Bratara Talisman HeartHamsa


Mone Camino

Bratara Talisman HeartHamsa – portbonheur, protectie, antideochi, noroc, confort material/abundență/prosperitate/belsug, dragoste, longevitate, fericire, pace, fertilitate, puritate, inteligenta, forta, demnitate, statorniciei, castitate, stabilitate, rabdare, smerenie, putere spirituala, cunoastere, iluminare, vindecare, purificare, vitalitate, Muladhara chakra.

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) din zamac, amuleta Inima, amuleta Elefant, piele rosie eco, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Cod: 60 HeartHamsa

Pentru comenzi accesati datele de contact.

ELEFANTUL

Elefantul, simbol cosmic, prezent doar in Africa si Asia a uimit popoarele lumii prin numeroasele sale reprezentari. In arta, in buddhism si nu numai, elefantul reprezinta puterea regala, forta, demnitatea, rabdarea, smerenia. Deasemenea, in arta feng-shui el este un animal care aduce noroc, longevitate si fericire. In mitologie cat si in religie, elefantul a devenit un simbol demn de onorat.

In India, China si Africa a luat atributele fertilitatii si inteligentei, iar in multe culturi este apreciat ca unul dintre animalele sfinte – elefantul alb. A fost descris adesea in folclor si in povestile de razboi din China Antica. Sa ne aducem aminte ca expeditia lui Alexandru cel Mare a intalnit astfel de “monstri”. In China au fost folosite, deasemenea, in razboaie. De aici, simbolul acestor animale marete, foarte blande si inteligente a fost rasturnat spre haos, forta bruta si manie oarba. Elefantul alb care exprima puritatea a fost interpretat in traditiile Indiei, Indochinei si Thailandei ca animal sfant.

In buddhism el reprezinta intruchiparea lui Buddha si poate fi calarit numai de regi si zei.

Daca pentru occidentali elefantul reprezinta o imagine vie a masivitatii si a stangaciei, pentru asiatici el are o semnificatie fundamental diferita. Elefantul este animalul pe care incaleca regii, si, in primul rand, Indra, Regele ceresc. El simbolizeaza deci puterea regala. Elefant mai este si numele lui Shiva in exercitiul functiunilor sale de suveran. Odata intrat in actiune, efectul puterii regale aduce pacea si prosperitatea. Forta elefantului (matangi) da acelora care il incoca tot ce-si pot dori. In multe regiuni, si mai ales in cele musonice, acest dar este ploaia, ce reprezinta o binecuvantare cereasca: in Siam (Thailanda), in Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia si recolte bogate, caci Indra este si zeu al furtunilor, iar elefantul poarta pe cap o nestemata care are stralucirea fulgerului.

Elefantul mai este si un simbol al statorniciei si stabilitatii. In Yoga, este atribuit chakrei muladhara si corespunde , in consecinta, elementului pamant si culorii ocru. Elefantul il insoteste pe Boddhishattva Akhobhaya, Neschimbatorul. In anumite mandale tantrice, intalnim elefantul fie asezat la portile cardinale, fie in punctele colaterale. Il intalnim deasemenea si la Angkhor, in Mebon-ul oriental si, mai ales, la Bakong. El semnifica dominatia centrului regal asupra directiilor spatiului terestru. Prezenta sa, intre alte simboluri, in preajma lui Vasudeva-Vishnu, ca stapan al celor trei lumi, pare sa indice suveranitatea sa asupra lumii pamantesti.

Elefantul mai invoca si imaginea lui Ganesha, simbol al cunoasterii. Trupul sau omenesc reprezinta inca microcosmosul, manifestarea, in timp ce capul sau de elefant este macrocosmosul, non-manifestarea. Potrivit acestei interpretari, elefantul este de fapt inceputul si sfarsitul, ceea ce se intelege, deopotriva, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particula om (deci de la stadiul de non-manifestare), cat si din implinirea interioara a yoghinului. Gaja, elefantul este alfa si omega.

