Bratara Talisman HeartHamsa


Mone Camino

Bratara Talisman HeartHamsa – portbonheur, protectie, antideochi, noroc, confort material/abundență/prosperitate/belsug, dragoste, longevitate, fericire, pace, fertilitate, puritate, inteligenta, forta, demnitate, statorniciei, castitate, stabilitate, rabdare, smerenie, putere spirituala, cunoastere, iluminare, vindecare, purificare, vitalitate, Muladhara chakra.

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) din zamac, amuleta Inima, amuleta Elefant, piele rosie eco, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Cod: 60 HeartHamsa

Pentru comenzi accesati datele de contact.

ELEFANTUL

Elefantul, simbol cosmic, prezent doar in Africa si Asia a uimit popoarele lumii prin numeroasele sale reprezentari. In arta, in buddhism si nu numai, elefantul reprezinta puterea regala, forta, demnitatea, rabdarea, smerenia. Deasemenea, in arta feng-shui el este un animal care aduce noroc, longevitate si fericire. In mitologie cat si in religie, elefantul a devenit un simbol demn de onorat.

In India, China si Africa a luat atributele fertilitatii si inteligentei, iar in multe culturi este apreciat ca unul dintre animalele sfinte – elefantul alb. A fost descris adesea in folclor si in povestile de razboi din China Antica. Sa ne aducem aminte ca expeditia lui Alexandru cel Mare a intalnit astfel de “monstri”. In China au fost folosite, deasemenea, in razboaie. De aici, simbolul acestor animale marete, foarte blande si inteligente a fost rasturnat spre haos, forta bruta si manie oarba. Elefantul alb care exprima puritatea a fost interpretat in traditiile Indiei, Indochinei si Thailandei ca animal sfant.

In buddhism el reprezinta intruchiparea lui Buddha si poate fi calarit numai de regi si zei.

Daca pentru occidentali elefantul reprezinta o imagine vie a masivitatii si a stangaciei, pentru asiatici el are o semnificatie fundamental diferita. Elefantul este animalul pe care incaleca regii, si, in primul rand, Indra, Regele ceresc. El simbolizeaza deci puterea regala. Elefant mai este si numele lui Shiva in exercitiul functiunilor sale de suveran. Odata intrat in actiune, efectul puterii regale aduce pacea si prosperitatea. Forta elefantului (matangi) da acelora care il incoca tot ce-si pot dori. In multe regiuni, si mai ales in cele musonice, acest dar este ploaia, ce reprezinta o binecuvantare cereasca: in Siam (Thailanda), in Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia si recolte bogate, caci Indra este si zeu al furtunilor, iar elefantul poarta pe cap o nestemata care are stralucirea fulgerului.

Elefantul mai este si un simbol al statorniciei si stabilitatii. In Yoga, este atribuit chakrei muladhara si corespunde , in consecinta, elementului pamant si culorii ocru. Elefantul il insoteste pe Boddhishattva Akhobhaya, Neschimbatorul. In anumite mandale tantrice, intalnim elefantul fie asezat la portile cardinale, fie in punctele colaterale. Il intalnim deasemenea si la Angkhor, in Mebon-ul oriental si, mai ales, la Bakong. El semnifica dominatia centrului regal asupra directiilor spatiului terestru. Prezenta sa, intre alte simboluri, in preajma lui Vasudeva-Vishnu, ca stapan al celor trei lumi, pare sa indice suveranitatea sa asupra lumii pamantesti.

Elefantul mai invoca si imaginea lui Ganesha, simbol al cunoasterii. Trupul sau omenesc reprezinta inca microcosmosul, manifestarea, in timp ce capul sau de elefant este macrocosmosul, non-manifestarea. Potrivit acestei interpretari, elefantul este de fapt inceputul si sfarsitul, ceea ce se intelege, deopotriva, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particula om (deci de la stadiul de non-manifestare), cat si din implinirea interioara a yoghinului. Gaja, elefantul este alfa si omega.

