Bratara Talisman Rosa Dorada


61177377_2183095882021274_7070102775849287680_n

Bratara Talisman Rosa Dorada –  protectie divina, sanatate, longevitate, prosperitate, perfectiune, desavarsire, puritate, cunoastere, adevar, bucurie, frumusete, demnitatea, onoare, faima, bunastare, fertilitate, creativitate, echilibru, iluminare spirituala, pasiune, curaj, putere, vointa, credinta, intelepciune, pace interioara, ajutor divin;  porte-bonheur pentru cei ce poarta numele Fecioarei Maria si al Sfintei Rita, dar si pentru cei nascuti pe 22 mai, 15 august, 8 septembrie, ori care se vor ocrotiti si indrumati de catre Sfanta Fecioara, precum si de catre Sfanta Rita.

Materiale: amuleta placata cu aur – Rosa Dorada (Trandafir Auriu), margele de nisip, crimpuri aurii, snur rosu cu insertie de guta

Cod: 58RosaDorada

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Trandafirul 

Trandafirul este floarea cea mai strâns legată de istoria omenirii. In legende, basme, obiceiuri, medicina tradiţională, artă sau publicitate, vom observa că el îşi găseşte un rol în aproape toate domeniile. Aceasta nu se datoreaza numai fumuseţii florii sau contrastului aparent dintre delicateţea trandafirului înflorit şi „agrestivitatea” spinilor săi. Mult mai mult contează aureola care învăluie, în subconştientul nostru, caracterul simbolic al florii. Simbolistica trandafirului este atât de cuprinzătoare, încât numai pe această temă au fost scrise volume întregi.

Numele de rosa provine de la celticul ,,/+odd sau /+udd,, care înseamnă roşu, iar cel de trandafir este de origine neogreacă, trandap+ilos insemnand 30 de foiţe.

In hinduism, trandafirul cosmic Tripurasundari simbolizează perfecţiunea, desăvârşirea, Cupa Vieţii, sufletul, inima, iubirea, exprimând frumuseţea Mamei Divine. Odată cu prăbuşirea Imperiului Roman, trandafirii au fost cultivaţi doar în mănăstiri ca plante medicinale, până când Carol cel Mare, în anul 794, i-a repus în drepturile lor fireşti. – Nici unei alte flori nu i s-au atribuit atâtea simboluri.

Incepând din secolul XI, simbolul trandafirului a fost acceptat şi în religia creştină, căpătând mai târziu semnificaţii noi, în bună parte datorită poemului alegoric Divina Comedie a lui Dante Aligheri. – Roza Candida – trandafirul alb dăruit de Beatrice credinciosuluiei iubit, şi Rosa Mystica – Trandafirul Alb al Fecioarei Maria, ambele au devenit simbol al nevinovăţiei, purităţii şi dragostei cereşti, preluat în iconografia religioasă. In Evul Mediu, doar fecioarele puteau să poarte cunune de trandafiri albi, simbolul nevinovăţiei. 
Trandafirul roşu este asociat cu sângele pierdut de Christos răstignit pe cruce şi cu Sfântul Graal, vasul în care Iosif din Arimateea ar fi strâns acest sânge. Numele Rosariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. In creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni ale RosariuluiRosariul Mic – 33 de mărgele mici + 5 mărgele mari (vârsta lui Christos şi cele 5 răni ale sale), Rosariul Mijlociu – 63 mărgele mici +7 mari (vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi Rosariul Mare – 150 mărgele mici + 15 mari (numărul psalmilor).
In limba sanscrită, Dshapa înseamnă rugăciune, dar prin schimbarea intonaţiei mai înseamnă şi Trandafir – roză. Originea lui se pierde în timpurile anterioare epocii noastre, a fost folosit iniţial in religia hinduistă, apoi budhistă, apoi preluat de către creştinism (catolici) ca un complet de rugăciuni diferite dedicate Fecioarei Maria, apoi de religia islamică cu semnificaţia iniţială de a ţine evidenţa rugilor.
Multă vreme a existat tradiţia ca în sălile de şedinţă sau deasupra scaunelor de spovadă (la catolici) să existe un trandafir cu cinci petale, aceasta pentru a se ştii că discuţiile şi confesiunile se află sub rosa, adică secrete. Legenda acestui obicei ar fi că zeul Harpocrates ar fi fost mituit de către Eros (Cupidon) cu un trandafir alb, pentru ca el s-o oblige pe zeiţa Venus să nu mai bârfească.
In Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed, precum şi al celor doi fii ai săi. – Trandafirul Bagdadului reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizânda adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.
In Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea – el a iniţiat Ceremonia Trandafirului Auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată a faptelor apreciate de Sfânta Biserică. 
Floarea cu cinci petale a trandafirului sălbaticmăceşul, a fost identificată de vechii greci cu Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale –  focul, apa, pământul, aerul şi lemnul. 
Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau tratatele Trandafiri ai Filozofilor. Trandafirii albi şi roşii erau simbolul dualismului reprezentând principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale reprezenta sistemul planetar.
Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung, elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei, dar raportată la elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii:  o mandală. (Sursa: academia.edu/11353781/Trandafirul)
Simbolistica celor 3 culori: auriu, roşu, albastru:
Auriul, Roşul si Albastrul sunt trei dintre cele șase culori liturgice.
În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal șase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vinețiu), roșu, albastru și auriu. Recent au început a se folosi și veșminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite și culorile portocaliu stacojiu și ruginiu.
Alegerea culorilor veșmintelor liturgice se face în funcție de semnificația fiecărei culori. Astfel, albul reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; verde, culoarea vieții, a Sfântului Duh și a lemnului Sfintei Cruci; purpuriu, pentru patima Domnului Iisus Hristos; roșu închis pentru sângele lui Hristos și pentru sângele martirilor; albastru pentru Maica Domnului; auriu pentru bogăția darurilor Sfântului Duh și roșu deschis pentru flacăra intensă a Oastei Duhovnicești. Negru este în mod tradițional culoarea morții și a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde albul este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea și chinul patimilor și morții Domnului). În Rusia, roșu este culoarea bucuriei, strălucirii și frumuseții. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane și, în mod evident, multiplele culori au semnificații diferite pentru diferitele popoare, astfel că și folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz. (Sursa: Wikipedia)
Auriul, Roşul si Albastrul sunt cele trei culori principale in care se zugrăveşte veşmântul Maicii Domnului.
Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie – slava şi domnia, iar cea albastră – cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ. (Sursa: Doxologia.ro)