Simbolismul elefantului este, deasemenea, foarte folosit in formularile buddhiste: regina Maya l-a plasmuit pe Buddha dintr-un elefantel. Aici indeplineste un rol angelic. Lucru neasteptat, daca n-am sti deja ca elefantul este instrumentul actiunii si binecuvantarii ceresti. Uneori, ca sa poata figura zamislirea lui Buddha, elefantul este infatisat singur. Alteori, aflat in varful unui stalp, el evoca iluminarea; ceea ce ne trimite la simbolismul cunoasterii figurat de Ganesha. O semnificatie apropiata atunci cand apare incalecat de Boddhisattva Samantabhadra, exprimand, nu mai putin formal, puterea cunoasterii. In mod secundar, forta brutala este infatisata in episodul elefantului furios Nalagiri.

Ca si taurul, broasca testoasa sau alte animale, el mai indeplineste, in India si Tibet, rolul de animal-ce-sprijina-lumea: universul este asezat pe spinarea unui elefant. In numeroase monumente il vedem aparand in chip de cariatida: aici este cosmofor. Prin faptul ca poseda el insusi structura cosmosului (patru stalpi sprijinind o sfera), mai este considerat si animal cosmic.

In Africa, potrivit credintelor baoule, elefantul simbolizeaza forta, belsugul si traiul indelungat. La triburile ekoi – de la care populatiile iibo din Biafra au imprumutat cultul si institutiile lui Ekkpe – este simbolul violentei si al urateniei. Aici insa, simbolul nu depaseste nivelul metaforei.

Tot la acest nivel, elefantul serveste ca atribut al puterii regale, daca nu ii luam in considerare decat propria masa; al regelui care se fereste de nebunie si de nechibzuinta, daca tinem seama de suspiciunea si de prudenta elefantului; ca atribut al smereniei, daca e sa dam crezare lui Pliniu si lui AElianos: “Cand straluceste luna noua, elefantii, asa cum am auzit, manati de nu stiu ce inteligenta naturala si misterioasa, poarta niste ramurele, smulse de curand din padurile in care au pascut, le ridica si, inaltandu-si ochii spre cer, scutura usor aceste crengi de parca ar adresa o rugaciune zeitei,ca sa-si atraga bunavointa si obladuirea ei”; un atribut, in sfarsit, al castitatii, daca este adevarat ca, asa cum afirma Aristotel, atunci cand o femela este insarcinata (vreme de doi ani) masculul nu se apropia de o alta, mai mult, elefantul ar fi cel care razbuna adulterul. O gravura din secolul al XVII-lea ilustreaza aceste relatari, infatisand un elefant care se lupta cu un mistret precum neprihanirea cu libidoul.

Acest simbol devine o parte vie a culturii si civilizatiei si astfel acopera prapastia dintre material si spiritual. Simbol al fortei pshice, el ajuta omul in calatoria sa initiatica caci neofitul, la inceputul calatoriei sale, este considerat un elefant gri, a carui minte este salbatica, si pe parcurs ce avanseaza, el este reprezentat de elefantul alb, simbol al controlului. (Sursa: mythologica.ro)

MANA FATIMEI (HAMSA/KHAMSA)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență,noroc,vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mainorocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei vaadapostipurtătorul de obstacole, certuri și adversitate,ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate,prosperitate,noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna (Khamsa) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura arabă cât și în cea berberăhamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Bratara Talisman HeartOmHamsa


Mone Camino

Bratara Talisman HeartOmHamsa – protectie, antideochi, noroc, confort material/abundență, dragoste, putere spirituala, vindecare, purificare, vitalitate, chakra 5 (Vishuddha).

Mone Camino

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) din zamac, amuleta Om din turcoaz, amuleta Inima, amuleta piatra turcoaz, piele neagra eco, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Cod: 60 HeartOmHamsa

Pentru comenzi accesati datele de contact.

OM (ॐ – Aum)

In mitologia hindusa, OM (ॐ – Aum)este considerat cel dintai sunet care a strabatut universul la inceputurile timpului. Aproape toate mantrele incep prin recitarea cuvantului “Om”. Cei ce proslavesc acest simbol sunt binecuvantati cu noroc, confort material si putere spirituala.

Acesta mistica silaba contine si inchide tot ce e sacru in hinduism. OM este insusi evocarea sufletului universal.