Simbolismul elefantului este, deasemenea, foarte folosit in formularile buddhiste: regina Maya l-a plasmuit pe Buddha dintr-un elefantel. Aici indeplineste un rol angelic. Lucru neasteptat, daca n-am sti deja ca elefantul este instrumentul actiunii si binecuvantarii ceresti. Uneori, ca sa poata figura zamislirea lui Buddha, elefantul este infatisat singur. Alteori, aflat in varful unui stalp, el evoca iluminarea; ceea ce ne trimite la simbolismul cunoasterii figurat de Ganesha. O semnificatie apropiata atunci cand apare incalecat de Boddhisattva Samantabhadra, exprimand, nu mai putin formal, puterea cunoasterii. In mod secundar, forta brutala este infatisata in episodul elefantului furios Nalagiri.

Ca si taurul, broasca testoasa sau alte animale, el mai indeplineste, in India si Tibet, rolul de animal-ce-sprijina-lumea: universul este asezat pe spinarea unui elefant. In numeroase monumente il vedem aparand in chip de cariatida: aici este cosmofor. Prin faptul ca poseda el insusi structura cosmosului (patru stalpi sprijinind o sfera), mai este considerat si animal cosmic.

In Africa, potrivit credintelor baoule, elefantul simbolizeaza forta, belsugul si traiul indelungat. La triburile ekoi – de la care populatiile iibo din Biafra au imprumutat cultul si institutiile lui Ekkpe – este simbolul violentei si al urateniei. Aici insa, simbolul nu depaseste nivelul metaforei.

Tot la acest nivel, elefantul serveste ca atribut al puterii regale, daca nu ii luam in considerare decat propria masa; al regelui care se fereste de nebunie si de nechibzuinta, daca tinem seama de suspiciunea si de prudenta elefantului; ca atribut al smereniei, daca e sa dam crezare lui Pliniu si lui AElianos: “Cand straluceste luna noua, elefantii, asa cum am auzit, manati de nu stiu ce inteligenta naturala si misterioasa, poarta niste ramurele, smulse de curand din padurile in care au pascut, le ridica si, inaltandu-si ochii spre cer, scutura usor aceste crengi de parca ar adresa o rugaciune zeitei,ca sa-si atraga bunavointa si obladuirea ei”; un atribut, in sfarsit, al castitatii, daca este adevarat ca, asa cum afirma Aristotel, atunci cand o femela este insarcinata (vreme de doi ani) masculul nu se apropia de o alta, mai mult, elefantul ar fi cel care razbuna adulterul. O gravura din secolul al XVII-lea ilustreaza aceste relatari, infatisand un elefant care se lupta cu un mistret precum neprihanirea cu libidoul.

Acest simbol devine o parte vie a culturii si civilizatiei si astfel acopera prapastia dintre material si spiritual. Simbol al fortei pshice, el ajuta omul in calatoria sa initiatica caci neofitul, la inceputul calatoriei sale, este considerat un elefant gri, a carui minte este salbatica, si pe parcurs ce avanseaza, el este reprezentat de elefantul alb, simbol al controlului. (Sursa: mythologica.ro)

MANA FATIMEI (HAMSA/KHAMSA)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență,noroc,vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mainorocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei vaadapostipurtătorul de obstacole, certuri și adversitate,ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate,prosperitate,noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna (Khamsa) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura arabă cât și în cea berberăhamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Bratara SpeíraElliniká (UNICAT)


Mone Camino

Bratara SpeíraElliniká (UNICAT) – demnitate, onoare, faima, distinctie, noroc, bunastare, iubire, generozitate, fertilitate, fast, lux, echilibru, iluminare, cunoastere, evolutie spirituala, perfectiune.

Mone Camino

Materiale: tul, accesorii metalice aurii, margelute de nisip, silicon, culori acrilice, vernis.

Pret: 50 lei

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Mone Camino

Bratara Aurie Ochiul Magic


Mone Camino

 

Bratara Aurie Ochiul Magic – protectie, antideochi, noroc, bunastare, iubire, fertilitate, demnitate, onoare, faima, distinctie, perfectiune, echilibru, iluminare, cunoastere.

Materiale: Amuleta Ochiul Magic, snur auriu, accesorii metalice aurii.

