Bratara Talisman HeartHamsa

Bratara Talisman HeartHamsa – portbonheur, protectie, antideochi, noroc, confort material/abundență/prosperitate/belsug, dragoste, longevitate, fericire, pace, fertilitate, puritate, inteligenta, forta, demnitate, statorniciei, castitate, stabilitate, rabdare, smerenie, putere spirituala, cunoastere, iluminare, vindecare, purificare, vitalitate, Muladhara chakra.

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) din zamac, amuleta Inima, amuleta Elefant, piele rosie eco, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Cod: 60 HeartHamsa

Pentru comenzi accesati datele de contact.

ELEFANTUL

Elefantul, simbol cosmic, prezent doar in Africa si Asia a uimit popoarele lumii prin numeroasele sale reprezentari. In arta, in buddhism si nu numai, elefantul reprezinta puterea regala, forta, demnitatea, rabdarea, smerenia. Deasemenea, in arta feng-shui el este un animal care aduce noroc, longevitate si fericire. In mitologie cat si in religie, elefantul a devenit un simbol demn de onorat.

In India, China si Africa a luat atributele fertilitatii si inteligentei, iar in multe culturi este apreciat ca unul dintre animalele sfinte – elefantul alb. A fost descris adesea in folclor si in povestile de razboi din China Antica. Sa ne aducem aminte ca expeditia lui Alexandru cel Mare a intalnit astfel de “monstri”. In China au fost folosite, deasemenea, in razboaie. De aici, simbolul acestor animale marete, foarte blande si inteligente a fost rasturnat spre haos, forta bruta si manie oarba. Elefantul alb care exprima puritatea a fost interpretat in traditiile Indiei, Indochinei si Thailandei ca animal sfant.

In buddhism el reprezinta intruchiparea lui Buddha si poate fi calarit numai de regi si zei.

Daca pentru occidentali elefantul reprezinta o imagine vie a masivitatii si a stangaciei, pentru asiatici el are o semnificatie fundamental diferita. Elefantul este animalul pe care incaleca regii, si, in primul rand, Indra, Regele ceresc. El simbolizeaza deci puterea regala. Elefant mai este si numele lui Shiva in exercitiul functiunilor sale de suveran. Odata intrat in actiune, efectul puterii regale aduce pacea si prosperitatea. Forta elefantului (matangi) da acelora care il incoca tot ce-si pot dori. In multe regiuni, si mai ales in cele musonice, acest dar este ploaia, ce reprezinta o binecuvantare cereasca: in Siam (Thailanda), in Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia si recolte bogate, caci Indra este si zeu al furtunilor, iar elefantul poarta pe cap o nestemata care are stralucirea fulgerului.

Elefantul mai este si un simbol al statorniciei si stabilitatii. In Yoga, este atribuit chakrei muladhara si corespunde , in consecinta, elementului pamant si culorii ocru. Elefantul il insoteste pe Boddhishattva Akhobhaya, Neschimbatorul. In anumite mandale tantrice, intalnim elefantul fie asezat la portile cardinale, fie in punctele colaterale. Il intalnim deasemenea si la Angkhor, in Mebon-ul oriental si, mai ales, la Bakong. El semnifica dominatia centrului regal asupra directiilor spatiului terestru. Prezenta sa, intre alte simboluri, in preajma lui Vasudeva-Vishnu, ca stapan al celor trei lumi, pare sa indice suveranitatea sa asupra lumii pamantesti.

Elefantul mai invoca si imaginea lui Ganesha, simbol al cunoasterii. Trupul sau omenesc reprezinta inca microcosmosul, manifestarea, in timp ce capul sau de elefant este macrocosmosul, non-manifestarea. Potrivit acestei interpretari, elefantul este de fapt inceputul si sfarsitul, ceea ce se intelege, deopotriva, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particula om (deci de la stadiul de non-manifestare), cat si din implinirea interioara a yoghinului. Gaja, elefantul este alfa si omega.

Simbolismul elefantului este, deasemenea, foarte folosit in formularile buddhiste: regina Maya l-a plasmuit pe Buddha dintr-un elefantel. Aici indeplineste un rol angelic. Lucru neasteptat, daca n-am sti deja ca elefantul este instrumentul actiunii si binecuvantarii ceresti. Uneori, ca sa poata figura zamislirea lui Buddha, elefantul este infatisat singur. Alteori, aflat in varful unui stalp, el evoca iluminarea; ceea ce ne trimite la simbolismul cunoasterii figurat de Ganesha. O semnificatie apropiata atunci cand apare incalecat de Boddhisattva Samantabhadra, exprimand, nu mai putin formal, puterea cunoasterii. In mod secundar, forta brutala este infatisata in episodul elefantului furios Nalagiri.

Ca si taurul, broasca testoasa sau alte animale, el mai indeplineste, in India si Tibet, rolul de animal-ce-sprijina-lumea: universul este asezat pe spinarea unui elefant. In numeroase monumente il vedem aparand in chip de cariatida: aici este cosmofor. Prin faptul ca poseda el insusi structura cosmosului (patru stalpi sprijinind o sfera), mai este considerat si animal cosmic.

In Africa, potrivit credintelor baoule, elefantul simbolizeaza forta, belsugul si traiul indelungat. La triburile ekoi – de la care populatiile iibo din Biafra au imprumutat cultul si institutiile lui Ekkpe – este simbolul violentei si al urateniei. Aici insa, simbolul nu depaseste nivelul metaforei.

Tot la acest nivel, elefantul serveste ca atribut al puterii regale, daca nu ii luam in considerare decat propria masa; al regelui care se fereste de nebunie si de nechibzuinta, daca tinem seama de suspiciunea si de prudenta elefantului; ca atribut al smereniei, daca e sa dam crezare lui Pliniu si lui AElianos: “Cand straluceste luna noua, elefantii, asa cum am auzit, manati de nu stiu ce inteligenta naturala si misterioasa, poarta niste ramurele, smulse de curand din padurile in care au pascut, le ridica si, inaltandu-si ochii spre cer, scutura usor aceste crengi de parca ar adresa o rugaciune zeitei,ca sa-si atraga bunavointa si obladuirea ei”; un atribut, in sfarsit, al castitatii, daca este adevarat ca, asa cum afirma Aristotel, atunci cand o femela este insarcinata (vreme de doi ani) masculul nu se apropia de o alta, mai mult, elefantul ar fi cel care razbuna adulterul. O gravura din secolul al XVII-lea ilustreaza aceste relatari, infatisand un elefant care se lupta cu un mistret precum neprihanirea cu libidoul.