OM are putere de vindecare prin simpla sa prezenţă, emiţând energii purificatoare în jurul său; incantarea de trei ori a numelui simbolului are puterea de a curăţa spaţiul din jur.
In Karuna ReiKi, OM se foloseşte pentru curăţare şi refacerea aurei. Este un simbol de protecţie, reprezentând creaţia şi perseverenţa.Reprezintă funcţionarea Universului ca un întreg; A-Tatăl/Mama, creaţia, U-fiul/fiica, evoluţia sufletelor individuale, şi Mabsorbţia a tot ceea ce este creat. Sunetul sacru al Universului.
OM curăţă, stabilizează şi sigililează (pecetluieşte, închide) aura; aduce în lumină, purifică, protejează şi conectează cu Divinitatea.OM este incantată şi vizualizată în aur, individual sau în grupuri, în vederea vindecării; sunetul încarcă aerul cu prana (Ki), care, sub influenţa gândului, poate fi îndreptat spre direcţia specificată. Este recunoscut ca sunetul primordial şi incantat pentru a controla manifestările naturale.

A – kāra inseamna forma, si se refera la elementul pamant, la ceea ce creste pe pamant, ca de exemplu vegetatiea, copacii sau la orice alte forme sau obiecte materiale. U-kāra inseamna lipsit de forma si se refera la elementul apa sau aer sau la focul care arde. Ma-kārainseamna fara nici o forma (care insa exista) si poate fi asociat cu energia intunecata din Univers. Cand combinam cele trei sunete impreuna, se formeaza silaba sacara, AUM , ea reunind toate elementele, mentionate mai sus.

Cand se pronunta pe litere A-U-M, reprezinta energia divina Shakti, unita in cele trei aspecte ale sale: Bhrahma Shakti (creatia), Vishnu Shakti (conservarea sau mentinerea) și Shiva Shakti (distrugerea si/sau eliberarea).

Acest cuvand (OM) indica coexistenta sunetului articulat si nearticulat al inimii, si a melodiei care se aude si care nu se aude – a sunetului care reverbereaza si a sunetului care nu reverbereaza, Anahata Nada. Sunetul poate fi descris prin natura sa tripla – sunetul audibil, sunetul inaudibil si sunetul nepieritor. Sunetul audibil este acela care poate fi auzit de urechea umana. Sunetul inaudibil este acela care apartine octavelor mai inalte, sau mai joase, astefel incat nu poate fi sezisat de auzul normal. Dar mai exista si a treia categorie de sunete, care este cea a sunetului nepieritor. Sunetul este alcatuit din vibratii, si toate vibratiile au un inceput si un sfarsit. Dar daca ar exista un sunet care nu a fost produs – Anahata Nada – atunci cu singuranta nu ar putea avea un sfarsit pentru ca nu are un inceput. Pentru a vorbi despre o vibratie – fara sunet este intr-adevar un paradox. In cuvantul sacru OM, exista un astfel de paradox. El este in acelasi timp auzit si neauzit, reverberant si nereverberant. Este in acelasi timp pieritor si nepieritor. Rohit Mehta – Chemarea Upanishadelor

MANA FATIMEI (HAMSA/KHAMSA)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență, noroc,vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mainorocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei va adapostipurtătorul de obstacole, certuri și adversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate,noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura arabă cât și în cea berberă,hamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Bratara Rosie Talisman – Firul Rosu al Sortii


Snurul rosu vine din Kabbalah, fiind darul divin de la mormantul sacru al mamei Rachela. Potrivit unei traditii, un snur rosu se invasoara la mormant de sapte ori, devenind astfel sacru si cu puteri tamaduitoare, vindecand pe oricine il poarta la mana.
De sapte ori in jurul mormantului” semnifica cele sapte zile in care Dumnezeu a creat lumea, iar culoarea rosie simbolizeaza sangele Rachelei. Totodata, SAPTE reprezinta cele sapte emotii umane si cele sapte emanatii dumnezeiesti (sefirot).

Se crede ca snurul rosu ofera, in fiecare din cele sapte zile ale saptamanii, protectie celor care au nevoie, prosperitate celor saraci si copii femeilor infertile. Ceremonia de infasurare a snurului pe mormant si transformarea acestuia intr-unul sfintit este un ritual insotit de rugaciuni catre Dumnezeu si mama Rachela.

Si chinezii au dat o interpretare Firului Rosu, ei numindu’l Firul Rosu al Sortii, existand si o parabola tare frumoasa despre aceasta, Parabola lui Wei Gu, pe care va invit s’o cititi AICI.

