendinta de incremenire in scheme comportamentale, sentimentale s.a. din care Perla-i elibereaza.

In traditia iudeo-crestina, perlele sunt simbolul puritatii, armoniei si modestiei.
Dupa ce si-a dat seama ca perla nu face parte dintre gemele care ii semnifica pe cei 12 apostoli, Sfantul Augustin a afirmat ca, tocmai de aceea, ea este pusa deoparte de Dumnezeu pentru insusi Isus Christos.

Datorita felului in care ia nastere (dintr-o particula de nisip patrunsa intr-o scoica care, pentru a se apara de corpul strain, secreta o substanta care il acopera pana il transforma intr-o forma sferica cu o suprata extrem de fina), perla a devenit un simbol al puterii sacre inca de la inceputurile omenirii.
In multe culturi arhaice, infatisarea perlei o face sa fie asociata cu organul genital al femeii, reprezentand atat sacrul produs al nasterii, cat si emblema fortei regenerative feminine. In acest fel, perla ajunge sa semnifice viata creata, dar si misterioasa putere care face posibila aparitia vietii.Imaginea antropomorfica a acestei forte sacre este regasita in zeita dragostei. Sa nu uitam, Afrodita a aparut pe lume dintr-o perla marina, la fel ca si o zeita siriana numita “Doamna perlelelor”.

Simbol al regenerarii si renasterii, perla a generat multe superstitii despre capacitatile ei de vindecare, in Evul Mediu fiind recomandata pentru tratarea unei largi game de boli.

In buddhismul japonez, femeile insarcinate si copiii isi gasesc protectia la zeul Bodhisattva Ksitigarbha, infatisat purtand o perla in mana stanga.

Din cauza dificultatii de a gasi o perla in adancurile apelor, perla reprezinta si telul greu de atins al unei aspiratii spirituale. Astfel intr-un pasaj din Biblie, Isus compara regatul Domnului cu o perla.

In alchimia medievala europeana, unul din numeroasele nume ale pietrei filozofale este “margarita pretiosa” sau “perla pretioasa”.

Mai ales in orient, din India si pana in Japonia, perla apare adesea a fi in posesia unui dragon sau monstru marin, creaturi mitologice intruchipand simboluri ale haosului, un amalgam de forte atat cosmice cat si spirituale care se opun ordinii stabilite sau benefice. In felul acesta, cautarea unei perle reprezinta metaforic o confruntare eroica cu fortele raului.

Oriunde este vorba despre purificarea sau eliberarea sufletului ca scop suprem al unei explorari spirituale, perla ajunge sa simbolizeze insusi sufletul.

Superstitiile spun ca perla poate aduce noroc in crearea unei relatii de dragoste sau implinirea acesteia prin logodna.
Perla este folosita si in farmece de dragoste sau de vindecare, ca amuleta de protectie contra focului sau spiritelor rele. (Sursa: diane.ro)

AURIUL

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Bratara OraTurkisa


Specialiştii susţin că pietrele şi cristalele pe care le purtăm direct pe piele, ori montate în bijuterii de aur şi argint ne influenţează starea psihică generală. În principiu, fiecare piatră are un efect benefic asupra organismului, cu condiţia ca ea să fie „purificată” de energiile negative care pot eventual să subziste în câmpul său energetic din cauza unor impregnări anterioare. Locurile în care s-a aflat, persoanele care au folosit-o, evenimentele care s-au derulat în preajma fiecărei pietre preţioase se imprimă în câmpul său energetic şi nu toate aceste impregnări sunt pozitive, benefice.

Mone Camino

 

Materiale: Turcoaz, snur auriu, accesorii metalice aurii

Pret: 40 lei

Pentru comenzi accesaţi datele de contact.

TURCOAZ
Supranumita si “Buretele Negativitatii” , Turcoazul este piatra cu cele mai puternice efecte curative.