Acest simbol devine o parte vie a culturii si civilizatiei si astfel acopera prapastia dintre material si spiritual. Simbol al fortei pshice, el ajuta omul in calatoria sa initiatica caci neofitul, la inceputul calatoriei sale, este considerat un elefant gri, a carui minte este salbatica, si pe parcurs ce avanseaza, el este reprezentat de elefantul alb, simbol al controlului. (Sursa: mythologica.ro)

MANA FATIMEI (HAMSA/KHAMSA)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență,noroc,vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mainorocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei vaadapostipurtătorul de obstacole, certuri și adversitate,ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate,prosperitate,noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna (Khamsa) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura arabă cât și în cea berberă, hamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Bratara Talisman HeartOmHamsa

Bratara Talisman HeartOmHamsa – protectie, antideochi, noroc, confort material/abundență, dragoste, putere spirituala, vindecare, purificare, vitalitate, chakra 5 (Vishuddha).

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) din zamac, amuleta Om din turcoaz, amuleta Inima, amuleta piatra turcoaz, piele neagra eco, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Cod: 60 HeartOmHamsa

Pentru comenzi accesati datele de contact.

OM (ॐ – Aum)

In mitologia hindusa, OM (ॐ – Aum)este considerat cel dintai sunet care a strabatut universul la inceputurile timpului. Aproape toate mantrele incep prin recitarea cuvantului “Om”. Cei ce proslavesc acest simbol sunt binecuvantati cu noroc, confort material si putere spirituala.

Acesta mistica silaba contine si inchide tot ce e sacru in hinduism. OM este insusi evocarea sufletului universal.

OM are putere de vindecare prin simpla sa prezenţă, emiţând energii purificatoare în jurul său; incantarea de trei ori a numelui simbolului are puterea de a curăţa spaţiul din jur.
In Karuna ReiKi, OM se foloseşte pentru curăţare şi refacerea aurei. Este un simbol de protecţie, reprezentând creaţia şi perseverenţa.Reprezintă funcţionarea Universului ca un întreg; A-Tatăl/Mama, creaţia, U-fiul/fiica, evoluţia sufletelor individuale, şi Mabsorbţia a tot ceea ce este creat. Sunetul sacru al Universului.
OM curăţă, stabilizează şi sigililează (pecetluieşte, închide) aura; aduce în lumină, purifică, protejează şi conectează cu Divinitatea.OM este incantată şi vizualizată în aur, individual sau în grupuri, în vederea vindecării; sunetul încarcă aerul cu prana (Ki), care, sub influenţa gândului, poate fi îndreptat spre direcţia specificată. Este recunoscut ca sunetul primordial şi incantat pentru a controla manifestările naturale.

A – kāra inseamna forma, si se refera la elementul pamant, la ceea ce creste pe pamant, ca de exemplu vegetatiea, copacii sau la orice alte forme sau obiecte materiale. U-kāra inseamna lipsit de forma si se refera la elementul apa sau aer sau la focul care arde. Ma-kārainseamna fara nici o forma (care insa exista) si poate fi asociat cu energia intunecata din Univers. Cand combinam cele trei sunete impreuna, se formeaza silaba sacara, AUM , ea reunind toate elementele, mentionate mai sus.

Cand se pronunta pe litere A-U-M, reprezinta energia divina Shakti, unita in cele trei aspecte ale sale: Bhrahma Shakti (creatia), Vishnu Shakti (conservarea sau mentinerea) și Shiva Shakti (distrugerea si/sau eliberarea).

Acest cuvand (OM) indica coexistenta sunetului articulat si nearticulat al inimii, si a melodiei care se aude si care nu se aude – a sunetului care reverbereaza si a sunetului care nu reverbereaza, Anahata Nada. Sunetul poate fi descris prin natura sa tripla – sunetul audibil, sunetul inaudibil si sunetul nepieritor. Sunetul audibil este acela care poate fi auzit de urechea umana. Sunetul inaudibil este acela care apartine octavelor mai inalte, sau mai joase, astefel incat nu poate fi sezisat de auzul normal. Dar mai exista si a treia categorie de sunete, care este cea a sunetului nepieritor. Sunetul este alcatuit din vibratii, si toate vibratiile au un inceput si un sfarsit. Dar daca ar exista un sunet care nu a fost produs – Anahata Nada – atunci cu singuranta nu ar putea avea un sfarsit pentru ca nu are un inceput. Pentru a vorbi despre o vibratie – fara sunet este intr-adevar un paradox. In cuvantul sacru OM, exista un astfel de paradox. El este in acelasi timp auzit si neauzit, reverberant si nereverberant. Este in acelasi timp pieritor si nepieritor. – Rohit Mehta – Chemarea Upanishadelor

MANA FATIMEI (HAMSA/KHAMSA)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență, noroc,vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mainorocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei va adapostipurtătorul de obstacole, certuri și adversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate,noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura arabă cât și în cea berberă,hamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Pandantive ॐ OM (AUM) ॐ

Pandantive ॐ OM (AUM) ॐ – noroc, confort material, vindecare si putere spirituala

Materiale: lemn, culori acrilice, vernis

Cod: 38PAUM

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 ॐ OM (AUM) ॐ

In mitologia hindusa, OM (ॐ – Aum) este considerat cel dintai sunet care a strabatut universul la inceputurile timpului. Aproape toate mantrele incep prin recitarea cuvantului “Om”. Cei ce proslavesc acest simbol sunt binecuvantati cu noroc, confort material si putere spirituala.

Acesta mistica silaba contine si inchide tot ce e sacru in hinduism. OM este insusi evocarea sufletului universal.

