Bratara Talisman Rosa Dorada


61177377_2183095882021274_7070102775849287680_n

Bratara Talisman Rosa Dorada –  protectie divina, sanatate, longevitate, prosperitate, perfectiune, desavarsire, puritate, cunoastere, adevar, bucurie, frumusete, demnitatea, onoare, faima, bunastare, fertilitate, creativitate, echilibru, iluminare spirituala, pasiune, curaj, putere, vointa, credinta, intelepciune, pace interioara, ajutor divin;  porte-bonheur pentru cei ce poarta numele Fecioarei Maria si al Sfintei Rita, dar si pentru cei nascuti pe 22 mai, 15 august, 8 septembrie, ori care se vor ocrotiti si indrumati de catre Sfanta Fecioara, precum si de catre Sfanta Rita.

Materiale: amuleta placata cu aur – Rosa Dorada (Trandafir Auriu), margele de nisip, crimpuri aurii, snur rosu cu insertie de guta

Cod: 58RosaDorada

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Trandafirul 

Trandafirul este floarea cea mai strâns legată de istoria omenirii. In legende, basme, obiceiuri, medicina tradiţională, artă sau publicitate, vom observa că el îşi găseşte un rol în aproape toate domeniile. Aceasta nu se datoreaza numai fumuseţii florii sau contrastului aparent dintre delicateţea trandafirului înflorit şi „agrestivitatea” spinilor săi. Mult mai mult contează aureola care învăluie, în subconştientul nostru, caracterul simbolic al florii. Simbolistica trandafirului este atât de cuprinzătoare, încât numai pe această temă au fost scrise volume întregi.

Numele de rosa provine de la celticul ,,/+odd sau /+udd,, care înseamnă roşu, iar cel de trandafir este de origine neogreacă, trandap+ilos insemnand 30 de foiţe.

In hinduism, trandafirul cosmic Tripurasundari simbolizează perfecţiunea, desăvârşirea, Cupa Vieţii, sufletul, inima, iubirea, exprimând frumuseţea Mamei Divine. Odată cu prăbuşirea Imperiului Roman, trandafirii au fost cultivaţi doar în mănăstiri ca plante medicinale, până când Carol cel Mare, în anul 794, i-a repus în drepturile lor fireşti. – Nici unei alte flori nu i s-au atribuit atâtea simboluri.

Incepând din secolul XI, simbolul trandafirului a fost acceptat şi în religia creştină, căpătând mai târziu semnificaţii noi, în bună parte datorită poemului alegoric Divina Comedie a lui Dante Aligheri. – Roza Candida – trandafirul alb dăruit de Beatrice credinciosuluiei iubit, şi Rosa Mystica – Trandafirul Alb al Fecioarei Maria, ambele au devenit simbol al nevinovăţiei, purităţii şi dragostei cereşti, preluat în iconografia religioasă. In Evul Mediu, doar fecioarele puteau să poarte cunune de trandafiri albi, simbolul nevinovăţiei. 
Trandafirul roşu este asociat cu sângele pierdut de Christos răstignit pe cruce şi cu Sfântul Graal, vasul în care Iosif din Arimateea ar fi strâns acest sânge. Numele Rosariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. In creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni ale RosariuluiRosariul Mic – 33 de mărgele mici + 5 mărgele mari (vârsta lui Christos şi cele 5 răni ale sale), Rosariul Mijlociu – 63 mărgele mici +7 mari (vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi Rosariul Mare – 150 mărgele mici + 15 mari (numărul psalmilor).
In limba sanscrită, Dshapa înseamnă rugăciune, dar prin schimbarea intonaţiei mai înseamnă şi Trandafir – roză. Originea lui se pierde în timpurile anterioare epocii noastre, a fost folosit iniţial in religia hinduistă, apoi budhistă, apoi preluat de către creştinism (catolici) ca un complet de rugăciuni diferite dedicate Fecioarei Maria, apoi de religia islamică cu semnificaţia iniţială de a ţine evidenţa rugilor.
Multă vreme a existat tradiţia ca în sălile de şedinţă sau deasupra scaunelor de spovadă (la catolici) să existe un trandafir cu cinci petale, aceasta pentru a se ştii că discuţiile şi confesiunile se află sub rosa, adică secrete. Legenda acestui obicei ar fi că zeul Harpocrates ar fi fost mituit de către Eros (Cupidon) cu un trandafir alb, pentru ca el s-o oblige pe zeiţa Venus să nu mai bârfească.
In Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed, precum şi al celor doi fii ai săi. – Trandafirul Bagdadului reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizânda adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.
In Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea – el a iniţiat Ceremonia Trandafirului Auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată a faptelor apreciate de Sfânta Biserică. 
Floarea cu cinci petale a trandafirului sălbaticmăceşul, a fost identificată de vechii greci cu Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale –  focul, apa, pământul, aerul şi lemnul. 
Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau tratatele Trandafiri ai Filozofilor. Trandafirii albi şi roşii erau simbolul dualismului reprezentând principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale reprezenta sistemul planetar.
Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung, elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei, dar raportată la elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii:  o mandală. (Sursa: academia.edu/11353781/Trandafirul)
Simbolistica celor 3 culori: auriu, roşu, albastru:
Auriul, Roşul si Albastrul sunt trei dintre cele șase culori liturgice.
În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal șase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vinețiu), roșu, albastru și auriu. Recent au început a se folosi și veșminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite și culorile portocaliu stacojiu și ruginiu.
Alegerea culorilor veșmintelor liturgice se face în funcție de semnificația fiecărei culori. Astfel, albul reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; verde, culoarea vieții, a Sfântului Duh și a lemnului Sfintei Cruci; purpuriu, pentru patima Domnului Iisus Hristos; roșu închis pentru sângele lui Hristos și pentru sângele martirilor; albastru pentru Maica Domnului; auriu pentru bogăția darurilor Sfântului Duh și roșu deschis pentru flacăra intensă a Oastei Duhovnicești. Negru este în mod tradițional culoarea morții și a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde albul este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea și chinul patimilor și morții Domnului). În Rusia, roșu este culoarea bucuriei, strălucirii și frumuseții. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane și, în mod evident, multiplele culori au semnificații diferite pentru diferitele popoare, astfel că și folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz. (Sursa: Wikipedia)
Auriul, Roşul si Albastrul sunt cele trei culori principale in care se zugrăveşte veşmântul Maicii Domnului.
Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie – slava şi domnia, iar cea albastră – cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ. (Sursa: Doxologia.ro)