Piatra Fericirii in Orient, Piatra Vietii la egipteni, Piatra nationala a Persiei si a Tibetului, Piatra Intelegerii si Comunicarii, Piatra Frumusetii si a Norocului, Piatra Longevitatii, Turcoazul sau Peruzeaua este Piatra lunii decembrie si a zodiei Sagetator, fiind asociata numerologic cifrei 1 (cifra liderului). Taurul, Racul, Leul, Balanta , Scorpionul si Pestii sunt celelalte zodii care beneficiaza de pe urma acestei minunate Pietre.  In afara de decembrie, lunile asociate cu aceasta Piatra sunt iunie si iulie, iar zilele care i se asociaza sunt sambata si miercuri, ziua de miercuri, prin Mercur, conferindu-i proprietati de talisman si amuleta. Planetele specifice acestei Pietre sunt Venus,Mercur si  Neptun. Este talismanul celor nascuti in Anul Calului, energia specifica acestei Pietre fiind Yin – receptiva, feminina. Elementele specifice Turcoazului sunt pamantul , apa si aerul, Turcoazele continand in structura lor apa, fiind singura Piatra pe baza de fosfat care se poate arde. Este Piatra asociata Ingerului Verchiel (ingerul lunii iulie, protectorul zodiei Leului si guvernatorul Soarelui) si ARHANGHELULUI SANDALPHON (ingerul muzicii, cel care ne da raspunsuri la rugaciunile noastre, ajuta la comunicare, exprimare).  In Pietrele Pieptarului ( Efod ) ocupa pozitia a 11-a, iar in timpul zilei reprezinta ora 5 dimineata, cand cerul incepe sa-si imbraceculoarea albastra. In ciuda traditiei care considera ca Turcoazul este doar albastru, el  se regaseste  intr-o serie de varietati, de la galben-verzui la verde-mar, verde-albastrui, pana la cele mai pure nuante albastre. Este o Piatra calda, asociata numelui Tereza  sichakrelor 2, 4, 5, 6. Se ofera cadou la aniversarea (de nastere sau casatorie) celor 5 sau 11 ani.

Este un hiodroxifosfat de cupru si aluminiu formandu-se, de obicei, in crapaturile pietrelor de origine vulcanica. Are capacitatea de absorbtie a energiilor negative de orice tip, de aceea se foloseste pentru indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre , pentru protectie si impotriva poluantilor din mediul inconjurator,  radiatiilor electromagnetice, razelor X. Fereste de teama de intuneric, fiindfoarte benefic copiilor. Asigura protectie, curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste romantica, vitalitate fizica si psihica. Previne si inlatura atacurile de panica, intareste sistemul imunitar, alunga infectiile virale, elimina atitudinea de matir, Favorizeza dezvoltarea personala, fiind de mare ajutor in concentrare si meditatie, in post si rugaciune si in lucrul cu noi insine. Atenueaza nervozitatea (tracul), ajuta la rezolvarea problemelor intr-o maniera creativa, tonifica inima, imbunatateste vederea,  confera forta cuvintelor, mentine si consolideaza relatiile, incurajeaza atentia pentru detaliu,  trezeste entuziasmul si inspira proiectele noi, ajutand la descoperirea talentelor ascunse.

Cand pierd apa, Turcoazele isi modifica culoarea, astfel incat, ca remediu pentru pierderea apei, o idee buna este sa fie scaldate in apa proaspata. Revitalizarea culorii si purificarea lor se mai face si cu o solutie din apa si sare, dupa care este bine sa fie lasate cateva minute in lumina soarelui.  Chinezii spun ca  ”a pierde apa”   e de rau augur pentru ca apa simbolizeaza bunastarea , norocul si abundenta, asa  ca, in traditia chineza “a pierde apa” e sinonim cu a pierde norocul.  Indienii americani o considera Locuinta Sufletelor Tuturor Animalelor, de aceea este folosita cu succes si in terapia animalelor.

Din punct de vedere terapeutic, Turcoazul are efect intaritor asupra corpului fizic, accelereaza regenerarea tesuturilor si ajuta in tratarea foarte multor boli. Purtat pe oricare parte a corpului, Turcoazul amelioreaza intr-un timp foarte scurt suferintele din zonele adiacente. Efectul este intarit daca este purtat in montura de argint sau cupru, ca inel, ori ca bratara. Echilibreaza centrii energetici, dezvolta constiinta superioara, inlatura inhibitia si vechile angajamente, precum si ideile fixe. Este foarte eficienta impotriva viciului fumatului.

Turcoazul este Piatra carte simte invidia, ura, infidelitatea, rautatea si energiile negative, schimbandu-si culoare cand se apropie un pericol sau cand cineva ii vorbeste de rau posesorul. Poate prevesti moartea (se sparge) si boala.

In Feng-Shui se foloseste ca remediu al elementului pamant si al elementului apa.

AURIUL

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Bratara SpeíraElliniká (UNICAT)


Mone Camino

Bratara SpeíraElliniká (UNICAT) – demnitate, onoare, faima, distinctie, noroc, bunastare, iubire, generozitate, fertilitate, fast, lux, echilibru, iluminare, cunoastere, evolutie spirituala, perfectiune.

Mone Camino

Materiale: tul, accesorii metalice aurii, margelute de nisip, silicon, culori acrilice, vernis.