OM are putere de vindecare prin simpla sa prezenţă, emiţând energii purificatoare în jurul său; incantarea de trei ori a numelui simbolului are puterea de a curăţa spaţiul din jur.
In Karuna ReiKi, OM se foloseşte pentru curăţare şi refacerea aurei. Este un simbol de protecţie, reprezentând creaţia şi perseverenţa. Reprezintă funcţionarea Universului ca un întreg; A-Tatăl/Mama, creaţia, U-fiul/fiica, evoluţia sufletelor individuale, şi Mabsorbţia a tot ceea ce este creat. Sunetul sacru al Universului.
OM curăţă, stabilizează şi sigililează (pecetluieşte, închide) aura; aduce în lumină, purifică, protejează şi conectează cu Divinitatea. OM este incantată şi vizualizată în aur, individual sau în grupuri, în vederea vindecării; sunetul încarcă aerul cu prana (Ki), care, sub influenţa gândului, poate fi îndreptat spre direcţia specificată. Este recunoscut ca sunetul primordial şi incantat pentru a controla manifestările naturale.

A – kāra inseamna forma, si se refera la elementul pamant, la ceea ce creste pe pamant, ca de exemplu vegetatia, copacii sau la orice alte forme sau obiecte materiale. U-kāra inseamna lipsit de forma si se refera la elementul apa sau aer sau la focul care arde. Ma-kārainseamna fara nici o forma (care insa exista) si poate fi asociat cu energia intunecata din Univers. Cand combinam cele trei sunete impreuna, se formeaza silaba sacra, AUM , ea reunind toate elementele, mentionate mai sus.

Cand se pronunta pe litere A-U-M, reprezinta energia divina Shakti, unita in cele trei aspecte ale sale: Bhrahma Shakti (creatia), Vishnu Shakti (conservarea sau mentinerea) și Shiva Shakti (distrugerea si/sau eliberarea).

Acest cuvand (OM) indica coexistenta sunetului articulat si nearticulat al inimii, si a melodiei care se aude si care nu se aude – a sunetului care reverbereaza si a sunetului care nu reverbereaza, Anahata Nada. Sunetul poate fi descris prin natura sa tripla – sunetul audibil, sunetul inaudibil si sunetul nepieritor. Sunetul audibil este acela care poate fi auzit de urechea umana. Sunetul inaudibil este acela care apartine octavelor mai inalte, sau mai joase, astefel incat nu poate fi sezisat de auzul normal. Dar mai exista si a treia categorie de sunete, care este cea a sunetului nepieritor. Sunetul este alcatuit din vibratii, si toate vibratiile au un inceput si un sfarsit. Dar daca ar exista un sunet care nu a fost produs – Anahata Nada – atunci cu singuranta nu ar putea avea un sfarsit pentru ca nu are un inceput. Pentru a vorbi despre o vibratie – fara sunet este intr-adevar un paradox. In cuvantul sacru OM, exista un astfel de paradox. El este in acelasi timp auzit si neauzit, reverberant si nereverberant. Este in acelasi timp pieritor si nepieritor. – Rohit Mehta – Chemarea Upanishadelor

Bratara Rosie Talisman – Firul Rosu al Sortii

Snurul rosu vine din Kabbalah, fiind darul divin de la mormantul sacru al mamei Rachela. Potrivit unei traditii, un snur rosu se invasoara la mormant de sapte ori, devenind astfel sacru si cu puteri tamaduitoare, vindecand pe oricine il poarta la mana.
„De sapte ori in jurul mormantului” semnifica cele sapte zile in care Dumnezeu a creat lumea, iar culoarea rosie simbolizeaza sangele Rachelei. Totodata, SAPTE reprezinta cele sapte emotii umane si cele sapte emanatii dumnezeiesti (sefirot).

Se crede ca snurul rosu ofera, in fiecare din cele sapte zile ale saptamanii, protectie celor care au nevoie, prosperitate celor saraci si copii femeilor infertile. Ceremonia de infasurare a snurului pe mormant si transformarea acestuia intr-unul sfintit este un ritual insotit de rugaciuni catre Dumnezeu si mama Rachela.

Si chinezii au dat o interpretare Firului Rosu, ei numindu’l Firul Rosu al Sortii, existand si o parabola tare frumoasa despre aceasta, Parabola lui Wei Gu, pe care va invit s’o cititi AICI.

Ideea Firului Rosu al Sortii o regasim si’n cinematografie, din multitudinea de filme si seriale cu aceasta tema, mentionez serialul TOUCH (2012), care’l are’n distributie pe Kiefer Sutherland. – „Un fir roşu invizibil, îi uneşte pe cei predestinaţi să se întâlnească, indiferent de timp, spaţiu sau circumstanţă. Firul se poate întinde oricât de mult, se poate încurca adesea, dar nu se va rupe niciodată.”

Japonezii il numesc Akai Ito (akai=rosu; ito=fir).  – Se spune că vechii zei ne-au legat un fir roșu în jurul gleznelor și l-au atașat de toţi oamenii ale căror vieți sunt predestinate să se “atingă”.  Firul se poate întinde la infinit sau se poate încâlci, însă niciodată nu se va rupe. Oamenii ale căror vieţi sunt menite să se intersecteze, mai devreme sau mai târziu vor lua contact. Direct sau indirect. Totul este influențat de probabilități matematice. 😉