AURIUL

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

 

CULOAREA ROSIE

Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.

Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.

V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.

Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.

Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.

Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.

Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.

In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii

– stari inflamatorii,

– tulburari emotionale.

În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.

În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).

În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.

În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală(potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.

 

Albastrul

 

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfățișează albastrul decât alcătuit din transparență, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur și rece.

Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna terestră și de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.

Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc.

În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a Înțelepciunii transcendente, a potențialităților și, simultan, a vacuității, a cărei posibilă imagine este aceea a imensității cerului albastru. Lumina albastră a Înțelepciunii lui Dharmadhatu (lege sau conștiință originară) are putere orbitoare, dar ea este cea care deschide calea Eliberării.

Culoarea albastru face să crească capacitatea de apărare imunitară și facilitează foarte mult regenerarea celulară.

Culoarea albastru este în general indicată în stări infecțioase și în afecțiuni virale, în stări febrile, insolație, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzații de încălzire bruscă de jos în sus, însoțite de transpirații care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât și în perioada de climateriu la ambele sexe).

Culoarea albastru ne permite să ne deschidem cu entuziasm față de tot ceea ce este elevat și minunat în jurul nostru. Totodată, ea ne ajută să trăim într-o deplină armonie în anturajul nostru.

Utilizarea excesivă a acestei culori poate însă produce oboseală, iar o ambianță predominant albastră permanent poate provoca depresie și constipație. Hainele intime de corp ce au culoarea albastră, nu sunt de asemenea indicate.

  • Efectele fiziologice: scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respirația și reduce frecvența pulsului.
  • Efectele psihologice: culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, îndeamnă la calm și reverie, predispune la concentrare și liniște interioară, conferă seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzație de spațialitate, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală, favorizează amplificarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității, face să apară senzația de depărtare în spațiu, de detașare, de infinit și meditație spontană.

Indicații terapeutice

  • abcese gingivale, dureri de dinți;
  • afecțiuni ale gâtului, durere (inflamație) în gât, gușă;
  • aftă;
  • arsuri;
  • colică;
  • criză biliară;
  • dereglare nervoasă;
  • diaree;
  • dizenterie;
  • dureri de cap, migrenă;
  • epilepsie;
  • febră tifoidă;
  • friguri;
  • hemoroizi care sângerează;
  • holeră;
  • icter (gălbinare);
  • inflamare a creierului, a intestinelor, ochilor;
  • insolație;
  • insomnie;
  • isterie;
  • menstruație dureroasă;
  • pojar;
  • prurit (mâncărimi);
  • palpitații;
  • reumatism;
  • spasme;
  • tăieturi (răni);
  • tulburări ale bilei;
  • tulburări provocate de șocuri;
  • vărsat de vânt. (Sursa: Wikipedia)

Culoarea are mai multe semnificații spirituale, fiecare dezvăluind un atribut diferit al Maicii lui Dumnezeu.

Când admirăm arta creștină din ultimul mileniu, observăm că o singură culoare este aproape întotdeauna asociată Fecioarei Maria: albastrul.

De ce? Ce semnificație are?

Pentru început, culoarea albastră are rădăcini biblice profunde în Vechiul Testament. Potrivit dr. R. Jared Staudt, culoarea este specific menționată ca și culoarea poporului Israel, în cartea Numeri.