AURIUL

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

 

CULOAREA ROSIE

Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.

Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.

V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.

Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.

Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.

Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.

Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.

In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii

– stari inflamatorii,

– tulburari emotionale.

În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.

În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).

În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.

În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală(potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.

 

Albastrul

 

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfățișează albastrul decât alcătuit din transparență, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur și rece.

Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna terestră și de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.

Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc.

În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a Înțelepciunii transcendente, a potențialităților și, simultan, a vacuității, a cărei posibilă imagine este aceea a imensității cerului albastru. Lumina albastră a Înțelepciunii lui Dharmadhatu (lege sau conștiință originară) are putere orbitoare, dar ea este cea care deschide calea Eliberării.

Culoarea albastru face să crească capacitatea de apărare imunitară și facilitează foarte mult regenerarea celulară.

Culoarea albastru este în general indicată în stări infecțioase și în afecțiuni virale, în stări febrile, insolație, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzații de încălzire bruscă de jos în sus, însoțite de transpirații care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât și în perioada de climateriu la ambele sexe).

Culoarea albastru ne permite să ne deschidem cu entuziasm față de tot ceea ce este elevat și minunat în jurul nostru. Totodată, ea ne ajută să trăim într-o deplină armonie în anturajul nostru.

Utilizarea excesivă a acestei culori poate însă produce oboseală, iar o ambianță predominant albastră permanent poate provoca depresie și constipație. Hainele intime de corp ce au culoarea albastră, nu sunt de asemenea indicate.

  • Efectele fiziologice: scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respirația și reduce frecvența pulsului.
  • Efectele psihologice: culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, îndeamnă la calm și reverie, predispune la concentrare și liniște interioară, conferă seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzație de spațialitate, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală, favorizează amplificarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității, face să apară senzația de depărtare în spațiu, de detașare, de infinit și meditație spontană.