„Raportul este acelasi 1 la 1.618 si se repeta la nesfarsit. Tiparele sunt ascunse in vazul tuturor, trebuie doar sa sti unde sa cauti. Lucrurile pe care majoritatea le considera haos, se supun unor legi subtile ale comportamentului.
Galaxiile, plantele, scoicile… tiparele nu se inseala niciodata. Doar cativa putem vedea cum totul se leaga. Sunt 7,080,360,000 de oameni pe acesta planeta minuscula. Exista un vechi mit chinezesc despre Firul Rosu al Destinului, in care se spune ca zeii ne-au legat un fir rosu in jurul gleznelor si l-au atasat de toti oamenii ale caror vieti erau predestinate sa se ,, atinga’’. Firul se poate intinde sau incalci, insa niciodata nu se va rupe.
Intreaga roata cosmica a umanitatii se rezuma la conexiuni. Sirul lui Fibonancci determina faptul ca tiparul se gaseste in natura si se repeta in continuu. Universul este alcatuit din proportii si tipare exacte, peste tot in jurul nostru, dar noi nu le putem vedea. Daca am putea viata ar fi magica, cum nu ne-am imaginat vreodata. O retea cuantica de cauza si efect unde totul si toata lumea se reflecta in celalalt. Fiecare actiune, fiecare respiratie, fiecare gand ar fi in armonie.
7,080,360,000 de oameni si doar cativa dintre noi pot vedea conexiunile. Astazi o sa trimitem peste 300 de miliarde de e-mail-uri, 19 miliarde de SMS-uri si cu toate astea ne vom simtii singuri. In medie, o persoana rosteste 2.250 de cuvinte catre alti 7,4 indivizi. Acele cuvinte vor fi folosite pentru a rani sau pentru a vindeca?” – (Text preluat din serialul Touch)

Superstitiei deochiului i se ofera foarte mare importanta in diferite culturi religioase, astfel ca oamenii au gandit modalitati de aparare impotriva energiilor negative pe care ceilalti le indreapta (constient sau inconstient) asupra noastra. Turcii tin la intrarea in casa si in bijuterii “nazar boncuk”, iar popoarele arabe au “hamsa”, mana lui Fatima, fiica profetului Mohamed. Insa, cea mai populara forma de protectie impotriva deochiului este snurul rosu purtat la mana. Chiar si in cultura noastra, copiilor mici li se pune la mana un astfel de snur pentru a nu fi deocheati. Cultura Kabbalah spune ca purtand un astfel de snur se creaza o energie mentala si spirituala protectoare.

Bratara Rosie Talisman – protectie in fiecare din cele sapte zile ale saptamanii, antideochi, remediu Feng-Shui pentru dragoste, noroc, abundenta, prosperitate, faima si pentru implinirea a 7 dorinte (7 snururi rosii).

Materiale: snur rosu/piele eco rosie; Amulete: Ochiul Magic, Cheia si Lacatul,  Trifoiul, Amor (Sagetator), inchizatoare Toggle Inima, margelute Toho rosii, accesorii metalice argintii

Cod: 70RTFRS

Pentru comenzi accesati datele de contact.

CHEIA

Se spune ca trei chei purtate impreua deschid usile pline cu noroc: cea a bogatiei, cea a sanatatii si cea a iubirii. Grecii antici spuneau despre chei ca sunt simbolul cunoasterii si al vietii. Doua chei incrucisate, una din argint si una din aur, sunt emblema papala si reprezinta “cheile ce deschid Regatul Cerurilor”.

Cheile reprezinta puterea de a deschide si inchide , a incarcera sau elibera , marcand inceputul unei noi etape din viata odata cu trecerea la statutul de adult.

Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla functie a acestui obiect: a închide şi deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta, initiere. Este, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea cheii oraşului unui învingător sau cetătean de onoare). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol falic, supozitie sustinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundentei şi prosperitătii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilo rmasculin şi feminin.

CHEIE SI LACAT – Amuleta sigurantei si increderii

Simbolul celor doua obiecte alaturate este acela de siguranta, incredere, secret, discretie, durabilitate. Atunci cand cineva detine cheia si lacatul, are practic acces la cele mai ascunse secrete si este o dovada a increderii depline. Cheia si lacatul pecetluiesc relatii durabile si de incredere, sunt garantia sigurantei si a legaturii solide intre oameni.

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

TRIFOIUL

Inca din secolul al V-lea, trifoiul alb cu trei frunze a fost asociat cu Sf. Patrick – primul misionar al crestinismului in Irlanda.

Legenda spune ca Sf. Patrick a folosit trifoiul ca simbol al trinitatii, fiecare frunza simbolizand: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Atunci cand o persoana gasea un trifoi cu patru frunze, se spunea ca pe langa trinitate, a fost binecuvantata si cu Harul lui Dumnezeu, asa… ca o recompensa a faptelor sale.

O alta legenda spune ca trifoiul alb cu trei frunze ar fi asociat miscarii de rebeliune a irlandezilor impotriva coroanei, membrii grupului identificandu-se prin acest simbol si, in cazul in care erau prinsi, riscau condamnarea la moarte. De aceea se spune ca un adevarat si neinfricat irlandez poarta trifoiul alb cu trei frunze, el fiind simbolul real al mandriei irlandezilor.

Trifoiul cu patru frunze este o variație a trifoiului alb cu trei frunze.  La aproximativ 10.000 de trifoiuri cu trei frunze exista un trifoi cu patru frunze. Cea de-a patra frunza e considerata a fi sansa si norocul accidental al omului, interventia divinului in destinul gasitorului.

Prima frunză simbolizeaza incredere, respect, faima; a doua frunza: speranta, bogatie, avere; a treia frunza: iubire; a patra frunza: sanatate, noroc.

Druizii cinsteau trifoiul cu patru frunze, considerandu-l semn norocos, folosindu-l si in ritualuri magice.

În 1620, Sir John Melton a scris: “Dacă un om parcurge cu pasul domeniile sale si gaseste in iarba un trifoi cu patru frunze, sa fie sigur ca in scurt timp i se va intampla ceva de bine”.

Mistica trifoiului cu patru foi continuă și astăzi, asa ca cel care-l gaseste ar trebui sa se considere norocos.

Evident ca trifoiul are aceeasi simbolistica si in visele nocturne: creșterea averii, câștig financiar, succes, sănătate și realizare.  Se pare ca o importanta deosebita o are si culoarea verde care pentru creier este asociata cu sanatatea, satisfactia si bogatia. 😉

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificand radacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã, ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism, împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement dinAlexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

Bratari-Talisman antideochi, pentru una, doua, trei si sapte dorinte, pentru protectie si noroc in fiecare zi a saptamanii, cu charmuri, remedii feng-shui pentru dragoste si bani, cu pietre semipretioase si/sau antideochi, personalizate, purificate si/sau energizate prin diferite tehnici: Reiki, magie, Bolul Cantator, meloterapie, aromoterapie, energia Soarelui si a Lunii s.a.