„Vorbește fiilor lui Israel și spune-le să-și facă ciucuri la poalele hainelor lor din neam în neam, iar pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor să pună un șiret de mătase albastră. Și va fi că-n ciucurii aceștia vă veți uita spre a vă aduce aminte de toate poruncile Domnului ca să le pliniți și spre a nu mai rătăci după cugetele voastre și după ochii voștri, întru care voi vă desfrânați urmându-i.” (Numeri 15, 38-39)

Pentru poporul lui Israel, albastrul duce cu gândul la urmarea poruncilor lui Dumnezeu, în contra voinței egoiste a omului.

Acest lucru a fost pus în aplicare cu strășnicie de către Preacurata Maică care a spus: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38). Ea a fost credincioasa Fiică a Sionului care a împlinit chemarea de ascultare, pe care Dumnezeu a cerut-o de la israeliți.

În plus, Cartea Numeri le cerea leviților să aștearnă peste chivotul mărturiei „un înveliș de lână albastră” (4: 6). Și mai departe: „pe masa pâinilor punerii-înainte vor așterne o față de masă albastră”(4, 7).

Maria este în mod tradițional numită Chivotul Legii celei Noi, deoarece ea a ținut în sine Prezența Divină a lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, în tradiția bizantină veșmintele albastre ale Mariei au un înțeles diferit.

Albastrul în iconografie reprezintă transcendența, misterul și divinitatea. Este culoarea cerului și, ca rezultat, este văzută ca o culoare cerească.

Roșu în schimb este văzut ca o culoare pământească, culoarea sângelui.

Isus este de obicei ilustrat în icoane purtând pe deasupra un veșmânt albastru, iar pe dedesubt unul roșu, simbolizând modul în care firea divină îi învăluie firea umană.

Pe de altă parte, Maria poartă pe deasupra un veșmânt roșu, iar pe dedesubt unul albastru, reprezentând modul în care ea purta divinitatea – pe Isus – în sânul umanității sale.

Când Maria i-a apărut Sfântului Ioan Diego, ea purta o mantie albastră-verde. Potrivit Cavalerilor lui Columb, „mantia de culoare verde-albastră simbolizează cerul. În plus, culoarea mantiei indică regalitatea, deoarece numai împărații puteau purta veșminte de acea culoare”.

Deci albastrul este o culoare foarte importantă în tradițiile artistice ale creștinismului și are înțelesuri spirituale profunde care indică diferitele atribute ale preacuratei Maici. Este o culoare sacră, care ne aduce aminte de credincioșia Mariei și de rolul ei privilegiat în istoria mântuirii. (Sursa: e-communio.ro)

 

61505206_1108280272714083_5630398088616083456_n.jpg

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

 

Mystic Sea Bottle


Mone Camino

Mystic Sea Bottle – model UNICAT – sticla decorata si pictata manual, practica si ornamentala.

Mone Camino

Materiale: sticla, dop, plasa tul argintie, melci, scoici, pietre, cristale, perle sintetice, foaie aluminiu, adeziv, culori acrilice, vernis.

Cod: 120 Mystic Sea Bottle

Mone Camino

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Bratara Talisman ANOCCHIATURA – unisex


“Mâna care poartă turcoaz și pune pecetea, nu va cunoaște niciodată sărăcia.” – Al-Qazwini

Mone Camino

Bratara Talisman ANOCCHIATURAantideochi, protectie, portbonheur, curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha), dezvoltare personala, echilibrare energetica.

Mone Camino

Materiale: amuleta Ochiul Magic din Turcoaz, snur soutache bleumarin, snur negru cu insertie de guta, margelute Toho turcoaz, acrilice, accesorii metalice argintii

Cod: 55 ANOCCHIATURA

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

TURCOAZ: protectie (absorbtie a energiilor negative de orice tip, de aceea se foloseste pentru indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre, pentru protectie si impotriva poluantilor din mediul inconjurator,  radiatiilor electromagnetice, razelor X; simte invidia, ura, infidelitatea, rautatea si energiile negative, schimbandu-si culoarea cand se apropie un pericol sau cand cineva ii vorbeste de rau posesorul; poate prevesti moartea (se sparge) si boalacuraj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste romantica, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha), efect intaritor asupra corpului fizic, accelereaza regenerarea tesuturilor, previne si inlatura atacurile de panica, intareste sistemul imunitar, alunga infectiile virale, elimina atitudinea de matir, favorizeza dezvoltarea personala, fiind de mare ajutor in concentrare si meditatie, in post si rugaciune si in lucrul cu noi insine; atenueaza nervozitatea (tracul), ajuta la rezolvarea problemelor intr-o maniera creativa, tonifica inima, imbunatateste vederea,  confera forta cuvintelor, mentine si consolideaza relatiile, incurajeaza atentia pentru detaliu,  trezeste entuziasmul si inspira proiectele noi, ajutand la descoperirea talentelor ascunse; echilibreaza centrii energetici, dezvolta constiinta superioara, inlatura inhibitia si vechile angajamente, precum si ideile fixe, foarte eficient impotriva viciului fumatului.