Pret: 50 lei

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Mone Camino

Pietrele Hag, Pietrele lui Odin sau Pietrele Vrăjitorilor – amulete si talismane


 

Mone Camino

Cunoscute inca din cele mai vechi timpuri cu numele de Pietre Hag, Pietrele lui Odin sau Pietrele Vrăjitorilor, aceste pietre gaurite în mod natural au fost considerate pietre cu puteri magice.

Mone Camino

 

Acest tip de piatră este adesea prezent în basme, povești și legende, în special in cele legate de spirite si zane. De fapt, una dintre puterile sale este tocmai aceea de a facilita contactul cu aceste spirite și de a ajuta la deschiderea celui de’al Treilea Ochi, dezvoltand astfel abilitatea de a vedea spirite si zane. Pentru a face acest lucru, trebuie doar să va goliți mintea și să vă uitati prin gaura pietrei, departe, in timp, să treceti cu vederea dincolo de tărâmul acesta și să percepeti ceea ce se întâmplă în tărâmul magic, feeric.

Mone Camino

Puterea Pietrelor Magice nu a fost folosit doar de către vrăjitori, ci și de oamenii de rând ca instrument de magie albă. Se spune că, pentru ca o astfel de piatră sa aibă virtuți magice, protectoare si de vindecare, trebuie sa adunati singuri pietrele din râuri, lacuri și de pe câmpuri, ori sa primiti piatra in dar.

Mone Camino

Atarnate de un fir roșu la ușa caselor sau camerelor, Pietrele Hag au fost folosite pentru a proteja casa și locuitorii de pericole și magie neagră.

Mone Camino

Imersate in apă cu sare, dobandesc proprietati curative.

Mone Camino

Agățate cu fir roșu la paturi și pături, indepartează coșmarurile si protejează in timpul somnului.

Mone Camino

Purtate mereu asupra voastra, in buzunar, in portofel, la chei ca breloc, la gat ca pandant, pe mana incluse intr’o bratara, ca amuleta si talisman, ofera purtatorilor protectie si noroc, mai ales în timpul deplasării.

Mone Camino

Mone Camino

 

Mone Camino

*Known as hag stones, holey stones or witch stones, rocks with a naturally occuring hole in them are said to give humans the ability to peer into the world of Faerie when they close one eye and peer through the hole. They are considered by cultures around the world to be a protective amulet when hung on a cord.

Mone Camino

Mone Camino

 

Sursa foto: Pinterest

Bratara Kabbalah cu Steaua Vietii – UNISEX


Mone Camino

Bratara Kabbalah cu Steaua Vietii – UNISEX – antideochi, protectie, calauzire, dragoste, unirea lui 2 si 3, a principiului feminin si masculin, totalitate, solidaritate, perfecţiune, ascensiune spirituala, puternic rol protectiv, deschide conexiunea cu Universul, armonizeaza energiile celor cinci elemente si inlatura energiile negative.

Materiale: Amuleta Steaua Vietii, margelute rosii, snur rosu cu insertie de guta, accesorii metalice (crimpuri)

Pret: 25 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

STEAUA
Ocupă un loc important în simbolistica astrală a tuturor popoarelor. Stelele sunt ochii cerului, fiii lunii si ai soarelui, în mod tainic legaţi de soarta oamenilor. Ca lumini ale cerului, stelele simbolizează spiritul si sunt considerate în popor drept călăuze ale oamenilor si simboluri ale destinului individual. Se crede că fiecare om are o stea a lui; nasterea este legată de apariţia unei noi stele; căderea unei stele înseamnă moartea unui om: ,,Că la nunta mea / Acăzut o stea” (Mioriţa). În V.T. fiecare stea găzduieste un înger. În alte tradiţii mito-poetice, stelele sunt sufletele morţilor sau ferestrele cerului prin care pătrund în spaţiile siderale ale nemuririi sufletele celor alesi. Diferite stele (planete) au semnificaţii mito-poetice proprii (Steaua dimineţii, Luceafărul de seară etc). Steaua din vârful bisericilor, de pe tavanul lor înseamnă vegherea cerului asupra comunităţii bisericesti. Luceafărul de seară este simbolul V.T. care apune, în faţa Luceafărului de dimineaţă, simbolizând noua învăţătură a lui IsusHristos. Stella Măris (Steaua Mării) este luceafărul ce se ridică din apele mării; e simbolul Sfintei Fecioare care îi ajută pe cei ce plutesc pe apele vieţii. Arhetipul stelei ceresti a servit drept model pentru derivarea unor simboluri geometrice în formă de stea, încărcate cu multiple semnificaţii. Mai cunoscute dintre ele sunt următoarele: Steaua lui David (Pecetea lui Solomon) — două triunghiuri inversate simbolizând unirea cerului si a pământului, a spiritului si materiei, a principiilor active si pasive etc; steaua cu cinci colţuri (la pitagoreici, la masoni, la comunisti) — semnificând unirea lui 2 si 3, a principiului feminin si masculin, totalitatea, solidaritatea, perfecţiunea etc; steaua cu 7 colţuri, considerată drept sinteză siarmonie a lumii, căci reuneste 7 culori ale curcubeului, 7 planete etc. (Sursa: scribd,com – CUVINTE SIMBOL)