Indicații terapeutice

  • abcese gingivale, dureri de dinți;
  • afecțiuni ale gâtului, durere (inflamație) în gât, gușă;
  • aftă;
  • arsuri;
  • colică;
  • criză biliară;
  • dereglare nervoasă;
  • diaree;
  • dizenterie;
  • dureri de cap, migrenă;
  • epilepsie;
  • febră tifoidă;
  • friguri;
  • hemoroizi care sângerează;
  • holeră;
  • icter (gălbinare);
  • inflamare a creierului, a intestinelor, ochilor;
  • insolație;
  • insomnie;
  • isterie;
  • menstruație dureroasă;
  • pojar;
  • prurit (mâncărimi);
  • palpitații;
  • reumatism;
  • spasme;
  • tăieturi (răni);
  • tulburări ale bilei;
  • tulburări provocate de șocuri;
  • vărsat de vânt. (Sursa: Wikipedia)

Culoarea are mai multe semnificații spirituale, fiecare dezvăluind un atribut diferit al Maicii lui Dumnezeu.

Când admirăm arta creștină din ultimul mileniu, observăm că o singură culoare este aproape întotdeauna asociată Fecioarei Maria: albastrul.

De ce? Ce semnificație are?

Pentru început, culoarea albastră are rădăcini biblice profunde în Vechiul Testament. Potrivit dr. R. Jared Staudt, culoarea este specific menționată ca și culoarea poporului Israel, în cartea Numeri.

„Vorbește fiilor lui Israel și spune-le să-și facă ciucuri la poalele hainelor lor din neam în neam, iar pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor să pună un șiret de mătase albastră. Și va fi că-n ciucurii aceștia vă veți uita spre a vă aduce aminte de toate poruncile Domnului ca să le pliniți și spre a nu mai rătăci după cugetele voastre și după ochii voștri, întru care voi vă desfrânați urmându-i.” (Numeri 15, 38-39)

Pentru poporul lui Israel, albastrul duce cu gândul la urmarea poruncilor lui Dumnezeu, în contra voinței egoiste a omului.

Acest lucru a fost pus în aplicare cu strășnicie de către Preacurata Maică care a spus: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38). Ea a fost credincioasa Fiică a Sionului care a împlinit chemarea de ascultare, pe care Dumnezeu a cerut-o de la israeliți.

În plus, Cartea Numeri le cerea leviților să aștearnă peste chivotul mărturiei „un înveliș de lână albastră” (4: 6). Și mai departe: „pe masa pâinilor punerii-înainte vor așterne o față de masă albastră”(4, 7).

Maria este în mod tradițional numită Chivotul Legii celei Noi, deoarece ea a ținut în sine Prezența Divină a lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, în tradiția bizantină veșmintele albastre ale Mariei au un înțeles diferit.

Albastrul în iconografie reprezintă transcendența, misterul și divinitatea. Este culoarea cerului și, ca rezultat, este văzută ca o culoare cerească.

Roșu în schimb este văzut ca o culoare pământească, culoarea sângelui.

Isus este de obicei ilustrat în icoane purtând pe deasupra un veșmânt albastru, iar pe dedesubt unul roșu, simbolizând modul în care firea divină îi învăluie firea umană.

Pe de altă parte, Maria poartă pe deasupra un veșmânt roșu, iar pe dedesubt unul albastru, reprezentând modul în care ea purta divinitatea – pe Isus – în sânul umanității sale.

Când Maria i-a apărut Sfântului Ioan Diego, ea purta o mantie albastră-verde. Potrivit Cavalerilor lui Columb, „mantia de culoare verde-albastră simbolizează cerul. În plus, culoarea mantiei indică regalitatea, deoarece numai împărații puteau purta veșminte de acea culoare”.

Deci albastrul este o culoare foarte importantă în tradițiile artistice ale creștinismului și are înțelesuri spirituale profunde care indică diferitele atribute ale preacuratei Maici. Este o culoare sacră, care ne aduce aminte de credincioșia Mariei și de rolul ei privilegiat în istoria mântuirii. (Sursa: e-communio.ro)

 

61505206_1108280272714083_5630398088616083456_n.jpg

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

 

Bratara Talisman ANOCCHIATURA – unisex


“Mâna care poartă turcoaz și pune pecetea, nu va cunoaște niciodată sărăcia.” – Al-Qazwini

Mone Camino

Bratara Talisman ANOCCHIATURAantideochi, protectie, portbonheur, curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha), dezvoltare personala, echilibrare energetica.