Pandant Talisman Hag Stone


Mone Camino

Cunoscute inca din cele mai vechi timpuri cu numele de Pietre Hag, Pietrele lui Odin sau Pietrele Vrăjitorilor, aceste pietre gaurite în mod natural au fost considerate pietre cu puteri magice.

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

Puterea Pietrelor Magice nu a fost folosit doar de către vrăjitori, ci și de oamenii de rând ca instrument de magie albă. Se spune că, pentru ca o astfel de piatră sa aibă virtuți magice, protectoare si de vindecare, trebuie sa adunati singuri pietrele din râuri, lacuri și de pe câmpuri, ori sa primiti piatra in dar.

Mone Camino

Acest tip de piatră este adesea prezent în basme, povești și legende, în special in cele legate de spirite si zane. De fapt, una dintre puterile sale este tocmai aceea de a facilita contactul cu aceste spirite și de a ajuta la deschiderea celui de’al Treilea Ochi, dezvoltand astfel abilitatea de a vedea spirite si zane. Pentru a face acest lucru, trebuie doar să va goliți mintea și să vă uitati prin gaura pietrei, departe, in timp, să treceti cu vederea dincolo de tărâmul acesta și să percepeti ceea ce se întâmplă în tărâmul magic, feeric.

Mone Camino

Atarnate de un fir roșu la ușa caselor sau camerelor, Pietrele Hag au fost folosite pentru a proteja casa și locuitorii de pericole și magie neagră.

Imersate in apă cu sare, dobandesc proprietati curative.

Agățate cu fir roșu la paturi și pături, indepartează coșmarurile si protejează in timpul somnului.

Purtate mereu asupra voastra, in buzunar, in portofel, la chei ca breloc, la gat ca pandant, pe mana incluse intr’o bratara, ca amuleta si talisman, ofera purtatorilor protectie si noroc, mai ales în timpul deplasării.

*Known as hag stones, holey stones or witch stones, rocks with a naturally occuring hole in them are said to give humans the ability to peer into the world of Faerie when they close one eye and peer through the hole. They are considered by cultures around the world to be a protective amulet when hung on a cord.

 

Pietrele Hag, Pietrele lui Odin sau Pietrele Vrăjitorilor – amulete si talismane


 

Mone Camino

Cunoscute inca din cele mai vechi timpuri cu numele de Pietre Hag, Pietrele lui Odin sau Pietrele Vrăjitorilor, aceste pietre gaurite în mod natural au fost considerate pietre cu puteri magice.

Mone Camino

 

Acest tip de piatră este adesea prezent în basme, povești și legende, în special in cele legate de spirite si zane. De fapt, una dintre puterile sale este tocmai aceea de a facilita contactul cu aceste spirite și de a ajuta la deschiderea celui de’al Treilea Ochi, dezvoltand astfel abilitatea de a vedea spirite si zane. Pentru a face acest lucru, trebuie doar să va goliți mintea și să vă uitati prin gaura pietrei, departe, in timp, să treceti cu vederea dincolo de tărâmul acesta și să percepeti ceea ce se întâmplă în tărâmul magic, feeric.

Mone Camino

Puterea Pietrelor Magice nu a fost folosit doar de către vrăjitori, ci și de oamenii de rând ca instrument de magie albă. Se spune că, pentru ca o astfel de piatră sa aibă virtuți magice, protectoare si de vindecare, trebuie sa adunati singuri pietrele din râuri, lacuri și de pe câmpuri, ori sa primiti piatra in dar.

Mone Camino

Atarnate de un fir roșu la ușa caselor sau camerelor, Pietrele Hag au fost folosite pentru a proteja casa și locuitorii de pericole și magie neagră.

Mone Camino

Imersate in apă cu sare, dobandesc proprietati curative.

Mone Camino

Agățate cu fir roșu la paturi și pături, indepartează coșmarurile si protejează in timpul somnului.

Mone Camino

Purtate mereu asupra voastra, in buzunar, in portofel, la chei ca breloc, la gat ca pandant, pe mana incluse intr’o bratara, ca amuleta si talisman, ofera purtatorilor protectie si noroc, mai ales în timpul deplasării.

Mone Camino

Mone Camino

 

Mone Camino

*Known as hag stones, holey stones or witch stones, rocks with a naturally occuring hole in them are said to give humans the ability to peer into the world of Faerie when they close one eye and peer through the hole. They are considered by cultures around the world to be a protective amulet when hung on a cord.

Mone Camino

Mone Camino

 

Sursa foto: Pinterest

Bratara Kabbalah cu Steaua Vietii – UNISEX


Mone Camino

Bratara Kabbalah cu Steaua Vietii – UNISEX – antideochi, protectie, calauzire, dragoste, unirea lui 2 si 3, a principiului feminin si masculin, totalitate, solidaritate, perfecţiune, ascensiune spirituala, puternic rol protectiv, deschide conexiunea cu Universul, armonizeaza energiile celor cinci elemente si inlatura energiile negative.