Bratara Talisman Hamsa Cuore

Bratara Talisman Hamsa Cuore – protectie, antideochi, abundentă, noroc, dragoste, relatii trainice, iubire, fericire, compasiune, vitalitate, fertilitate, prosperitate, sănătate.

Materiale: Amuleta Hamsa, inchizatoare Toggle Inima, piele eco, accesorii metalice.

Cod: 78TH

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 Hamsa

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate, noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura ​​arabă cât și în cea berberă,hamsareprezintăunuldintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblemaţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundentă, noroc, vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mai norocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viată. Mâna Fatimei va adaposti purtătorulde obstacole, certuri siadversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

 

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificandradacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța planteisilphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã,ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism,împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement dinAlexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

Bratara Talisman Haflovin (Hamsa – Floarea Vietii – Inima) – unisex

Bratara Talisman Haflovin – (Hamsa – Floarea Vietii – Inima) – unisex – antideochi, dragoste, protectie, relatii trainice, iubire, fericire, compasiune, abundență, noroc, sanatate, vitalitate.

Materiale: Amuleta Hamsa, Amuleta Floarea Vietii, inchizatoare Toggle Inima, piele eco, accesorii metalice.

Cod: 70HFVI

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Ĥamsa

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”, consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate, noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura ​​arabă cât și în cea berberă, hamsa reprezintăunuldintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență, noroc, vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mai norocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei va adaposti purtătorul deobstacole,certuri și adversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Floarea Vietii

Floarea Vietii este un simbol al naturii ce a fost cunoscut si utilizat in multe culturi de pe Pamant pentru a crea si stabiliza energia pozitiva. Acesta simbolizeaza originea si dezvoltarea vietii avand inclus in structura sa forma cristal cu șase fatete (colturi sau petale perfecte).

Floarea Vietii poate fi intalnita pe ciornele lui Leonardo da Vinci, in Orasul Interzis din Beijing, in Egipt (pe stalpii de sustinere ai Templului Osirian din Abydos), chiar si pe portile de lemn, frumos sculptate de mesterii nostrii din Maramures, intr-o varianta mai simpla. Implicatiile simbolului sunt prea vaste si risca sa nu li se dea de capat.

Floarea Vieţii, simbol ancestral al spaţiului carpato-danubiano-pontic, este prezentă şi astăzi pe multe dintre sculpturile în lemn din Maramureş sau pe aproape toate “crucile de hotar”, ce delimitau teritoriile obştilor săteşti până în secolul XIX şi chiar începutul de secol XX, din Muntenia şi Moldova.

Floarea Vietii este compusa din cercuri rotite si plasate la intervale egale. Initial acest simbol pleaca de la un simplu cerc si se poate extinde la infinit, formand astfel o tesatura simetrica si echilibrata fara de sfarsit. In tantra aceasta tesatura este fundalul pe care se deruleaza intreaga manifestare. Este strans legata de simbolistica cercului deoarece se genereaza cu ajutorul lui. Mai este legata si de hexagon si cu tesatura creata pe baza lui deoarece unind punctele de intersectie a cercurilor se obtin hexagoane.

In forma sa cea mai simpla floarea vietii este compusa din 1+6 cercuri care formeaza asa numita “Samanta Vietii“, este componenta de baza a figurii care simbolizeaza si cele sapte zile ale creatiei. Continuand extinderea putem alege urmatoarele sase cercuri care formeaza asa numitul “Oul Vietii“. Cercurile tangente in numar de treisprezece, luate de pe cele sase directii principale formeaza “Fructul Vietii“. Unind cu linii punctele de intersectie putem obtine Steaua lui David si Cubul lui Metatron. – Floarea Vietii are numeroase variatiuni, se pot intercala cercuri intre cele primare sau se pot decala punctele de intersectie.

Datorita posibilitatii continue de-a se extinde, Floarea Vietii este expresia nelimitarii, a deschiderii totale catre infinit. Mai este si expresia conexiunilor multiple dintre elementele manifestarii datorita liniilor ce se pot trasa intre punctele de intersectie. Datorita puterii si simbolisticii sale cuprinzatoare, floarea vietii a fost folosita inca din timpuri stravechi in aproape toate marile religii ale lumii si a fost utilizata si analizata de multi intelepti, preoti, filozofi si artisti.

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificand radacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã, ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism, împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement dinAlexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

Bratara Talisman Amomonon – UNISEX

Limited Edition

Bratara Talisman Amomonon (UNISEX) – dragoste, prosperitate, abundenta, protectie

fericirii, compasiunii si caritatii.

fericirii, compasiunii si caritatii.

 

Materiale: snur negru satinat, Amuleta Inima argint tibetan, accesorii argintii, inchizatoare metalica – Amuleta Moneda antica (Moneda este din colectia personala de antichitati si’i, de fapt, un buton/nasture – replica a reversului monedei de 1/4 florin – Franz Joseph I din 1859. Din pacate, moneda nu mai este disponibila, se poate realiza acelasi model, inlocuindu’se moneda!).

Pret: 62 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Moneda

Moneda simbolizeaza norocul si bunastarea financiara.

Moneda, ca simbol, are valoare morala, simbolul esential este “chipul sufletului”, sufletului e pecetea lui Dumnezeu, iar moneda arata chipul regelui; monedele vechi sunt considerate a purta influente spirituale, cu mare putere energizanta. Spiritual, sunt considerate expresie a degradarii, degenerarii traditiei.

Inima

La creştini, inima este văzută ca o reprezentare a înțelepciunii şi a iubirii. În Egipt, inima este centrul energiei noastre fizice; în trecut se credea că acest simbol are puterea de a îndepărta magia neagră. Islamul vede inima ca bază a gândirii.