Pret: 28 lei

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

Auriul

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Bratara Talisman AnchorPearl


Mone Camino

 

Bratara Talisman AnchorPearl – statornicie, trainicie, nadejde, speranta, credinta, salvarea și refuzul de a te scufunda, prieteni buni si devotati, constanta in dragoste, echilibru, siguranta, dedicare si stabilitate, portbonheur’ul celor nascuti sub semnul cifrei 4 (ancora), originalitate, individualitate, transformare, impotriva energiei negative, depasirea sau acceptarea starilor de izolare sau a momentelor de solitudine, sanatate, portbonheur pentru cei nascuti in zodiile: Gemeni, Pesti, Rac, Balanta, Taur, Fecioara, Capricorn si pentru cei nascuti lunea si sub semnul Lunii (perla), demnitate, onoare, faima, distinctie, noroc si bunastare, iubire, generozitate, cunoastere, perfectiune, evolutie spirituala, ascensiune din plan material in plan spiritual, transformare, echilibru, iluminare, fertilitate, portbonheur pentru cei nascuti duminica si sub semnul Soarelui (auriu).

Mone Camino

Materiale: Amuleta Ancora, perla (de cultura ori sintetica), snur auriu-argintiu, accesorii metalice aurii

Pret: 48 lei (pentru bratara cu perla sintetica)

*Pretul difera in functie de marimea, calitatea&autenticitatea perlei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Mone Camino

ANCORA

Chiar daca ancora este intalnita in diferite culturi ca simbol facand referire la mare si la virtuti precum statornicia si nadejdea, semnificatia sa religioasa a crescut odata cu dezvoltarea crestinismului. Ancora reprezinta un vechi simbol crestin al nadejdii in Hristos, intalnit mai ales in catacombele romane. Aceasta  poate fi vazuta pe multe din mormitele crestinilor din primele secole. Ancora este intalnita in Catacombele Domitilla, pe epitafurile catacombelor din sec. III-IV, si mai ales in cele mai vechi parti ale catacombelor Priscilla (aproximativ 70 de exemple numai aici) si Calixt.

Simbolul fara nicio indoiala are ca temei urmatorul verset: ” noi, cei ce-am cautat scapare la liman, sa avem puternica imbarbatare de a prinde’n mana nadejdea ce ne sta inainte, pe care noi o avem ca pe o ancora a sufletului sigura si tare, cea care patrunde’n adancul catapetesmei acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator, devenit Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchisedec.” (Evrei 6;18-20)

Mone Camino

Primii crestini vedeau in ea un simbol al crucii. Orazio Marucchi afirma in acest sens: „cand primii crestini au reprezentat semnul crucii pe monumentele lor, aproape toate avand un caracter sepulcral, s-au simtit obligati sa-l ascunda intr-o maniera artistica si simbolica totodata. Unul dintre cele mai vechi simboluri ale crucii este ancora. Initial un simbol general al nadejdii, ancora a capatat astfel un inteles mult mai inalt: acela al nadejdii intemeiate pe Crucea lui Hristos. Similaritatea ancorei cu crucea a facut din aceasta forma un admirabil simbol crestin.”

Atat modul reprezentarii cat si functia ancorei au jucat un rol in dezvoltarea sa ca simbol religios.

Ancora apare impreuna cu literele alfa si omega reprezenatand nadejdea vesnica, si cu pestele insemnand, din nou, nadejdea in Hristos. In combinatie cu delfinul, ancora pare sa insemne sufletul crestinului sau Biserica calauzita de catre Hristos. Delfinul rapid era reprezentat impreuna cu ancora ilustrand motto-ul Fericitului Augustin: ”Festina lente” (Grabeste-te incet).

O alta intrebuintare a ancorei intalnita in primele veacuri a fost legata de identificarea Sfantului Clement Romanul, unul din primii episcopi ai Cetatii Eterne. Traditia spune ca persecutorii i-au legat o ancora in jurul gatului aruncandu-l apoi in mare. Rugaciunile crestinilor au facut ca apele sa se retraga, descoperind un mic templu unde trupul sfantului a fost gasit. Sfantul Clement este reprezentat frecvent cu o ancora in jurul gatului sau langa el.

Mone Camino

Ancora a fost des intalnita ca simbol pana in perioada medievala, cand aproape a disparut. Cand va reapare, a fost, de exemplu, ca simbol al Sfantului Nicolae, cunoscut in Apus ca patron al marinarilor, si ca atribut al nadejdii, una din cele sapte virtuti in arta renascentista.