Materiale: Amuleta Steaua Vietii, margelute rosii, snur rosu cu insertie de guta, accesorii metalice (crimpuri)

Pret: 25 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

STEAUA
Ocupă un loc important în simbolistica astrală a tuturor popoarelor. Stelele sunt ochii cerului, fiii lunii si ai soarelui, în mod tainic legaţi de soarta oamenilor. Ca lumini ale cerului, stelele simbolizează spiritul si sunt considerate în popor drept călăuze ale oamenilor si simboluri ale destinului individual. Se crede că fiecare om are o stea a lui; nasterea este legată de apariţia unei noi stele; căderea unei stele înseamnă moartea unui om: ,,Că la nunta mea / Acăzut o stea” (Mioriţa). În V.T. fiecare stea găzduieste un înger. În alte tradiţii mito-poetice, stelele sunt sufletele morţilor sau ferestrele cerului prin care pătrund în spaţiile siderale ale nemuririi sufletele celor alesi. Diferite stele (planete) au semnificaţii mito-poetice proprii (Steaua dimineţii, Luceafărul de seară etc). Steaua din vârful bisericilor, de pe tavanul lor înseamnă vegherea cerului asupra comunităţii bisericesti. Luceafărul de seară este simbolul V.T. care apune, în faţa Luceafărului de dimineaţă, simbolizând noua învăţătură a lui IsusHristos. Stella Măris (Steaua Mării) este luceafărul ce se ridică din apele mării; e simbolul Sfintei Fecioare care îi ajută pe cei ce plutesc pe apele vieţii. Arhetipul stelei ceresti a servit drept model pentru derivarea unor simboluri geometrice în formă de stea, încărcate cu multiple semnificaţii. Mai cunoscute dintre ele sunt următoarele: Steaua lui David (Pecetea lui Solomon) — două triunghiuri inversate simbolizând unirea cerului si a pământului, a spiritului si materiei, a principiilor active si pasive etc; steaua cu cinci colţuri (la pitagoreici, la masoni, la comunisti) — semnificând unirea lui 2 si 3, a principiului feminin si masculin, totalitatea, solidaritatea, perfecţiunea etc; steaua cu 7 colţuri, considerată drept sinteză siarmonie a lumii, căci reuneste 7 culori ale curcubeului, 7 planete etc. (Sursa: scribd,com – CUVINTE SIMBOL)

Steaua cu cinci colturi, numita „haykal”, adica „templu”, este simbolul oficial al religiei Baha’I, dupa cum mentioneaza invatatorii acesteia. Steaua cu cinci colturi a fost folosita ca insemn, in cele mai importante scrisori, atat de catre Bab, cat si de catre Bahaulah. Steaua cu cinci colturi simbolizeaza corpul uman si pe trimisii lui Dumnezeu.

Steaua cu noua colturi este al doilea mare simbol al bahailor. Potrivit sistemului de calcul numeric Abjad, cuvantul Baha are un coeficient numeric de 9, motiv pentru care aceasta cifra este des intalnita in scrierile, arhitectura si credinta acestora. Cea mai cunoscuta personificare a cifrei noua este steaua cu noua colturi.

Steaua lui David sau Scutul lui David este unul dintre cele mai cunoscute si intalnite simboluri religioase iudaice. Numele acestui semn vine de la Regele David, autorul cartii Psaltirea, din Vechiul Testament. Se crede ca folosirea acestui semn a inceput inca din Evul Mediu. Din punct de vedere geometric, acest semn este un fel de hexagrama. Odata cu infiintarea statului Israel, in anul 1948, Steaua lui David a fost pusa pe steagul national. De asemenea, simbolul a fost asociat si cu Miscarea Sionista. (Sursa: crestinortodox.ro)

Pentagrama, unul din insemnele preferate de magicieni, ocultisti sau mistici, este simbolul stelei in cinci colturi, indreptata cu varful in sus si trasata printr-o linie neintrerupta. Ei i s-au atribuit  adanci semnificatii si denumiri precum: Steaua Vietii, Pentalpha, Radacina Druidului, Piciorul Vrajitoarelor, Crucea Vrajitoarelor, Steaua Vrajitoarelor, Nodul fara de Sfarsit, iar pentru unii poarta denumirea si de Steaua lui Satana si Crucea Goblinului, atunci cand este desenata sau purtata cu varful in jos.

In general, pentagrama reprezinta in mai multe culturi cele patru elemente – pamant, foc, apa, aer – la care se adauga cel de-al cinci-lea, sufletul. Alaturarea acestor cinci elemente da nastere luminii si ordinii in Univers.