Mone Camino

Materiale: amuleta Ochiul Magic din Turcoaz, snur soutache bleumarin, snur negru cu insertie de guta, margelute Toho turcoaz, acrilice, accesorii metalice argintii

Cod: 55 ANOCCHIATURA

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

TURCOAZ: protectie (absorbtie a energiilor negative de orice tip, de aceea se foloseste pentru indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre, pentru protectie si impotriva poluantilor din mediul inconjurator,  radiatiilor electromagnetice, razelor X; simte invidia, ura, infidelitatea, rautatea si energiile negative, schimbandu-si culoarea cand se apropie un pericol sau cand cineva ii vorbeste de rau posesorul; poate prevesti moartea (se sparge) si boalacuraj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste romantica, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha), efect intaritor asupra corpului fizic, accelereaza regenerarea tesuturilor, previne si inlatura atacurile de panica, intareste sistemul imunitar, alunga infectiile virale, elimina atitudinea de matir, favorizeza dezvoltarea personala, fiind de mare ajutor in concentrare si meditatie, in post si rugaciune si in lucrul cu noi insine; atenueaza nervozitatea (tracul), ajuta la rezolvarea problemelor intr-o maniera creativa, tonifica inima, imbunatateste vederea,  confera forta cuvintelor, mentine si consolideaza relatiile, incurajeaza atentia pentru detaliu,  trezeste entuziasmul si inspira proiectele noi, ajutand la descoperirea talentelor ascunse; echilibreaza centrii energetici, dezvolta constiinta superioara, inlatura inhibitia si vechile angajamente, precum si ideile fixe, foarte eficient impotriva viciului fumatului.

Bratara Talisman Roza Vânturilor – unisex


„Nu toţi cei care hoinaresc sunt pierduţi” – J.R.R. Tolkien

Mone Camino

Talisman Roza Vânturilor – portbonheur, calauzire, orientare, protectie si sustinere

Materiale: Amuleta „Roza Vânturilor”, snur satinat, inchizatoare tip carabina, margelute metalice, crimpuri, accesorii metalice

Pret: 28 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

 

Busola, „Roza Vânturilor”, cu cele patru puncte cardinale si cu cele patru puncte secundare, care exprima capacitatea de a se orienta in toate directiile gratie cunostintelor dobandite, simbolizează orientarea, identificarea direcţiei de deplasare.

 Opt este simbolul Infinitului, al echilibrului cosmic. Termenul de Roza a Vanturilor a fost imprumutat de Roata Lumii care reprezinta lumea materiala (patratul) in miscare in interiorul cercului simbol al Universului. 

Roza Vânturilor semnifica vointa de a’ti crea un drum propriu, simbolizand protectie si calauzire.

 

Denim Rose


 

Mone Camino

Denim Rose

Materiale: denim, accesorii metalice argintii

Mone Camino

Pret inel: 38 lei

Pret cercei: 35 lei

Mone Camino

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

Floare-simbol a iubirii, cunoscută pe întreg pământul, simbol al urcuşului duhovnicesc, printre spini, către frumuseţea Raiului, floare îndrăgită de oricine, cântată de poeţi şi dăruită de îndrăgostiţi femeilor iubite, trandafirul nu poate lăsa pe nimeni indiferent.

Originea trandafirilor se pierde în istorie şi se împleteşte cu legenda. Fosile ale unui strămoş al trandafirului au fost datate de acum 35 de milioane de ani, însă soiuri apropiate celor din zilele noastre existau în China acum 5.000 de ani. Din China s-a răspândit în India şi în toată zona Orientului Mijlociu.

Legendele despre apariţia acestei flori sunt şi ele diverse, aparţinând culturilor tuturor zonelor în care floarea a pătruns cu uşurinţă, datorită splendorii ei.

O legendă a vechilor greci vorbeşte despre apariţia trandafirului ca fiind o creaţie în principal a zeiţei florilor Chloris, care i-a pus şi pe alţi zei să conlucreze la naşterea florii: vântul de primăvară Zephyr a dat norii la o parte şi Apollo a înflorit trandafirul, iar zeul războiului Ares i-a făcut spinii, ca armă de apărare.

O altă legendă spune că trandafirul ar fi apărut dintr-un surâs al lui Cupidon, iar spinii nu ar fi altceva decât săgeţile cu care zeul-copil trage în inimile tinerilor, făcându-i să se îndrăgostească.

Persanii au o legendă despre o privighetoare care s-a îndrăgostit de un trandafir alb şi l-a îmbrăţişat aşa de stâns, încât spinii au străpuns-o şi aşa a apărut trandafirul roşu, din sângele delicatei păsări.

Perspectiva istorică a înmulţirii trandafirilor se axează pe un text sumerian, în care se spune căregele Sargon I (aprox. 2371 î.Hr. – 2315 î.Hr.), suveranul Imperiului Akkadian, ar fi adus trandafiri dintr-o campanie militară de-a sa şi i-a plantat în propria grădină.