Ideea Firului Rosu al Sortii o regasim si’n cinematografie, din multitudinea de filme si seriale cu aceasta tema, mentionez serialul TOUCH (2012), care’l are’n distributie pe Kiefer Sutherland. – „Un fir roşu invizibil, îi uneşte pe cei predestinaţi să se întâlnească, indiferent de timp, spaţiu sau circumstanţă. Firul se poate întinde oricât de mult, se poate încurca adesea, dar nu se va rupe niciodată.”

Japonezii il numesc Akai Ito (akai=rosu; ito=fir).  – Se spune că vechii zei ne-au legat un fir roșu în jurul gleznelor și l-au atașat de toţi oamenii ale căror vieți sunt predestinate să se “atingă”.  Firul se poate întinde la infinit sau se poate încâlci, însă niciodată nu se va rupe. Oamenii ale căror vieţi sunt menite să se intersecteze, mai devreme sau mai târziu vor lua contact. Direct sau indirect. Totul este influențat de probabilități matematice. 😉

„Raportul este acelasi 1 la 1.618 si se repeta la nesfarsit. Tiparele sunt ascunse in vazul tuturor, trebuie doar sa sti unde sa cauti. Lucrurile pe care majoritatea le considera haos, se supun unor legi subtile ale comportamentului.
Galaxiile, plantele, scoicile… tiparele nu se inseala niciodata. Doar cativa putem vedea cum totul se leaga. Sunt 7,080,360,000 de oameni pe acesta planeta minuscula. Exista un vechi mit chinezesc despre Firul Rosu al Destinului, in care se spune ca zeii ne-au legat un fir rosu in jurul gleznelor si l-au atasat de toti oamenii ale caror vieti erau predestinate sa se ,, atinga’’. Firul se poate intinde sau incalci, insa niciodata nu se va rupe.
Intreaga roata cosmica a umanitatii se rezuma la conexiuni. Sirul lui Fibonancci determina faptul ca tiparul se gaseste in natura si se repeta in continuu. Universul este alcatuit din proportii si tipare exacte, peste tot in jurul nostru, dar noi nu le putem vedea. Daca am putea viata ar fi magica, cum nu ne-am imaginat vreodata. O retea cuantica de cauza si efect unde totul si toata lumea se reflecta in celalalt. Fiecare actiune, fiecare respiratie, fiecare gand ar fi in armonie.
7,080,360,000 de oameni si doar cativa dintre noi pot vedea conexiunile. Astazi o sa trimitem peste 300 de miliarde de e-mail-uri, 19 miliarde de SMS-uri si cu toate astea ne vom simtii singuri. In medie, o persoana rosteste 2.250 de cuvinte catre alti 7,4 indivizi. Acele cuvinte vor fi folosite pentru a rani sau pentru a vindeca?” – (Text preluat din serialul Touch)

Superstitiei deochiului i se ofera foarte mare importanta in diferite culturi religioase, astfel ca oamenii au gandit modalitati de aparare impotriva energiilor negative pe care ceilalti le indreapta (constient sau inconstient) asupra noastra. Turcii tin la intrarea in casa si in bijuterii “nazar boncuk”, iar popoarele arabe au “hamsa”, mana lui Fatima, fiica profetului Mohamed. Insa, cea mai populara forma de protectie impotriva deochiului este snurul rosu purtat la mana. Chiar si in cultura noastra, copiilor mici li se pune la mana un astfel de snur pentru a nu fi deocheati. Cultura Kabbalah spune ca purtand un astfel de snur se creaza o energie mentala si spirituala protectoare.

Mone Camino

 

Bratara Rosie Talisman – protectie in fiecare din cele sapte zile ale saptamanii, antideochi, remediu Feng-Shui pentru dragoste, noroc, abundenta, prosperitate, faima si pentru implinirea a 7 dorinte (7 snururi rosii).

Mone Camino

Materiale: snur rosu/piele eco rosie; Amulete: Ochiul Magic, Cheia si Lacatul,  Trifoiul, Amor (Sagetator), inchizatoare Toggle Inima, margelute Toho rosii, accesorii metalice argintii

Pret: 50 lei

Pret (la Promotia de Luni): 45 lei

Pret (la Promotia Sapte Magic): 40 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

CHEIA

Se spune ca trei chei purtate impreua deschid usile pline cu noroc: cea a bogatiei, cea a sanatatii si cea a iubirii. Grecii antici spuneau despre chei ca sunt simbolul cunoasterii si al vietii. Doua chei incrucisate, una din argint si una din aur, sunt emblema papala si reprezinta “cheile ce deschid Regatul Cerurilor”.