Geometria pentagramei, semnificatiile numarului cinci si aspectele sale metafizice au fost examinate de catre adeptii lui Pitagora (586-506 i.Hr.), care au considerat-o o forma a perfectiunii. Era vazuta ca uniunea sacra dintre masculin si feminin, dintre barbat si femeie, deoarece este suma primului numar par si a primului numar impar (in afara de 1, fireste), iar pe de alta parte este mijlocul primelor noua numere, din care sunt alcatuite toate celelalte.  Asa cum afirmau ei, este un semn al unirii, un numar nuptial. De asemenea, este si un numar al centrului, al armoniei si al echilibrului, unirea principiului ceresc (3) cu cel pamantesc (2). Numarul cinci simbolizeaza manifestarea omului aflat la capatul evolutiei sale biologice si spirituale.

pentagrama2Sfanta Hildegarde din Bingen (1098 – 1179) a dezvoltat o intreaga teorie a cifrei cinci ca simbol al omului. Omul se imparte, pe lungime, din varful capului si pana la picioare, in cinci parti egale si pe latime, avand bratele intinse, de la o extremitate a unei maini la cealalta, tot in cinci parti egale. Tinand seama de aceste cinci masuri egale pe lungime si de cele cinci masuri egale pe latime, omul poate fi inscris intr-un patrat perfect. Astfel, cinci patrate pe lungime si cinci patrate pe latime formeaza o cruce intr-un patrat, pieptul fiind locul de intersectie al bratelor crucii.  Totodata, faptul ca omul este inscriptibil intr-o pentagrama al carei centru este sexul uman, cifra cinci a devenit si simbolul omului. Daca omul se afla cu mainile si picioarele intinse, iar centrul sau este sexul, atunci partea sa superioara este egala cu cea inferioara. Astfel, in jurul sau poate fi trasata o circumferinta ale carei raze sunt cele doua jumatati ale trupului.

Mai tarziu, Cornelius Agrippa (1486 – 1535), in afara proportiilor geometrice si matematice clar exprimate, adauga cele sapte planete care guverneaza partile corpului: pe cercul exterior, Marte este guvernatorul capului, Venus este cel al mainii drepte, Mercur guverneaza piciorul drept, Saturn piciorul stang iar Jupiter mana stanga. In interior, Soarele stapaneste pieptul (exact locul desemnat ulterior drept plexul solar), iar Luna, stapana procreatiei, organele genitale.

Desenul lui Agrippa a intrat in circulatie larga in cercurile celor pasionati de mistica si esoterism, de la magicieni si rosacrucieni, pana la ocultistii ultimului secol precum Papus si Eliphas Levi. Pentagrama este emblema microcosmosului si a androginului, iar designul geometric si structura nodului infinit au fost apreciate si integrate simbolic in unghiul de 72 de grade al compasului – emblema virtutilor si obligatiilor masoneriei libere.

pentagrama3Eliphas Levi a folosit pentagrama inversata cu un cap de tap si a pus-o langa cea a omului microcosmic. Aceasta ilustratie a condus la conceptul orientarii pentagramei ca fiind “rea” sau “buna”.

Conceptul “omul intr-o lume microcosmica ca o paralela la macrocosmos” a devenit parte din metoda traditionala de predare a ocultismului din Vest, asa cum a fost parte din filozofia orientala de ceva timp. “Cum e deasupra, asa e dedesupt”.

La inceputul anilor 40 Gerald Gardner a adoptat pentagrama inversata ca un sigiliu pentru a II-a inaugurare a noii miscari, ritualuri neo pagane, mai bine cunoscute sub numele de Wicca. Pentagrama indreptata in sus a fost destinata pentru a III-a ceremonie de inaugurare. Mai mult, Pentagrama a fost gravata pe pentaclul altarului, colturile simbolizand cele trei aspecte ale Zeitei iar celelalte simbolizand cele doua aspecte ale unui Zeu intr-o forma speciala a Pentaclului lui Gardner. Gardner a scris cateva carti care au incurajat miscarea Wicca, iar la sfarsitul anilor ‘60 oamenii au inceput sa poarte pentagrama ca amuleta.

pentagrama5Pentagrama indreptata cu varful in sus simbolizeaza acel om care este concentrat asupra mintii si asupra ascensiunii spirituale. Deschisa (adica atunci cand nu este incercuita) inseamna ca persoana care o poarta este deschisa oricui, gata sa dea si sa primeasca, dar in acelasi timp deschisa si conflictelor sau altor activitati negative. Atunci cand este inscrisa intr-un cerc, ea protejeaza, inchide si securizeaza. Cercul, atingand cele cinci elemente si uninundu-le la nesfarsit, arata conexiunea infinita pe care ele o creaza, aducandu-ne armonia. Coltul care este indreptat in jos, spre pamant, inseamna ca individul respectiv se gandeste aici si acum, la planul material si nu la cel spiritual.

Pentagrama are puternic rol protectiv, deschide conexiunea cu Universul, armonizeaza energiile celor cinci elemente si inlatura energiile negative, de aceea este bine sa fie purtata, desenata pe hartie sau in gand, amplasata in casa, la birou sau in masina… sau proiectata mental ori de cate ori avem nevoie! (Sursa: Barbara Bacauanu – astrotext.ro)

Bratara Talisman Akai Ito


„Un fir roşu invizibil, îi uneşte pe cei predestinaţi să se întâlnească, indiferent de timp, spaţiu sau circumstanţă. Firul se poate întinde oricât de mult, se poate încurca adesea, dar nu se va rupe niciodată.”