 

Bratara Rosie-Talisman

Bratara Rosie – Talisman de protectie, antideochi, Remediu Feng-Shui pentru dragoste, prosperitate, faima si pentru implinirea a 3 dorinte (3 snururi rosii)

Materiale: piele eco rosie/snur rosu satinat, accesorii metalice, Amulete: Nodul Mistic, Inima, Cheia si Lacatul, Trifoiul cu 4 foi, Punguta Magica cu Bani, Ochiul Magic (Nazar Boncuk)

Cod: 38BRT

Pentru comenzi accesati datele de contact.

CHEIA

Se spune ca trei chei purtate impreua deschid usile pline cu noroc: cea a bogatiei, cea a sanatatii si cea a iubirii. Grecii antici spuneau despre chei ca sunt simbolul cunoasterii si al vietii. Doua chei incrucisate, una din argint si una din aur, sunt emblema papala si reprezinta “cheile ce deschid Regatul Cerurilor”.

Cheile reprezinta puterea de a deschide si inchide , a incarcera sau elibera , marcand inceputul unei noi etape din viata odata cu trecerea la statutul de adult.

Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla functie a acestui obiect: a închide şi deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta, initiere. Este, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea cheii oraşului unui învingător sau cetătean de onoare). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol falic, supozitie sustinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundentei şi prosperitătii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilo rmasculin şi feminin.

CHEIE SI LACAT – Amuleta sigurantei si increderii

Simbolul celor doua obiecte alaturate este acela de siguranta, incredere, secret, discretie, durabilitate. Atunci cand cineva detine cheia si lacatul, are practic acces la cele mai ascunse secrete si este o dovada a increderii depline. Cheia si lacatul pecetluiesc relatii durabile si de incredere, sunt garantia sigurantei si a legaturii solide intre oameni.

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, „Ochiul Norocos” sau „Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, „Evil Eye” in engleza, „ayin harsha” in limba araba, „mauvais oeil” in franceza, „mal occhio” in italiana, „jettatore” in dialectul sicilian, „mal ojo” sau „el ojo” in spaniola, „ayin ha’ra” in ebraica, „büsen Blick” in germana, „oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este „Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

Nodul Mistic

Nodul Mistic reprezinta viata lunga si fericita, strabatuta mereu de noroc. Poarta si numele de Nodul Nesfarsit intrucat arata asemeni unui sarpe incolacit care isi inghite propria sa coada (Urobolus). In buddhism, este unul din cele opt obiecte magice norocoase.

Ca remediu Feng Shui, Nodul Mistic constitue un flux armonios de energie benefica, neintrerupt de nici un fel de dificultate, accident nefericit ori ghinion. Este remarcabil deoarece inglobeaza simbolul infinitului (cifra 8 in pozitie orizontala) de sase ori! De altfel, este asociat cu numarul 8, fiind inzestrat cu o mare putere mai ales in Perioada lui 8 (interval de timp dintre anii 2004 si 2024).

TRIFOIUL

nca din secolul al V-lea, trifoiul alb cu trei frunze a fost asociat cu Sf. Patrick – primul misionar al crestinismului in Irlanda.

Legenda spune ca Sf. Patrick a folosit trifoiul ca simbol al trinitatii, fiecare frunza simbolizand: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Atunci cand o persoana gasea un trifoi cu patru frunze, se spunea ca pe langa trinitate, a fost binecuvantata si cu Harul lui Dumnezeu, asa… ca o recompensa a faptelor sale.

O alta legenda spune ca trifoiul alb cu trei frunze ar fi asociat miscarii de rebeliune a irlandezilor impotriva coroanei, membrii grupului identificandu-se prin acest simbol si, in cazul in care erau prinsi, riscau condamnarea la moarte. De aceea se spune ca un adevarat si neinfricat irlandez poarta trifoiul alb cu trei frunze, el fiind simbolul real al mandriei irlandezilor.

Trifoiul cu patru frunze este o variație a trifoiului alb cu trei frunze.  La aproximativ 10.000 de trifoiuri cu trei frunze exista un trifoi cu patru frunze. Cea de-a patra frunza e considerata a fi sansa si norocul accidental al omului, interventia divinului in destinul gasitorului.

Prima frunză simbolizeaza incredere, respect, faima; a doua frunza: speranta, bogatie, avere; a treia frunza: iubire; a patra frunza: sanatate, noroc.

Druizii cinsteau trifoiul cu patru frunze, considerandu-l semn norocos, folosindu-l si in ritualuri magice.

 În 1620, Sir John Melton a scris: “Dacă un om parcurge cu pasul domeniile sale si gaseste in iarba un trifoi cu patru frunze, sa fie sigur ca in scurt timp i se va intampla ceva de bine”.

Mistica trifoiului cu patru foi continuă și astăzi, asa ca cel care-l gaseste ar trebui sa se considere norocos.

Evident ca trifoiul are aceeasi simbolistica si in visele nocturne: creșterea averii, câștig financiar, succes, sănătate și realizare.  Se pare ca o importanta deosebita o are si culoarea verde care pentru creier este asociata cu sanatatea, satisfactia si bogatia. 😉

Brăţară Piele cu Rudraksha bifaţetată (Two faces Rudraksha Leather Bracelet) – UNISEX

Brăţară Piele cu Rudraksha bifaţetată (Two faces Rudraksha Leather Bracelet) – UNISEX

Materiale: piele Rudraksha bifaţetată, accesorii metalice

Rudraksha cu două faţete – Remediu pentru o sănătate fizică şi mentală de fier (Do Mukhi Rudraksha) Această Rudraksha bifaţetată este marcată de la natură cu două linii. Se crede ca este manifestarea zeului Shiva şi a zeiţei Parvati. Persoana ce poartă această Rudraksha îşi păstrează sănătatea pe plan mental şi fizic. Şi Zeiţa Bogăţiei (Lakshmi) îşi revarsă binecuvântările asupra purtătorului.

(vanduta)

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

*Cercetarile recente facute de oamenii de stiinta au demonstrat ca Rudrakshele au reale proprietati atat electrice cat si magnetice care s-au dovedit a fi foarte benefice pentru om.