Despre apariţia trandafirilor în Europa, se crede că au fost aduşi de Alexandru cel Mare, astfel pătrunzând floarea în Grecia, de unde s-a răspândit rapid.

În China din vremea filosofului Confucius (550 î.Hr.- 470 î.Hr.), trandafirii erau preţuiţi chiar de către împărat, care se preocupa de creşterea şi îngrijirea lor, existând şi sute de lucrări scrise pe acest subiect.

În vremea romanilor, trandafirii erau atât de iubiţi, încât se făcea un adevărat abuz: cu ei se ornau sălile de petreceri, cu uleiul lor se ungeau invitaţii, petale erau presărate în apă, deserturile şi băuturile erau parfumate cu inconfundabilele arome ale lor.

Simbolistica trandafirului este diversă, acoperind o paletă largă de sentimente şi situaţii, de la zona iubirii până la moarte şi iniţiere.

Romanii aşezau pe mormintele soţiilor flori de trandafiri zdrobite, ca un mesaj clar al durerii inimii lor sfărâmate, şi tot romanii celebrau ziua strămoşilor folosind din plin trandafirii în timpul ceremoniilor, ca floare a spiritelor. Şi celţii, şi egiptenii, şi grecii asociau trandafirul tot ceremoniilor funerare. Celţii sădeau pe mormintele celor pe care îi iubeau arbuşti de trandafiri albi, ca simbol de fericire şi pace în lumea de dincolo.

Din zona romană ne mai vine o semnificaţie a trandafirului mai puţin cunoscută: cea de secret, de confidenţialitate, fiindcă la banchetele care erau ornate din plin cu trandafiri, ca şi invitaţii, se făceau multe înţelegeri politice. Existau chiar şi camere speciale pentru asemenea discuţii, iar aceste locuri erau şi ele pline de roze.

Asocierea trandafirului cu iubirea este şi ea la loc de cinste. În Italia, îndrăgostitul presăra în timpul nopţii petale de trandafiri în faţa casei celei dorite de soţie, iar dacă petalele nu erau a doua zi măturate, însemna că dragostea este reciprocă şi nunta aproape. În zilele noastre, un trandafir roşu dus de către băiat la întâlnirea cu fata reprezintă tot o florală declaraţie de dragoste.

Chiar dacă mai greu (din pricina istoriei sale de acompaniator al petrecerilor păgâne şi al celebrării zeilor iubirii din perioada precreştină) trandafirul a pătruns şi în simbolistica din creştinism, spinii lui amintind de cei ai coroanei Mântuitorului, iar frumuseţea de la capătul tulpinii pline de ţepi fiind o veritabilă imagine a drumului greu al creştinului spre Dumnezeu. (Sursa: ziarullumina.ro)

Mone Camino

Trandafirul – este unul din simbolurile florale cele mai importante in lumea occidentala.

Protejata de spini, este o floare frumoasa, parfumata reprezentand frumusetea, secretul, iubirea, viata, sangele, moartea si renasterea.

In Grecia si Roma antica, trandafirul era sacru pentru Aphrodita simbolizand frumusetea si iubirea si se spunea ca s-a nascut din sangele lui Adonis.

Dionysus se impodobea cu ghirlande de trandafiri pentru ca se spunea ca acesta curata mintea in timpul betiei. Harpocrates a fost mituit in secret cu un trandafir alb de Eros si a devenit zeul tacerii.

Acest simbol a ajuns si in crestinism, iar un trandafir este adesea sculptat in sala de spovedanie sau pe tencuiala, pe tavanul salilor de sedinta ca un avertisment ca discutiile au loc sub rosa -„trandafir”, adica in secret.

Romanii imprastiau trandafiri la inmormantari ca un semn al invierii, in traditia crestina, se spunea ca trandafirul paradisului era fara spini, spinii servesc memoriei pierderii Paradisului.

Trandafirul alb este asociat cu Fecioara Maria (trandafirul mistic al raiului, trandafirul fara spini) si era un simbol medieval al virginitatii. Despre trandafirul rosu se spunea ca s-a nascut din sangele lui Christos si astfel este un semn al calvarului, caritatii si invierii.

In Islam, trandafirul simbolizeaza frumusetea masculina si sangele lui Mohamed, la fel ca si pe cei doi fii ai lui. Trandafirul Bagdadului reprezinta legea, calea si stiinta simbolizand impreuna adevarul si pe Alah.