Cheile reprezinta puterea de a deschide si inchide , a incarcera sau elibera , marcand inceputul unei noi etape din viata odata cu trecerea la statutul de adult.

Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla functie a acestui obiect: a închide şi deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta, initiere. Este, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea cheii oraşului unui învingător sau cetătean de onoare). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol falic, supozitie sustinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundentei şi prosperitătii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilo rmasculin şi feminin.

CHEIE SI LACAT – Amuleta sigurantei si increderii

Simbolul celor doua obiecte alaturate este acela de siguranta, incredere, secret, discretie, durabilitate. Atunci cand cineva detine cheia si lacatul, are practic acces la cele mai ascunse secrete si este o dovada a increderii depline. Cheia si lacatul pecetluiesc relatii durabile si de incredere, sunt garantia sigurantei si a legaturii solide intre oameni.

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

TRIFOIUL

Inca din secolul al V-lea, trifoiul alb cu trei frunze a fost asociat cu Sf. Patrick – primul misionar al crestinismului in Irlanda.

Legenda spune ca Sf. Patrick a folosit trifoiul ca simbol al trinitatii, fiecare frunza simbolizand: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Atunci cand o persoana gasea un trifoi cu patru frunze, se spunea ca pe langa trinitate, a fost binecuvantata si cu Harul lui Dumnezeu, asa… ca o recompensa a faptelor sale.

O alta legenda spune ca trifoiul alb cu trei frunze ar fi asociat miscarii de rebeliune a irlandezilor impotriva coroanei, membrii grupului identificandu-se prin acest simbol si, in cazul in care erau prinsi, riscau condamnarea la moarte. De aceea se spune ca un adevarat si neinfricat irlandez poarta trifoiul alb cu trei frunze, el fiind simbolul real al mandriei irlandezilor.

Trifoiul cu patru frunze este o variație a trifoiului alb cu trei frunze.  La aproximativ 10.000 de trifoiuri cu trei frunze exista un trifoi cu patru frunze. Cea de-a patra frunza e considerata a fi sansa si norocul accidental al omului, interventia divinului in destinul gasitorului.

Prima frunză simbolizeaza incredere, respect, faima; a doua frunza: speranta, bogatie, avere; a treia frunza: iubire; a patra frunza: sanatate, noroc.

Druizii cinsteau trifoiul cu patru frunze, considerandu-l semn norocos, folosindu-l si in ritualuri magice.

În 1620, Sir John Melton a scris: “Dacă un om parcurge cu pasul domeniile sale si gaseste in iarba un trifoi cu patru frunze, sa fie sigur ca in scurt timp i se va intampla ceva de bine”.

Mistica trifoiului cu patru foi continuă și astăzi, asa ca cel care-l gaseste ar trebui sa se considere norocos.

Evident ca trifoiul are aceeasi simbolistica si in visele nocturne: creșterea averii, câștig financiar, succes, sănătate și realizare.  Se pare ca o importanta deosebita o are si culoarea verde care pentru creier este asociata cu sanatatea, satisfactia si bogatia. 😉

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificand radacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã, ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism, împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement dinAlexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

Mone Camino

Bratari-Talisman antideochi, pentru una, douatrei si sapte dorinte, pentru protectie si noroc in fiecare zi a saptamanii, cu charmuri, remedii feng-shui pentru dragoste si bani, cu pietre semipretioase si/sau antideochi, personalizate, purificate si/sau energizate prin diferite tehnici: Reiki, magie, Bolul Cantator, meloterapie, aromoterapie, energia Soarelui si a Lunii s.a.

 

Yantra Kuber pentru succes financiar, prosperitate, abundenta


Yantra Kuber – succes financiar, prosperitate, abundenta

Pret: de la 35 lei (in functie de dimensiune, materiale s.a.)