Ancora ca simbol mai apare si in unele forme de magie simisticism. Potrivit acestor interpretari, partea de jos a ancorei ar reprezentanta luna in faza primul patrar.  Partile unei ancore trimit la numarul mistic 4, ancora insasi reprezentand cele patru sferturi ale universului, dar, in acelasi timp, simbolizand soarelesi centrul lumii. De asemenea, ancora este vazuta si ca simbol al vietii. (Radu Alexandru – crestinortodox.ro)

 

  • ANCORA are o semnificaţie de bun augur: este un simbol al speranţei, al credinţei ce se leagă de înaltul ideal solar, precum şi un simbol al navigatorilor care străbat apele oceanului vieţii. Simbolizează salvarea și refuzul de a te scufunda, prieteni buni si devotati, constanta in dragoste, echilibru, siguranta, speranta, dedicare si stabilitate.
  • In vremurile stravechi, ancora, asemeni pestilor, era un simbol legat de biserica crestina timpurie. Un tatuaj cu o ancora putea sugera o perioada de post asemanatoare unei corabii care isi gasea adapost intr-un port sigur, aparat de curentii si vanturile care o puteau face sa se rataceasca.Alte reprezentari grafice asociate cu ancorele sunt corabiile (cu panze), sirenele, busolele.

Mone Camino

PERLA

Perla este o podoaba fascinanta. Cu atat mai fascinanta, cu cat ea nu apartine universului mineral, ci lumii vii, alta decat a omului.

Nascuta din truda scoicii de a inlatura un graunte de nisip ce patrunde  in cochilia ei, Perla este simbolul hazardului si al rabdarii. Pentru a inlatura grauntele de nisip, scoica il inveleste in straturi fine si succesive de sidef. Dupa ani de truda, apare Perla. Cu cat ramane mai mult timp nedescoperita in adancul apelor, cu atat sideful Perlei este mai gros si reflexele sale sunt mai puternice.

Inchisa in scoica aflata in adancul apelor, greu accesibila fiind, Perla reprezinta simbolul cunoasterii ascunse. Si, pentru ca nicio Perla nu seamana cu alta, ea este si simbolul originalitatii, al individualitatii.

Perla se aseamana foarte mult cu omul. Nascuta din durerea scoicii care incearca sa inlature grauntele de nisip, Perla e si simbolul suferintei creatoare, al existentei umane in general.

Pentru cei care-i cunosc puterile, in afara faptului ca este o podoaba fascinanta, Perla este si un pretios ajutor in bolile sufletesti, trupesti ori psihice. Purtand aceasta podoaba, oamenii devin capabili de transformari de sine spectaculoase.

Mone Camino

Pe plan mental, ea inlatura ideile preconcepute si obiceiurile care tind sa devina manii. Este recomandata atunci cand apar blocaje emotionale si comportamente repetitive si necontrolate, ea deschizand drum libertatii interioare. Perla ajuta persoana purtatoare sa se desprinda de rau, dar intr-o maniera foarte stranie, ea absorbind energia negativa si  apoi retransmitand-o ca un bumerang, obligand la o confruntare dureroasa,dar salvatoare, cu propria negativitate. Este eficace si in depasirea sau acceptarea starilor de izolare sau a momentelor de solitudine. Dura si totodata sensibila, Perla unifica energiile mintii si pe cele ale sentimentelor, fiind folosita cu succes si in tratamentul melancolicilor. Pudra de perla purtata pe corp revitalizeaza punctele energetice esentiale ale organismului.

Datorita ascendentei sale marine in rezonanta cu cea celesta-lunara, purtatorul de Perle este capabil sa inteleaga mult mai usor efectele exercitate de satelitul natural al Pamantului asupra sa, deoarece Perla concentreaza si echilibreaza aceste forte.Ea mai poate fi utila in starile de cancer si in cele precanceroase, in problemele de stomac, in problemele intestinale si in ulcere.