In alchimie un trandafir cu sapte petale reprezenta intelepciunea si relatiile alchimice, in francmasonerie, trei trandafiri simbolizeaza lumina, iubirea si viata, in timp ce crucea cu trandafir este emblema societatii conspiratoare. Trandafirii de diferite tipuri, culori si specii simbolizeaza diferite lucruri: trandafirul cu opt petale, simbolizeaza regenerarea; trandafirul albastru, imposibilul; cel rosu si alb, unirea opozitiilor , iar trandafirul galben, perfectiunea – ca emblema papala simbolizeaza  binecuvantarea.

Din perioada distanastiei Tudor, trandafirul a fost un simbol national al Britaniei, unind trandafirul rosu din Lancaster cu cel alb din York. Printr-o incarcatura heraldica populara, trandafirul este semn de descendenta pentru al saptelea fiu.

Unele partide socialiste europene si-au ales ca emblema un trandafir rosu. (Sursa: cartim.ro)

Bratara Talisman cu Nodul Mistic (unisex)


Mone Camino

 

Bratara Talisman cu Nodul Mistic (unisex) – antideochi, remediu Feng-Shui pentru noroc, protectie, dragoste, relatii trainice, sanatate, stress, depresie, teama, bogatie, abundenta, prosperitate, viata lunga si fericita, chakra 5 (Vishuddha).

 

Mone Camino

 

Materiale: Amuleta Nodul Mistic, margelute Toho turcoaz si argintii, inchizatoare tip carabina, accesorii metalice

Pret: 25 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 Mone Camino

Nodul Mistic

Nodul Mistic reprezinta viata lunga si fericita, strabatuta mereu de noroc. Poarta si numele de Nodul Nesfarsit intrucat arata asemeni unui sarpe incolacit care isi inghite propria sa coada (Urobolus). In buddhism, este unul din cele opt obiecte magice norocoase.

Mone Camino

Ca remediu Feng Shui, Nodul Mistic constitue un flux armonios de energie benefica, neintrerupt de nici un fel de dificultate, accident nefericit ori ghinion. Este remarcabil deoarece inglobeaza simbolul infinitului (cifra 8 in pozitie orizontala) de sase ori! De altfel, este asociat cu numarul 8, fiind inzestrat cu o mare putere mai ales inPerioada lui 8 (interval de timp dintre anii 2004 si 2024).

Mone Camino

Intrucat se crede ca sprijina implinirea oricarei aspiratii din viata, este folosit frecvent pentru amulete Feng Shui ale dragostei, prosperitatii, succesului in cariera siprotectiei fata de influente negative.

De asemenea, este simbolul legaturilor trainice, al relatiilor solide (de orice fel!).

Daca vreti sa aduceti mai multa stabilitate in relatiile dv. cu ceilalti, indiferent de domeniu – mai ales atunci cand simtiti unele probleme in aceste planuri – purtati Nodul Mistic la dv.

Nodul Mistic este considerat un simbol norocos, o perfecta emblema a dragostei nemuritoare, un simbol potrivit pentru a asigura o continua impartasire afectiva, o casatorie incununata de iubire si neafectata nicicand de despartiri, suferinte ori certuri. Fiind o reprezentare a unei nesfarsite tovarasii dintr-un cuplu, semnifica totodata si o buna stare de sanatate. Este inzestrat si cu potentialul de a proteja impotriva accidentelor si necazurilor, mai cu seama in cazul calatoriilor peste mari, in strainatate, precum si in cazul altor pericole intalnite departe de casa.

Nodul Mistic mai are si proprietatea de a alunga iritarea si starea de nervozitate, a calma si a relaxa. Se recomanda a fi vizualizat in timp ce se atinge reprezentarea sa fizica, ori chiar tinandu’l strans in mana atunci cand va simtiti iritati, maniosi, ori cuprinsi de teama. Tocmai de aceea, este indicat a fi purtat peste tot: la serviciu, la birou, in masina si acasa.

Pentru indieni, acest nod este o emblema a zeitei Shri sau Lakshmi, Zeita Bogatiei, Abundentei si Prosperitatii, precum si consoarta zeului Vishnu. Adeseori, poate fi zarit in picturile religioase, la pieptul lui Vishnu.

Desi se crede ca provine din Tibet, diferite Noduri Celtice au o izbitoare asemanare cu Nodul Mistic Feng Shui.