Japonezii il numesc Akai Ito (akai=rosu; ito=fir).  – Se spune că vechii zei ne-au legat un fir roșu în jurul gleznelor și l-au atașat de toţi oamenii ale căror vieți sunt predestinate să se “atingă”.  Firul se poate întinde la infinit sau se poate încâlci, însă niciodată nu se va rupe. Oamenii ale căror vieţi sunt menite să se intersecteze, mai devreme sau mai târziu vor lua contact. Direct sau indirect. Totul este influențat de probabilități matematice. 😉

Mone Camino

Materiale: amulete Inima, perla de cultura sau perla sintetica, snur rosu, accesorii metalice argintii

Pret: incepand de la 25 lei (varianta cu perla sintetica)

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Bratara Rosie Talisman – Firul Rosu al Sortii


Snurul rosu vine din Kabbalah, fiind darul divin de la mormantul sacru al mamei Rachela. Potrivit unei traditii, un snur rosu se invasoara la mormant de sapte ori, devenind astfel sacru si cu puteri tamaduitoare, vindecand pe oricine il poarta la mana.
De sapte ori in jurul mormantului” semnifica cele sapte zile in care Dumnezeu a creat lumea, iar culoarea rosie simbolizeaza sangele Rachelei. Totodata, SAPTE reprezinta cele sapte emotii umane si cele sapte emanatii dumnezeiesti (sefirot).

Se crede ca snurul rosu ofera, in fiecare din cele sapte zile ale saptamanii, protectie celor care au nevoie, prosperitate celor saraci si copii femeilor infertile. Ceremonia de infasurare a snurului pe mormant si transformarea acestuia intr-unul sfintit este un ritual insotit de rugaciuni catre Dumnezeu si mama Rachela.

Si chinezii au dat o interpretare Firului Rosu, ei numindu’l Firul Rosu al Sortii, existand si o parabola tare frumoasa despre aceasta, Parabola lui Wei Gu, pe care va invit s’o cititi AICI.

Ideea Firului Rosu al Sortii o regasim si’n cinematografie, din multitudinea de filme si seriale cu aceasta tema, mentionez serialul TOUCH (2012), care’l are’n distributie pe Kiefer Sutherland. – „Un fir roşu invizibil, îi uneşte pe cei predestinaţi să se întâlnească, indiferent de timp, spaţiu sau circumstanţă. Firul se poate întinde oricât de mult, se poate încurca adesea, dar nu se va rupe niciodată.”

Japonezii il numesc Akai Ito (akai=rosu; ito=fir).  – Se spune că vechii zei ne-au legat un fir roșu în jurul gleznelor și l-au atașat de toţi oamenii ale căror vieți sunt predestinate să se “atingă”.  Firul se poate întinde la infinit sau se poate încâlci, însă niciodată nu se va rupe. Oamenii ale căror vieţi sunt menite să se intersecteze, mai devreme sau mai târziu vor lua contact. Direct sau indirect. Totul este influențat de probabilități matematice. 😉

„Raportul este acelasi 1 la 1.618 si se repeta la nesfarsit. Tiparele sunt ascunse in vazul tuturor, trebuie doar sa sti unde sa cauti. Lucrurile pe care majoritatea le considera haos, se supun unor legi subtile ale comportamentului.
Galaxiile, plantele, scoicile… tiparele nu se inseala niciodata. Doar cativa putem vedea cum totul se leaga. Sunt 7,080,360,000 de oameni pe acesta planeta minuscula. Exista un vechi mit chinezesc despre Firul Rosu al Destinului, in care se spune ca zeii ne-au legat un fir rosu in jurul gleznelor si l-au atasat de toti oamenii ale caror vieti erau predestinate sa se ,, atinga’’. Firul se poate intinde sau incalci, insa niciodata nu se va rupe.
Intreaga roata cosmica a umanitatii se rezuma la conexiuni. Sirul lui Fibonancci determina faptul ca tiparul se gaseste in natura si se repeta in continuu. Universul este alcatuit din proportii si tipare exacte, peste tot in jurul nostru, dar noi nu le putem vedea. Daca am putea viata ar fi magica, cum nu ne-am imaginat vreodata. O retea cuantica de cauza si efect unde totul si toata lumea se reflecta in celalalt. Fiecare actiune, fiecare respiratie, fiecare gand ar fi in armonie.
7,080,360,000 de oameni si doar cativa dintre noi pot vedea conexiunile. Astazi o sa trimitem peste 300 de miliarde de e-mail-uri, 19 miliarde de SMS-uri si cu toate astea ne vom simtii singuri. In medie, o persoana rosteste 2.250 de cuvinte catre alti 7,4 indivizi. Acele cuvinte vor fi folosite pentru a rani sau pentru a vindeca?” – (Text preluat din serialul Touch)

Superstitiei deochiului i se ofera foarte mare importanta in diferite culturi religioase, astfel ca oamenii au gandit modalitati de aparare impotriva energiilor negative pe care ceilalti le indreapta (constient sau inconstient) asupra noastra. Turcii tin la intrarea in casa si in bijuterii “nazar boncuk”, iar popoarele arabe au “hamsa”, mana lui Fatima, fiica profetului Mohamed. Insa, cea mai populara forma de protectie impotriva deochiului este snurul rosu purtat la mana. Chiar si in cultura noastra, copiilor mici li se pune la mana un astfel de snur pentru a nu fi deocheati. Cultura Kabbalah spune ca purtand un astfel de snur se creaza o energie mentala si spirituala protectoare.