Proprietatile electrice ale Rudrakshelor se refera la capacitatea lor de a transmite impulsuri bio-electrice de intensitate mica si de a stoca energia bio-electrica asemenea unui condensator; de asemenea, Rudrakshele prezinta fenomenul de bio-inductie magnetica si am putea spune ca se comporta si ca o bobina (inductanta). Corpul uman, sistemul nervos central, autonom, simpatic si parasimpatic si diferite alte sisteme de organe pot si considerate, per ansamblu, un complex circuit bio-electric. Pomparea constanta a sangelui de catre inima, circulatia sangelui, transmiterea diferitelor impulsuri catre creier (prin intermediul celor 5 simturi, adica pipaitul, sunetul, mirosul, vazul, gustul) si miscarea continua a neuronilor si neurotransmitatorilor in creier si sistemul nervos – toate acestea genereaza impulsuri electrice si poarta numele generic de Bio-Electricitate. Aceasta circulatie a bio-electricitatii faciliteaza miscarea informatiei de la creier catre diferitele organe si parti ale corpului si inapoi. Ceea ce noi simtim, gandim, auzim, gustam si vedem, toate acestea depind de fluxul subtil al curentului bio-electric iar el exista datorita diferentelor de potential dintre diferitele niveluri de energie dintre partile corpului. Atat timp cat fluxul de bio-electricitate este neobstructionat, corpul functioneaza normal iar noi ne simtim stapani pe noi insine. Insa mai exista un al treilea element, cel al Mintii. Orice activitate ce poate produce stres sau disconfort poate aduce perturbari circuitului electronic al ansamblului Corp-Minte. Fiintele umane si toate fiintele vii sunt predispuse la stres in mod continuu datorita luptei pentru supravietuire si prosperitate. In timpurile noastre moderne, din cauza nivelelor mari de competitie, stresul a crescut enorm de mult. Aproape fiecare om are probleme sau boli legate de stres: insomnie, alcoolism, depresie, neadaptare,boli de inima, boli de piele, etc. Orice doctor va confirma ca aproape 95% din boli sunt psihosomatice sau cauzate de stres, adica pornind din Minte. Atunci cand exista stres sau disconfort, semnale corespunzatoare de stres sunt trimise sistemului nervos central, are loc o crestere anormala a activitatii neuronilor si neuro-transmitatorilor. Amploarea schimbarii va depinde de cauza specifica si va varia de la caz la caz. Cand asa ceva are loc si are loc continuu, fluxul de semnale electrice intre Minte si Corp este perturbat sine determina sa ne simtim rau si nu mai suntem capabili sa mai actionam la eficienta maxima. Circulatia sangelui nu mai este cea ideala si percepem tot felulde senzatii neplacute. Din pacate, acest lucru se produce aproape intotdeauna. Rudrakshele actioneaza asemenea unei ancore care da stabilitate.

Caracteristicile electrice ale Rudrakshelor pot fi categorizate astfel:

– Rezistenta electrica

In corp exista un flux continuu de semnale bio-electrice datorita diferentelor de potential dintre diversele parti ale corpului. Rudraksha cu un anumit numar de muchii sau fatete poseda Rezistenta, care sa masoara in Ohmi. Cand aceste Rudraksha se opune fluxului de impulsuri bio-electrice, este generat un curent de o anumita intensitate, in functie de rezistenta. Acesta actioneaza sincron cu bataile inimii, trimitand impulsuri specifice la creier. Aceste impulsuri stimuleaza anumite elemente chimice pozitive pentru creier, facandu-ne sa ne simtim mai bine, mai increzatori in noi insine, mai calmi si mai energici. S-a observat ca Rudraksha cu un anumit numar de muchii sau fatete emit semnale specifice ce influenteaza anumite elemente chimice ale creierului si astfel determina transformari pozitive in personalitate. Este un fapt bine dovedit ca starea si personalitatea noastra sunt aproape in intregime guvernate de creier, de felul in care acesta functioneaza, precum si de sistemul nervos central.

– Capacitate dielectrica

Rudraksha actioneaza asemenea unui Condensator, adica asemenea unui element capabil sa stocheze energie electrica. Aceasta proprietate a Rudrakshelor le face capabile sa stabilizeze si sa ancoreze curentul bio-eletric. Capacitate adielectrica se masoara in unitati de Farad. Aceasta proprietate este de foarte mare ajutor in controlarea hiperactivitatii, palpitatiilor inimii, egalizand bataile inimii. Din cauza stresului, cand exista activitate fizica crescuta, inima bate mai repede, iar activitatea hormonala si a sistemului nervos se mareste. Aceasta determina marirea nivelelor de energie sau marirea diferentelor de potential. Ca urmare, magnitudinea curentului bio-electric creste. Rudraksha, actionand ca si condensator dielectric, stocheaza acest exces de energie Bioelectrica, readucand astfel activitatea, per ansamblu, la normal.

– Inductanta

Rudraksha are proprietati magnetice permanente. S-a observat ca ea transmite curenti inductivi persoanei care le poarta. Acesta este motivul pentru care oamenii s-au simtit mai bine chiar si atunci cand Rudraksha nu atinge direct pielea. Inductanta este o marime electrica care se masoara in unitati de Henry.