Steaua cu cinci colturi, numita „haykal”, adica „templu”, este simbolul oficial al religiei Baha’I, dupa cum mentioneaza invatatorii acesteia. Steaua cu cinci colturi a fost folosita ca insemn, in cele mai importante scrisori, atat de catre Bab, cat si de catre Bahaulah. Steaua cu cinci colturi simbolizeaza corpul uman si pe trimisii lui Dumnezeu.

Steaua cu noua colturi este al doilea mare simbol al bahailor. Potrivit sistemului de calcul numeric Abjad, cuvantul Baha are un coeficient numeric de 9, motiv pentru care aceasta cifra este des intalnita in scrierile, arhitectura si credinta acestora. Cea mai cunoscuta personificare a cifrei noua este steaua cu noua colturi.

Steaua lui David sau Scutul lui David este unul dintre cele mai cunoscute si intalnite simboluri religioase iudaice. Numele acestui semn vine de la Regele David, autorul cartii Psaltirea, din Vechiul Testament. Se crede ca folosirea acestui semn a inceput inca din Evul Mediu. Din punct de vedere geometric, acest semn este un fel de hexagrama. Odata cu infiintarea statului Israel, in anul 1948, Steaua lui David a fost pusa pe steagul national. De asemenea, simbolul a fost asociat si cu Miscarea Sionista. (Sursa: crestinortodox.ro)

Pentagrama, unul din insemnele preferate de magicieni, ocultisti sau mistici, este simbolul stelei in cinci colturi, indreptata cu varful in sus si trasata printr-o linie neintrerupta. Ei i s-au atribuit  adanci semnificatii si denumiri precum: Steaua Vietii, Pentalpha, Radacina Druidului, Piciorul Vrajitoarelor, Crucea Vrajitoarelor, Steaua Vrajitoarelor, Nodul fara de Sfarsit, iar pentru unii poarta denumirea si de Steaua lui Satana si Crucea Goblinului, atunci cand este desenata sau purtata cu varful in jos.

In general, pentagrama reprezinta in mai multe culturi cele patru elemente – pamant, foc, apa, aer – la care se adauga cel de-al cinci-lea, sufletul. Alaturarea acestor cinci elemente da nastere luminii si ordinii in Univers.

Geometria pentagramei, semnificatiile numarului cinci si aspectele sale metafizice au fost examinate de catre adeptii lui Pitagora (586-506 i.Hr.), care au considerat-o o forma a perfectiunii. Era vazuta ca uniunea sacra dintre masculin si feminin, dintre barbat si femeie, deoarece este suma primului numar par si a primului numar impar (in afara de 1, fireste), iar pe de alta parte este mijlocul primelor noua numere, din care sunt alcatuite toate celelalte.  Asa cum afirmau ei, este un semn al unirii, un numar nuptial. De asemenea, este si un numar al centrului, al armoniei si al echilibrului, unirea principiului ceresc (3) cu cel pamantesc (2). Numarul cinci simbolizeaza manifestarea omului aflat la capatul evolutiei sale biologice si spirituale.

pentagrama2Sfanta Hildegarde din Bingen (1098 – 1179) a dezvoltat o intreaga teorie a cifrei cinci ca simbol al omului. Omul se imparte, pe lungime, din varful capului si pana la picioare, in cinci parti egale si pe latime, avand bratele intinse, de la o extremitate a unei maini la cealalta, tot in cinci parti egale. Tinand seama de aceste cinci masuri egale pe lungime si de cele cinci masuri egale pe latime, omul poate fi inscris intr-un patrat perfect. Astfel, cinci patrate pe lungime si cinci patrate pe latime formeaza o cruce intr-un patrat, pieptul fiind locul de intersectie al bratelor crucii.  Totodata, faptul ca omul este inscriptibil intr-o pentagrama al carei centru este sexul uman, cifra cinci a devenit si simbolul omului. Daca omul se afla cu mainile si picioarele intinse, iar centrul sau este sexul, atunci partea sa superioara este egala cu cea inferioara. Astfel, in jurul sau poate fi trasata o circumferinta ale carei raze sunt cele doua jumatati ale trupului.