Datorita substantelor care stau la baza formarii ei (calciu, minerale, proteine), Perla e de mare ajutor in cazul lipsei de calciu, al demineralizarii, al neasimilarii proteinelor. Si pentru ca nasterea ei echivaleaza, in fapt, cu incercarea de a elimina un corp strain, Perla ajuta la inlaturarea toxinelor si vindecarea bolilor microbiene. Ajuta la corectarea relatiilor psihice fata de parinti (in special fata de mama), in cazurile de dezechilibru psihic, dezvolta spiritul de initiativa, intareste forta vitala si capacitatea sexuala. Efectul sau se resimte cel mai bine prin chakra de baza, a inimii si (sub)ombilicala. Corecteaza functionarea pancreasului si ajuta la asimilarea substantelor nutritive. Se poate folosi atat ca pandantiv, cat si ca brosa sau colier. Sub forma de elixir se foloseste pentru masaj sau pentru imbaiere. In caz de ulcere stomacale, dar si in suferinte ale suprarenalelor se recomanda pulberea de Perle.

Purtata de nativii zodiilor duale (Gemeni, Pesti, Rac, Balanta), Perla le tempereaza si le unifica acestora tendintele contrarii. De asemenea, e de ajutor pentru cei nascuti in semne de pamant (Taur, Fecioara, Capricorn ) pentru ca acestia au tendinta de incremenire in scheme comportamentale, sentimentale etc.. din care Perla-i elibereaza.

Mone Camino

 

AURIU

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Bratara Talisman ArmillaSpira


SPIRALA, ca simbol universal care a existat in toate culturile de pe Pamant, de la daci pana la mayasi, cu semnificatii dintre cele mai diverse. Este un simbol de continua miscare, care emana viata si mobilitate, inspira trecerea timpului dar si infinitul, continua ciclicitate a vietii.

Este un simbol de fertilitate, evolutie, inaintare, sugereaza schimbarea si transformarea continua din viata noastra. In unele culturi este simbolul destinului, sugerand un labirint in care nu stim niciodata unde ajungem. Spirala exista in natura sub diverse forme: de la cochilia melcului, incolacirea sarpelui pana la carceii vitei de vie.

Mone Camino

Bratara Talisman ArmillaSpira – protectie, aparare, binecuvantare, canalizarea energiilor spre împlinirea scopurilor, pereche/unire, fertilitate, echilibrarea energiei, transformare, devenire, evoluție, îmbunătățire, perfecțiune, schimbare, perpetua reînnoire, renastere (spirala), demnitate, onoare, faima, distinctie, propsperitate, bogatie, noroc, bunastare, echilibru, iluminare (auriul).

Mone Camino

 

Materiale: Amulete Spirala, lant, snur, panglica, margele Toho, inchizatoare Toggle, accesorii metalice aurii

Pret: 80 lei

Mone Camino

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

 

Spirala – o găsim pe artefactele străvechi, în orice parte a lumii, ca simbol al vieții, dar și ca imagine a portalului dintre cele două lumi, cea de aici și cea de dincolo.

Spirala, ca și crucea și svastica, este unul din cele câteva semne sacre care alcătuiau prima scriere din lume, o scriere șamanică născută undeva, în centrul Lumii Vechi, la întâlnirea celor trei continente Europa, Asia și Africa, în leagănul primei civilizații, o scriere pe care șamanii au răspândit-o în lunga călătorie a omului, de la un capăt la altul al pământului.

Mone Camino

Spirala a fost în scrierea șamanilor un semn dublu care simboliza, înainte de toate, perechea, cuplul, mai exact unirea celor două principii complementare ale vieții și ale lumii: principiul feminin și cel masculin.
De fapt, era, ca și crucea și svastica, un arhisimbol, ba chiar mai mult, o epifanie a principiului însuși al vieții – cea mai mare forță divină pe care o invoca omul sacru/șamanul.

A fost simbolul cel mai folosit de strămoșii noștri îndepărtați. De ce?  Pentru că, în el, vedeau izvorul însuși din care ia naștere viața.
Iar acest izvor era unirea magică/sacră a masculinului cu femininul.