Mone Camino

 

Bratara Rosie Talisman – protectie in fiecare din cele sapte zile ale saptamanii, antideochi, remediu Feng-Shui pentru dragoste, noroc, abundenta, prosperitate, faima si pentru implinirea a 7 dorinte (7 snururi rosii).

Mone Camino

Materiale: snur rosu/piele eco rosie; Amulete: Ochiul Magic, Cheia si Lacatul,  Trifoiul, Amor (Sagetator), inchizatoare Toggle Inima, margelute Toho rosii, accesorii metalice argintii

Pret: 50 lei

Pret (la Promotia de Luni): 45 lei

Pret (la Promotia Sapte Magic): 40 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

CHEIA

Se spune ca trei chei purtate impreua deschid usile pline cu noroc: cea a bogatiei, cea a sanatatii si cea a iubirii. Grecii antici spuneau despre chei ca sunt simbolul cunoasterii si al vietii. Doua chei incrucisate, una din argint si una din aur, sunt emblema papala si reprezinta “cheile ce deschid Regatul Cerurilor”.

Cheile reprezinta puterea de a deschide si inchide , a incarcera sau elibera , marcand inceputul unei noi etape din viata odata cu trecerea la statutul de adult.

Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla functie a acestui obiect: a închide şi deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta, initiere. Este, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea cheii oraşului unui învingător sau cetătean de onoare). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol falic, supozitie sustinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundentei şi prosperitătii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilo rmasculin şi feminin.

CHEIE SI LACAT – Amuleta sigurantei si increderii

Simbolul celor doua obiecte alaturate este acela de siguranta, incredere, secret, discretie, durabilitate. Atunci cand cineva detine cheia si lacatul, are practic acces la cele mai ascunse secrete si este o dovada a increderii depline. Cheia si lacatul pecetluiesc relatii durabile si de incredere, sunt garantia sigurantei si a legaturii solide intre oameni.

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

TRIFOIUL

Inca din secolul al V-lea, trifoiul alb cu trei frunze a fost asociat cu Sf. Patrick – primul misionar al crestinismului in Irlanda.

Legenda spune ca Sf. Patrick a folosit trifoiul ca simbol al trinitatii, fiecare frunza simbolizand: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Atunci cand o persoana gasea un trifoi cu patru frunze, se spunea ca pe langa trinitate, a fost binecuvantata si cu Harul lui Dumnezeu, asa… ca o recompensa a faptelor sale.

O alta legenda spune ca trifoiul alb cu trei frunze ar fi asociat miscarii de rebeliune a irlandezilor impotriva coroanei, membrii grupului identificandu-se prin acest simbol si, in cazul in care erau prinsi, riscau condamnarea la moarte. De aceea se spune ca un adevarat si neinfricat irlandez poarta trifoiul alb cu trei frunze, el fiind simbolul real al mandriei irlandezilor.

Trifoiul cu patru frunze este o variație a trifoiului alb cu trei frunze.  La aproximativ 10.000 de trifoiuri cu trei frunze exista un trifoi cu patru frunze. Cea de-a patra frunza e considerata a fi sansa si norocul accidental al omului, interventia divinului in destinul gasitorului.

Prima frunză simbolizeaza incredere, respect, faima; a doua frunza: speranta, bogatie, avere; a treia frunza: iubire; a patra frunza: sanatate, noroc.

Druizii cinsteau trifoiul cu patru frunze, considerandu-l semn norocos, folosindu-l si in ritualuri magice.

În 1620, Sir John Melton a scris: “Dacă un om parcurge cu pasul domeniile sale si gaseste in iarba un trifoi cu patru frunze, sa fie sigur ca in scurt timp i se va intampla ceva de bine”.

Mistica trifoiului cu patru foi continuă și astăzi, asa ca cel care-l gaseste ar trebui sa se considere norocos.

Evident ca trifoiul are aceeasi simbolistica si in visele nocturne: creșterea averii, câștig financiar, succes, sănătate și realizare.  Se pare ca o importanta deosebita o are si culoarea verde care pentru creier este asociata cu sanatatea, satisfactia si bogatia. 😉

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificand radacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã, ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism, împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement dinAlexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

Mone Camino

Bratari-Talisman antideochi, pentru una, douatrei si sapte dorinte, pentru protectie si noroc in fiecare zi a saptamanii, cu charmuri, remedii feng-shui pentru dragoste si bani, cu pietre semipretioase si/sau antideochi, personalizate, purificate si/sau energizate prin diferite tehnici: Reiki, magie, Bolul Cantator, meloterapie, aromoterapie, energia Soarelui si a Lunii s.a.