Mai tarziu, Cornelius Agrippa (1486 – 1535), in afara proportiilor geometrice si matematice clar exprimate, adauga cele sapte planete care guverneaza partile corpului: pe cercul exterior, Marte este guvernatorul capului, Venus este cel al mainii drepte, Mercur guverneaza piciorul drept, Saturn piciorul stang iar Jupiter mana stanga. In interior, Soarele stapaneste pieptul (exact locul desemnat ulterior drept plexul solar), iar Luna, stapana procreatiei, organele genitale.

Desenul lui Agrippa a intrat in circulatie larga in cercurile celor pasionati de mistica si esoterism, de la magicieni si rosacrucieni, pana la ocultistii ultimului secol precum Papus si Eliphas Levi. Pentagrama este emblema microcosmosului si a androginului, iar designul geometric si structura nodului infinit au fost apreciate si integrate simbolic in unghiul de 72 de grade al compasului – emblema virtutilor si obligatiilor masoneriei libere.

pentagrama3Eliphas Levi a folosit pentagrama inversata cu un cap de tap si a pus-o langa cea a omului microcosmic. Aceasta ilustratie a condus la conceptul orientarii pentagramei ca fiind “rea” sau “buna”.

Conceptul “omul intr-o lume microcosmica ca o paralela la macrocosmos” a devenit parte din metoda traditionala de predare a ocultismului din Vest, asa cum a fost parte din filozofia orientala de ceva timp. “Cum e deasupra, asa e dedesupt”.

La inceputul anilor 40 Gerald Gardner a adoptat pentagrama inversata ca un sigiliu pentru a II-a inaugurare a noii miscari, ritualuri neo pagane, mai bine cunoscute sub numele de Wicca. Pentagrama indreptata in sus a fost destinata pentru a III-a ceremonie de inaugurare. Mai mult, Pentagrama a fost gravata pe pentaclul altarului, colturile simbolizand cele trei aspecte ale Zeitei iar celelalte simbolizand cele doua aspecte ale unui Zeu intr-o forma speciala a Pentaclului lui Gardner. Gardner a scris cateva carti care au incurajat miscarea Wicca, iar la sfarsitul anilor ‘60 oamenii au inceput sa poarte pentagrama ca amuleta.

pentagrama5Pentagrama indreptata cu varful in sus simbolizeaza acel om care este concentrat asupra mintii si asupra ascensiunii spirituale. Deschisa (adica atunci cand nu este incercuita) inseamna ca persoana care o poarta este deschisa oricui, gata sa dea si sa primeasca, dar in acelasi timp deschisa si conflictelor sau altor activitati negative. Atunci cand este inscrisa intr-un cerc, ea protejeaza, inchide si securizeaza. Cercul, atingand cele cinci elemente si uninundu-le la nesfarsit, arata conexiunea infinita pe care ele o creaza, aducandu-ne armonia. Coltul care este indreptat in jos, spre pamant, inseamna ca individul respectiv se gandeste aici si acum, la planul material si nu la cel spiritual.

Pentagrama are puternic rol protectiv, deschide conexiunea cu Universul, armonizeaza energiile celor cinci elemente si inlatura energiile negative, de aceea este bine sa fie purtata, desenata pe hartie sau in gand, amplasata in casa, la birou sau in masina… sau proiectata mental ori de cate ori avem nevoie! (Sursa: Barbara Bacauanu – astrotext.ro)

Bratara Talisman Akai Ito


„Un fir roşu invizibil, îi uneşte pe cei predestinaţi să se întâlnească, indiferent de timp, spaţiu sau circumstanţă. Firul se poate întinde oricât de mult, se poate încurca adesea, dar nu se va rupe niciodată.”

Japonezii il numesc Akai Ito (akai=rosu; ito=fir).  – Se spune că vechii zei ne-au legat un fir roșu în jurul gleznelor și l-au atașat de toţi oamenii ale căror vieți sunt predestinate să se “atingă”.  Firul se poate întinde la infinit sau se poate încâlci, însă niciodată nu se va rupe. Oamenii ale căror vieţi sunt menite să se intersecteze, mai devreme sau mai târziu vor lua contact. Direct sau indirect. Totul este influențat de probabilități matematice. 😉

Mone Camino

Materiale: amulete Inima, perla de cultura sau perla sintetica, snur rosu, accesorii metalice argintii

Pret: incepand de la 25 lei (varianta cu perla sintetica)

Pentru comenzi accesati datele de contact.