Mone Camino

Dacă ne gândim că numele de spirală provine din rădăcina indo-europeană a rotirii, putem presupune că, în limbajul șamanilor, ea mai însemna ceva.
Ce anume ?  Însemna: ciclu, perpetua (re)înnoire, continuum-ul naștere-renaștere/ viață-moarte-înviere; transformare, devenire, evoluție, îmbunătățire, perfecțiune, și, de aici,divinitate.

În rădăcina indo-europeană sper- însemna:  a (se) roti, a (se) învârti, a (se) încolăci; a deveni, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a șerpui; întoarcere, rotire, învârtire, transformare, devenire, schimbare…
… și a dat în latină – spira: spirală, colac împletit, funie împletită…
…și în greacă – spira/σπεῖρα: spirală, încolăcire.

De aceea, în toate culturile străvechi spirala a fost și o imagine a soarelui care se rotește pe boltă, nu atât a soarelui dătător de viață, lucru de la sine înțeles, cât a soarelui – imagine prin excelență a ciclului, a evoluției, a dezvoltării, a continuum-ului naștere-moarte-renaștere.

Așa se explică de ce spirala a devenit omniprezentă în viața oamenilor, mai ales în epoca neolitică, după dezvoltarea agriculturii, și de ce apare pe amulete, pe vase, pe idoli, pe pereții caselor, ai templelor și ai mormintelor: avea puterea de a reînnoi, de a face să renască, mereu și mereu, an de an, ciclu de ciclu, timpul, lumea și viața.

Lucra, de fapt, ca o promisiune a vieții îmbelșugate și a nemuririi.

Cât despre semnificația cea mai subtilă a spiralei, aceea de simbol viu al perechii, al unirii și al echilibrului masculin-feminin, ea nu era cunoscută decât de inițiați.

Cu timpul, simbolul dublu al spiralei s-a „desfăcut” în două simboluri separate spirala, care a rămas să reprezinte pântecul femeii, și phallus-ul, ca eikon al fertilității masculine, fără, însă, a înceta vreodată să fie legată de pereche, pe care a reprezentat-o și sub forma dublei spirale.

Mone Camino

Spirala însemna nu numai vase, idoli sau amulete, ci și bijuterii, adică primele filacterii.

Cu siguranță aceste brățări erau sacre: îl apărau pe cel ce le purta de puterile răului, de malefici și, în același timp, îi canalizau energiile spre împlinirea vreunui scop.

Spirala apăra și binecuvânta și casa, de aceea era pictată pe pereții caselor neolitice.

Spirala apăra, de asemenea, și intrarea în templele/sanctuarele megalitice și le însemna pretutindeni. De pildă, în celebrul și enigmaticul sanctuar de la Tarxien din Malta, spirala este atotprezentă amintind, tot timpul, de atotprezența și de atotputernicia Gliei, Marea Mamă a Vieții și a Renașterii, dar și de puterea fascinantă și misterioasă a femeii-născătoare.

Spirala însemna și apăra mormintele, adică locuințele celor strămutați în lumea de dincolo. Poate cel mai celebru mormânt cu spirale este tumulul de la Newgrange, la nord de Dublin. Aici spirala are cel puțin două meniri:

1. păzește mormântul, cel puțin asta putem presupune văzând piatra de la intrare acoperită cu spirale, printre care și tripla spirală

2. le arată celor strămutați dintre cei vii drumul de ieșire spre lume și îi ajută să renască.

Acesta era rostul triplei spirale din galeria lungă de aproape 19 de metri, ce duce la camera centrală. Și nu mai puțin interesante sunt spiralele-vortex și spiralele duble care acoperă pereții și tavanul camerei principale de la Newgrange.

Sir Norman Lockyer a observat în anul 1909 că în dimineața solstițiului de iarnă, ziua cea mai scurtă a anului, la ora 9 și 17 minute, soarele intră în galerie și ajunge direct în camera centrală unde rămâne aproximativ un sfert de oră (17 minute).
În cameră se află un vas de piatră cu cenușa a cel puțin cinci „strămoși” importanți incinerați cu haine și podoabe.

La Newgrange, ca în toate mormintele/necropolele, spirala era poarta de intrare și de ieșire în/din lumea celor vii.
Semnifica vortex-ul/vârtejul care aduce şi duce, apropie/depărtează, care absoarbe și expulzează, care leagă și dezleagă și care face trecerea dintr-o lume într-alta, altfel spus, semnifica intrarea şi ieşirea în/din lume.