 

Mone Camino

 

Brosa Talisman CaeruleumAeris


Mone Camino

Brosa Talisman CaeruleumAeris

 

Materiale: sarma de cupru si accesoriu albastru

Pret: 20 lei

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Cuprul

Cel mai mare avantaj din partea cuprului il au persoanele care sufera de artrita, deoarece, purtat sub forma de bratara in jurul incheieturii mainii, acest metal le diminueaza simptomele si le reduce durerile. In trecut, femeile purtau cuprul sub forma de cercei in acelasi scop – pentru prevenirea sau tratarea artritei.


Unii specialisti afirma ca purtarea unei bratari de cupru in jurul incheieturii mainii timp de 30 zile duce la absorbirea in organism a 13 mg de cupru – in timp ce doza zilnica recomandata de cupru pentru sistemul nostru metabolic este de 1,5 -3 mg.

Calitatile terapeutice ale cuprului se extend si asupra bolilor de piele, cataractei, bolilor venerice sau afectiunilor plamanilor.

 

Albastrul

 

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfățișează albastrul decât alcătuit din transparență, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur și rece.

Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna terestră și de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.

Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc.

În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a Înțelepciunii transcendente, a potențialităților și, simultan, a vacuității, a cărei posibilă imagine este aceea a imensității cerului albastru. Lumina albastră a Înțelepciunii lui Dharmadhatu (lege sau conștiință originară) are putere orbitoare, dar ea este cea care deschide calea Eliberării.

Culoarea albastru face să crească capacitatea de apărare imunitară și facilitează foarte mult regenerarea celulară.

Culoarea albastru este în general indicată în stări infecțioase și în afecțiuni virale, în stări febrile, insolație, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzații de încălzire bruscă de jos în sus, însoțite de transpirații care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât și în perioada de climateriu la ambele sexe).

Culoarea albastru ne permite să ne deschidem cu entuziasm față de tot ceea ce este elevat și minunat în jurul nostru. Totodată, ea ne ajută să trăim într-o deplină armonie în anturajul nostru.

Utilizarea excesivă a acestei culori poate însă produce oboseală, iar o ambianță predominant albastră permanent poate provoca depresie și constipație. Hainele intime de corp ce au culoarea albastră, nu sunt de asemenea indicate.

  • Efectele fiziologice: scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respirația și reduce frecvența pulsului.
  • Efectele psihologice: culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, îndeamnă la calm și reverie, predispune la concentrare și liniște interioară, conferă seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzație de spațialitate, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală, favorizează amplificarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității, face să apară senzația de depărtare în spațiu, de detașare, de infinit și meditație spontană.

Indicații terapeutice

  • abcese gingivale, dureri de dinți;
  • afecțiuni ale gâtului, durere (inflamație) în gât, gușă;
  • aftă;
  • arsuri;
  • colică;
  • criză biliară;
  • dereglare nervoasă;
  • diaree;
  • dizenterie;
  • dureri de cap, migrenă;
  • epilepsie;
  • febră tifoidă;
  • friguri;
  • hemoroizi care sângerează;
  • holeră;
  • icter (gălbinare);
  • inflamare a creierului, a intestinelor, ochilor;
  • insolație;
  • insomnie;
  • isterie;
  • menstruație dureroasă;
  • pojar;
  • prurit (mâncărimi);
  • palpitații;
  • reumatism;
  • spasme;
  • tăieturi (răni);
  • tulburări ale bilei;
  • tulburări provocate de șocuri;
  • vărsat de vânt.

Contraindicații

  • scarlatină;
  • sete patologică.(Sursa: Wikipedia)

Ochiul Magic


◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕ Mone Camino ◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕

In mod tradițional, amuleta antideochi cunoscuta sub denumirea de Ochiul Magic (Ochiul Raului, Nazar Boncuk in turca, Evil Eye in engleza, Ayin Harsha in limba araba, Mauvais Oeil in franceza, Mal Occhio in italiana, Jettatore in dialectul sicilian, Mal Ojo sau El Ojo in spaniola, Ayin ha’ra in ebraica, Büsen Blick in germana, Oculus Malus in latina) are culoarea albastru safir sau albastru cobalt. Astfel, putini sunt cei care stiu ca, pe langa protectia antideochi specifica acestei binecunoscute amulete, se poate beneficia de protectia ei si in alte domenii (mai specifice), aceasta aducand un plus de beneficii, in functie de culoare si de materialul din care este confectionata, dupa cum urmeaza:

portocaliu/coral – protectie, chakra 2-3
negru/onix, hematit – putere, chakra 3
rosu/howlit rosu/coral rosu s.a. pietre rosii – curaj, protectie, chakra 1
verde deschis/pietre verzi – succes, chakra 4
mov/violet/ametist – inteligenta, mental, chakra 6-7
roz/cuart roz, pietre roz – dragoste, chakra 4
turcoaz – sanatate, chakra 5
alb/cristale albe/perle – bunastare, prosperitate, chakra 4
verde inchis/pietre verzi – fericire, abundenta, prosperitate, chakra 4

Mone Camino

◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕ Mone Camino ◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕

Ochiul Magic (Ochiul Norocos sau Ochiul Raului) este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Mone Camino
Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de aproximativ 5000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk.