Mone Camino

1. Aplica Yantra Kuber

Materiale:  foita aluminiu (tehnica embosarii), panza de canepa, piele eco neagra (spate), snur argintiu, culori acrilice, silicon, vernis.

Dimensiune: 9 cm / 9 cm

Pret: 80 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Mone Camino

Kuber Yantra este folosita ca un instrument pentru a atrage energia cosmică a prosperitatii, acumularea de bogății si abundența. Ea deschide drumurile pentru noi surse de venit. Yantra Kuber este astfel configurata, incat fiecare sir de numere adunate sa aiba ca total numarul 72 (7+2=9), aceasta fiind considerata a fi o configuratie mistica pentru a atrage succesul financiar, prosperitatea si abundenta.

Mone Camino

Cultul Kuber Yantra este indicatorul pentru oportunitati excelente în afaceri, carieră și profesie, precum și pentru creșterea venitului personal, propsperitate și abundență.

YANTRA – in limba sanscrita, termenul inseamna „suport exterior“ sau „instrument“ secret de comuniune telepatica si legatura spirituala prin rezonanta. YANTRA este o diagrama geometrica simpla, in care sunt sintetizate simbolic caracteristicile esentiale ale unei anumite mari sfere de forta si constiinta (o Mare Putere Cosmica, o Zeitate, o energie divina din Macrocosmos). Ea este utilizata in vederea unei consonante telepatice spirituale, pentru a realiza fuziunea cu realitatea acelei sfere de forta, fiind un simbol esential al divinelor sale caracteristici, al puterilor sau al anumitor aspecte fundamentale ale acesteia.

Yantrele sunt transpuneri lineare sau geometrice, bidimensionale sau tridimensionale prin intermediul cărora accedem la sursa esenţială a manifestării unui aspect din această creaţie.

Pătratul sau bhupura reprezintă energia pământului. Acesta este reprezentat ca o suprafaţă ce împrejmuieşte ca nişte ziduri toate elementele componente ale yantrei.

În matematică, un pătrat magic de ordinul n este o aranjare de n² numere într-un pătrat, în așa fel încât toate numerele n din aceeași coloană, rând sau diagonală să dea adunate aceeași constantă. Un pătrat magic normal conține întregii de la 1 la n². (wikipedia)

Yantra poate fi încărcată cu mantra sau bija mantra reprezentării respective, pentru a deveni eficientă.

Mone Camino

O YANTRA poate fi folosita ca un veritabil aducator de noroc, „porte-bonheur“, pe o distanta de 15 m in jurul acesteia. 

Lord Kuber/Zeul Kuber este considerat a fi stăpânul (zeul) bogățiilor și averilor, în hinduism. Kuber este de multe ori numit „Trezorierul zeilor”. Se spune ca daca zeul este mulțumit de tine, va deschide noi căi si oportunitati de a face avere. Despre Kuber se crede, de asemenea, că este capetenia Yakshas‘urilor (ființe sălbatice). Yakshas‘urile sunt atât umane, cât și demonice și sunt responsabile pentru securitatea comorilor ascunse sub pământul muntilor Himalaya.

Mone Camino

2. Yantra Kuber pentru portofel/buzunar/geanta

Materiale: ceramica, foita de aluminiu (realizata prin tehnica embosarii), piele eco neagra, snur argintiu, organza, margelute metalice, culori acrilice, silicon, vernis.

Dimensiune: 4,5 cm / 4,5 cm

Pret: 58 lei

Mone Camino

3. Yantra Kuber (gravata) pentru portofel/chei (breloc)/autoturism

Materiale:  lemn, snur negru+auriu, accesoriu metalic auriu (agatatoare), silicon, culori acrilice, vernis.

Diametru: 3 cm

Pret: 38 lei

Mone Camino

Bratara Talisman AnchorSnail (unisex)


Nu trebuie ancorată corabia de o singură ancoră, nici viaţa de o singură speranţă. – Epictet

Mone Camino

Bratara Talisman AnchorSnail (unisex) – statornicie, trainicie, nadejde, speranta, credinta, salvarea și refuzul de a te scufunda, prieteni buni si devotati, constanta in dragoste, echilibru, siguranta, dedicare si stabilitate, portbonheur’ul celor nascuti sub semnul cifrei 4 (ancora), puritate, respect, inocenta, simplitate, adevar, pace, portbonheur pentru cei nascuti in Zodia Pestilor si Zodia Berbecului, precum si pentru cei nascuti iarna, lunea si sub semnul Lunii si al Racului (culoarea alba), eleganta, bogatie, seriozitate, sofisticare, putere, autoritate, portbonheur pentru cei nascuti sambata si sub semnul lui Saturn (culoarea neagra), feminitate, renastere, schimbare (cochilia de melc).