Nu întâmplător, în mormântul megalitic cu galerie de la Knowth (aprox. 2500-2000 î. Hr.), geamănul tell-ului de la Newgrange, de care-l desparte doar un kilometru, s-a găsit un calendar solar cu spirale.

În insulele britanice spiralele, ca și labirinturile, erau constuite și pe pământ, marcând un loc sacru unde „se deschidea”, probabil, poarta dintre cele două lumi, cea a oamenilor și cea a zeilor.

Spirala apare fie ca o unealtă a omului sfânt – șamanul, fie ca un semn de protecție și binecuvântare.

Mone Camino

Semnul spiralei, oricât de tentant ar fi să credem că ar fi intrat în viața strămoșilor noștri din lumea vie din jurul lor, era un semn sacru, investit cu putere de șamanul-inițiatul unei comunități.

Sigur, seamănă pefect cu cochilia de melc, dar seamănă și cu ADN-ul, cu forma galaxiilor sau cu vârtejul unui ciclon, pe care strămoșii noștri nu aveau cum să le vadă. Cum se explică  ?
Poate străvechea scriere șamanică era o scriere universală, adică limba comună a Universului. (Sursa: romania-actualitati.ro/scrierea-samanica-iii–spirala)

Mone Camino

Simbolul spiralei e strâns legat de cultul soarelui. Spirala plană evocă traseul labirintului, adică al întoarcerii la centru. Spirala dublă reprezintă cele două mișcări complementare, evolutivă și involutivă, ale vieții și morții. E un simbolism ciclic care se întâlnește cu acela al roții – reprezentate și prin cele două spirale încrucișate, formând svastica, svastica aparținând cultului soarelui, în epoca de bronz.

Spirala este simbolul sacru al strămoșilor noștri, dacii, atribuindu-l zeității supreme.

Abia în ultima etapă a epocii bronzului apar și motivele zoomorfe, destinate apărării împortiva duhurilor rele, puse la capetele brățărilor care aveau rol de amulete în costumele de ceremonie ale căpeteniilor. Spirala care ferea omul de necazuri și duhuri rele era pusă și la capetele săbiilor, pe scuturi, coifuri sau topoare.

Adesea, spirala era asociată cu șarpele. Șarpele acum este un simbol blamat, însă în trecut, șarpele reprezenta înțelepciunea, iar la daci îl reprezenta chiar pe Zalmoxes (șarpele Glykon, descoperit la Tomis, în tezaurul de statui). Relația dintre spirală (soare) și șarpe e foarte strânsă, deoarece, între cele două echinocții, de primăvară și de toamnă, când soarele are putere mare, șarpele iese de sub pământ pentru a se încălzi la căldura soarelui. (Bibliografie: Nicolaescu, Corina, Arta metalelor pretioase în România si Luc Benoist, Semne, simboluri și mituri)

Mone Camino

Auriul este asociat cu elementul metal si reprezinta demnitatea, onoarea si faima. Ca si galbenul, este pozitiv si optimist, dar are mai multa distinctie. In vechea China, numai imparatul si familia sa aveau dreptul sa poarte haine aurii. In prezent, auriul este combinat cu rosu, pentru noroc si bunastare.