Mone Camino

Ochiul Magic poate fi vazut in Turcia (si nu numai!) atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti.

handmade by Mone

Femeile il poarta, in special, la inele, pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului, barbatii il poarta la gat, pe bratari si prins langa manunchiul de chei.

Mone Camino

◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕ Mone Camino ◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕

Mone Camino

◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕ Mone Camino ◕▬▬▬▬▬▬▬▬◕

Bratara-talisman Blue Key


Mone Camino

Bratara-talisman  Blue Key (unisex) – abundenta, prosperitate, cunoastere, confidenta, incredere, loialitate, claritate, initiere, inceput, chakra 5 (Vishuddha), intelepciune, protectie, noroc, sanatate.

 

Materiale: Amuleta Cheie, piele eco, accesorii metalice

Pret: 30 lei (vanduta)

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

CHEIA

Cheile reprezinta puterea de a deschide si inchide, a incarcera sau elibera, marcand inceputul unei noi etape din viata odata cu trecerea la statutul de adult.

Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla functie a acestui obiect: a închide şi deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta, initiere. Este, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea cheii oraşului unui învingător sau cetătean de onoare). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol falic, supozitie sustinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundentei şi prosperitătii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilor masculin şi feminin.

Albastrul

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfățișează albastrul decât alcătuit din transparență, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur și rece.

Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna terestră și de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.

Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc.

În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a Înțelepciunii transcendente, a potențialităților și, simultan, a vacuității, a cărei posibilă imagine este aceea a imensității cerului albastru. Lumina albastră a Înțelepciunii lui Dharmadhatu (lege sau conștiință originară) are putere orbitoare, dar ea este cea care deschide calea Eliberării.

Culoarea albastru face să crească capacitatea de apărare imunitară și facilitează foarte mult regenerarea celulară.

Culoarea albastru este în general indicată în stări infecțioase și în afecțiuni virale, în stări febrile, insolație, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzații de încălzire bruscă de jos în sus, însoțite de transpirații care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât și în perioada de climateriu la ambele sexe).

Culoarea albastru ne permite să ne deschidem cu entuziasm față de tot ceea ce este elevat și minunat în jurul nostru. Totodată, ea ne ajută să trăim într-o deplină armonie în anturajul nostru.

Utilizarea excesivă a acestei culori poate însă produce oboseală, iar o ambianță predominant albastră permanent poate provoca depresie și constipație. Hainele intime de corp ce au culoarea albastră, nu sunt de asemenea indicate.

  • Efectele fiziologice: scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respirația și reduce frecvența pulsului.
  • Efectele psihologice: culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, îndeamnă la calm și reverie, predispune la concentrare și liniște interioară, conferă seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzație de spațialitate, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală, favorizează amplificarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității, face să apară senzația de depărtare în spațiu, de detașare, de infinit și meditație spontană.

Indicații terapeutice

  • abcese gingivale, dureri de dinți;
  • afecțiuni ale gâtului, durere (inflamație) în gât, gușă;
  • aftă;
  • arsuri;
  • colică;
  • criză biliară;
  • dereglare nervoasă;
  • diaree;
  • dizenterie;
  • dureri de cap, migrenă;
  • epilepsie;
  • febră tifoidă;
  • friguri;
  • hemoroizi care sângerează;
  • holeră;
  • icter (gălbinare);
  • inflamare a creierului, a intestinelor, ochilor;
  • insolație;
  • insomnie;
  • isterie;
  • menstruație dureroasă;
  • pojar;
  • prurit (mâncărimi);
  • palpitații;
  • reumatism;
  • spasme;
  • tăieturi (răni);
  • tulburări ale bilei;
  • tulburări provocate de șocuri;
  • vărsat de vânt.

Contraindicații

  • scarlatină;
  • sete patologică.(Sursa: Wikipedia)