Proprietatile magnetice – Rudrakshele sunt atat Paramagnetice cat si Diamagnetice, iar cea mai importanta proprietate a lor este cea de Polaritate Dinamica. Probabil ca aproape toata lumea cunoaste capacitatile vinecatoare ale magnetilor. Vindecarea Magnetica devine tot mai populara in ultima vreme si toti cei ce au folosit magnetii pentru vindecari au obtinut beneficii si s-au bucurat de o ameliorare generala a starii lor precum si de intinerire. Rudrakshele retin majoritatea proprietatilor magnetilor insa ele sunt de neegalat intr-un aspect: acela al abilitatii lor de a-si modifica polaritatea sau proprietatea Polaritatii Dinamice, asa cum este ea denumita. In esenta, vindecarea se bazeaza pe intelegerea faptului ca atunci cand arterele si venele, care transporta sangele de la si catre inima facand legatura cu toate organele corpului, sunt blocate sau ingustate din diverse motive, se instaleaza boala. Sangele poarta oxigen si energie catre diferitele parti ale organismului, curatandu-le de deseuri. Orice perturbare a bunei curgeri a sangelui va cauza, in mod cert, boala. Ne confruntam cu dureri si disconfort din cauza proastei circulatii a sangelui. Fiecare celula a sangelui,precum si arterele si venele, sunt incarcate fie pozitiv, fie negativ. Magnetii au si ei doi poli: pozitiv (+) si negativ (-). Cand trecem magneti peste diferite zone ale corpului, polii opusi ai magnetilor si ai celulelor sunt atrase reciproc si are loc o dilatare, o expansiune a canalelor prin care circula energia. Arterele si venele se deschid pentru a facilita mai buna circulatie a sangelui. Iar atunci cand sangele circula bine majoritatea bolilor se vindeca de la sine, iar noi ne simtim mai bine si reintineriti. Insa, in cazul magnetilor, polaritatea lor e fixa. Cand magentii sunt apropiati de o anumita zona din corp aceasta deschide doar acele parti ale venelor si arterelor unde exista o sincronizare a polaritatilor si de aceea nu se poate ajunge la o vindecare completa si o circulatie in permanenta buna a sangelui. Ne bucuram de vindecare si ne simtim mai bine, intr-adevar, insa putem sa obtinem cu mult mai mult prin intermediul Polaritatii Dinamice a Rudrakshelor . Rudrakshele au abilitatea de a-si modifica polaritatea – aceasta este proprietatea Polaritatii Dinamice. Aceasta proprietate, la randul ei, se datoreaza altei calitati, cea a Diamagnetismului. Diamagnetismul este definit ca abilitatea oricarui material de a dobandi proprietati magnetice temporare in prezenta unui camp magnetic extern. Polaritatea incarcarii induse este opusa celei a campului externde inductie. Circulatia sangelui si bataile inimii induc in mod automat un camp magnetic in jurul corpuluisi mai ales in regiunea inimii. Bio-electricitatea da nastere automat la bio-magnetism in functie de polaritatea campului magnetic indus. Rudrakshele dobandesc o polaritate opusa fata de cea a campului indus. Si ca urmare are loc o deschidere cu mult superioara a arterelor si venelor decat ce se obtine cu ajutorul unor magneti. Iar noi ne bucuram de vindecare mult mai buna si de intinerire. Mai multe carti mentioneaza un puternic efect anti-imbatranire al Rudrakshelor. Aceasta se datoreaza in principal polaritatii lor dinamice.

(Articol preluat de pe Scribd.com)

 

Aceste seminte se vand in Nepal sau Malaesya la bucata, incepand cu 5$ si ajungand la 1500$ per bucata. Acest pret depinde de marimea semintei, cat si de numarul de fatete pe care il are. Cele mai mici(0,8mm-1,5cm) sunt mai scumpe. Privind numarul de fatete, denumite si „mukhi”, cu cat samanta are mai multe fatete, cu atat si pretul ei va fi mai mare.

Cele mai valoroase si cele mai scumpe sunt cele cu o singura fateta (unifatetata) care reprezinta „mama”, cat si cea  cu 14 fatete, denumita „tatal”, ambele dedicate zeului Shiva. O asemenea piatra poate ajunge la 900$ bucata, depinzand de provenienta (Nepal sau Indonezia), marime si culoare.
Atentie, insa! sunt pe piata pietre false,  prelucrate manual,din lemn vopsit, ce se pretind a fi originale si al caror cost este redus.

O alta piatra Rudraksha valoroasa este cea denumita Gauri Shankar (Gemeni) si reprezinta doua pietre identice ca numar de fatete si lipite in mod natural. Aceasta detine puterea celor doua(cu una si paisprezece fete). Ea trebuie tinuta intr-o cutiuta inchisa cu capac la locul de rugaciune, timp in care se spune mantra adecvata si se aprind betisoare parfumate. Posesorul ei nu va duce niciodata lipsa de nimic. Se va bucura de pace sufleteasca, fericire si onoruri din plin, iar durerea, tristetea, saracia si obstacolelele nu ii vor rasi niciodata in cale.

Ca pret, cele mai ieftine sunt cele cu 5 fatete (mukhi), care se gasesc pretutindeni, si datorita pretului scazut per bucata, se vand sub forma de coliere, care la hindusi se numesc mala..iar la crestini rozarii sau matanii. Aceste „mala” sunt in numar de 108 buc+1.

O mala pretioasa este una formata din combinatia a 108 seminte Rudraksha cu diferite fatete (de la doua fatete la 21) iar a 109 sa fie cea cu o singura fateta. Insa, pretul de achizitie fiind foarte mare, s’au creat mala( matanii) din seminte cu 5  fatete.

Fiecare Rudraksha este dedicata unui zeu hindus, iar pentru ca eficacitatea (din punct de vedere ezoteric) sa fie deplina, cel ce poarta ca talisman una sau mai multe pietre, trebuie sa venereze zeul corespunzator printr-o  „mantra”, adica rostirea unei formule scurte in limba hindusa. In caz contrar, virtutile pietrei se vor rezuma doar la actiunea lor in scop terapeutic si atat.

Datorita faptului ca fiecare piatra Rudraksha este dedicata cate unui zeu, dar si unei planete, prin purtarea acestor pietre se anuleaza rezonantele negative ale respectivelor planete.

Mai trebuie mentionat faptul ca pietrele Rudraksha pot fi folosite exclusiv in scop terapeutic prin scufundare in apa plata a 3 pietre, apoi lasarea lor peste noapte in paharul cu apa, cand a doua zi de dimineata se bea apa energizata de acestea. Este ca in cazul elixirelor din pietre semipretioase, cu diferenta ca dupa folosire aceste pietre de Rudraksha se arunca, si asta pentru ca au fost epuizate energetic.

Se interzice purtarea pietrelor Rudraksha in urmatoarele situatii:

-la inmormantari sau in cimitir

-in timpul actului sexual

-in timpul menstruatiei.

Nimeni nu are voie sa atinga aceste pietre decat purtatorul lor, in caz contrar ele trebuiesc purificate si reactivate  (Sursa: cabinet-ezoteric.blogspot.ro)

Bratara Shamrock

 

 

 

 

 

Pret: 30 lei