Auriul imprumuta din efectele benefice asociate soarelui: iubire, generozitate, cunoastere. De asemenea, aurul si, implicit, auriul, sunt strans legate de ideea de perfectiune. Asa se explica de ce, in alchimie, plumbul este transformat in aur, prin acest proces marcandu-se trecerea de la uman la divin.
Aurul alchimistilor simbolizeaza perfectiunea, scopul suprem. Nu este vorba despre aur ca metal, asa cum se crede adesea, ci, mai degraba, despre o evolutie spirituala, de o ascensiune din plan material in plan spiritual. Plumbul, simbol al omului care nu se poate detasa de valorile materiale, parcurge o serie de transformari prin care se preschimba in aur, semnificand omul care s-a desprins de lumea terestra.
Aurul a fost, dintotdeauna, apanajul capetelor incoronate, regi si imparati straduindu-se, de-a lungul istoriei, sa acumuleze cat mai mult metal pretios, pentru a arata lumii intregi cat sunt de bogati si de puternici. Ca simbol al puterii sale absolute, regele Frantei Ludovic al XIV-lea, supranumit si Regele Soare, a facut din Versailles un palat somptuos, in care predomina culoarea auriu. Auriul este culoarea fastului si a luxului, fiind purtat, odinioara, exclusiv de persoanele din clasele instarite. Asa cum, in Evul Mediu, galbenul a reprezentat gelozia si tradarea, aurul are si el conotatii negative, fiind adesea asociat zgarceniei si orgoliului.
In Egiptul Antic, aurul era simbolul vietii vesnice, iar camerele mortuare erau decorate in auriu, ca o garantie a nemuririi sufletului. Vechii egipteni vedeau in aur imaginea lui Ra, divinitate solara, si asociau aurul spicelor de grau, ca sursa de viata. In cultura budista, auriul este simbolul perfectiunii absolute, al echilibrului, iluminarii spirituale si, totodata, al eternitatii. De aceea, multe dintre statuile care il reprezinta pe Buddha sunt aurite.
De asemenea, aurul evoca soarele in toata splendoarea sa, iar auriul preia din atributele astrului ceresc: stralucire, lumina, caldura, fertilitate. In China, aurul si culoarea aurie sunt asociate ideii de fertilitate – se considera ca aurul se naste din pamant. Asa se face ca, in cultura chineza traditionala, patul nuptial era acoperit cu matase aurie. Tot in China, aurul este si simbolul iubirii, iar prin expresia nunta de aur se face referire la o dragoste perfecta. In traditia crestina, datorita naturii sale solare, aurul este unul dintre simbolurile asociate lui Iisus Hristos. Pentru ortodocsi, aurul simbolizeaza lumina divina si perfectiunea, icoanele si multe dintre tablourile medievale fiind pictate pe fundal auriu.

Mone Camino

Bratara Rosie Talisman (cu Ochiul Magic si Potcoava)


handmade by Mone

 

Bratara Rosie Talisman (cu Ochiul Magic si Potcoava)) – antideochi, protectie, noroc, dragoste, bunastare, sanatate,  fertilitate, vitalitate, putere, curaj

 

Materiale: snur rosu, accesorii metalice, Amuleta Potcoava si Ochiul Magic

Pret: 38 lei

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

 

Potcoava

Exista unele teorii referitoare la originea cre­dintei ca potcoava de cal protejeaza impotriva spiritelor rele si aduce no­roc,in credinta crestina, Sf. Dunstan a fost rugat de Diavol sa-i potcoveas­ca singura copita; Sf. Dunstan i-a in­deplinit cerinta, dar i-a cauzat Satanei o durere atat de   ingrozitoare,incat a promis sa nu intre niciodata acolo unde vede o potcoava.In alte legende popu­lare, vrajitoarele calareau maturile, deoarece le era frica de cai.

O alta teorie era ca potcoava (fiind din fier, sim­bolul lui Marte) contracara puterea lui Saturn (zeul vrajitoarelor).

Deoa­rece forma sa aminteste de semiluna, potcoava este si un simbol de fertili­tate; mai mult, deoarece seamana cu doua coarne, semnifica vitalitatea.

In legendele celtice, se spunea ca atarnarea unei potcoave de usa casei putea indeparta fiintele magice rauvoitoare, intrucat acestea erau “alergice” la fier.

 

Culoarea rosie

Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.

Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.

V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.

Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.

Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.

Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.

Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.

In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii.

Contraindicatii:

– stari inflamatorii,
– tulburari emotionale.

În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.

În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).

În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.

În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală (potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.

Bratara Hazine Kabuk


841289_533928019974367_956660074_o

Bratara Hazine Kabuk

Pret: 30 lei

(bratara nu mai este in stoc, pentru comenzi folositi datele de contact!)

 

 

 

 

 

Perla are un simbolism foarte complex: dată fiind provenienţa ei marină are conexiuni cu apa, fertilitatea şi erotica feminină iar datorită formei rotunde şi a culorii a fost asociată spontan cu Luna, şi de aici iarăşi o serie de semnificaţii –feminitate, mister, magie, perfecţiune.