Mone Camino

Materiale: Amuleta Ancora, Amuleta Cochilie, piele eco, accesorii metalice argintii.

Pret: 43 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

ANCORA

Chiar daca ancora este intalnita in diferite culturi ca simbol facand referire la mare si la virtuti precum statornicia si nadejdea, semnificatia sa religioasa a crescut odata cu dezvoltarea crestinismului. Ancora reprezinta un vechi simbol crestin al nadejdii in Hristos, intalnit mai ales in catacombele romane. Aceasta  poate fi vazuta pe multe din mormitele crestinilor din primele secole. Ancora este intalnita in Catacombele Domitilla, pe epitafurile catacombelor din sec. III-IV, si mai ales in cele mai vechi parti ale catacombelor Priscilla (aproximativ 70 de exemple numai aici) si Calixt.

Simbolul fara nicio indoiala are ca temei urmatorul verset: ” noi, cei ce-am cautat scapare la liman, sa avem puternica imbarbatare de a prinde’n mana nadejdea ce ne sta inainte, pe care noi o avem ca pe o ancora a sufletului sigura si tare, cea care patrunde’n adancul catapetesmei acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator, devenit Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchisedec.” (Evrei 6;18-20)

Mone Camino

Primii crestini vedeau in ea un simbol al crucii. Orazio Marucchi afirma in acest sens: „cand primii crestini au reprezentat semnul crucii pe monumentele lor, aproape toate avand un caracter sepulcral, s-au simtit obligati sa-l ascunda intr-o maniera artistica si simbolica totodata. Unul dintre cele mai vechi simboluri ale crucii este ancora. Initial un simbol general al nadejdii, ancora a capatat astfel un inteles mult mai inalt: acela al nadejdii intemeiate pe Crucea lui Hristos. Similaritatea ancorei cu crucea a facut din aceasta forma un admirabil simbol crestin.”

Atat modul reprezentarii cat si functia ancorei au jucat un rol in dezvoltarea sa ca simbol religios.

Ancora apare impreuna cu literele alfa si omega reprezenatand nadejdea vesnica, si cu pestele insemnand, din nou, nadejdea in Hristos. In combinatie cu delfinul, ancora pare sa insemne sufletul crestinului sau Biserica calauzita de catre Hristos. Delfinul rapid era reprezentat impreuna cu ancora ilustrand motto-ul Fericitului Augustin: ”Festina lente” (Grabeste-te incet).

O alta intrebuintare a ancorei intalnita in primele veacuri a fost legata de identificarea Sfantului Clement Romanul, unul din primii episcopi ai Cetatii Eterne. Traditia spune ca persecutorii i-au legat o ancora in jurul gatului aruncandu-l apoi in mare. Rugaciunile crestinilor au facut ca apele sa se retraga, descoperind un mic templu unde trupul sfantului a fost gasit. Sfantul Clement este reprezentat frecvent cu o ancora in jurul gatului sau langa el.

Mone Camino

Ancora a fost des intalnita ca simbol pana in perioada medievala, cand aproape a disparut. Cand va reapare, a fost, de exemplu, ca simbol al Sfantului Nicolae, cunoscut in Apus ca patron al marinarilor, si ca atribut al nadejdii, una din cele sapte virtuti in arta renascentista.

Mone Camino

Ancora ca simbol mai apare si in unele forme de magie si misticism. Potrivit acestor interpretari, partea de jos a ancorei ar reprezentanta luna in faza primul patrar.  Partile unei ancore trimit la numarul mistic 4, ancora insasi reprezentand cele patru sferturi ale universului, dar, in acelasi timp, simbolizand soarele si centrul lumii. De asemenea, ancora este vazuta si ca simbol al vietii. (Radu Alexandru – crestinortodox.ro)

Mone Camino

 

  • ANCORA are o semnificaţie de bun augur: este un simbol al speranţei, al credinţei ce se leagă de înaltul ideal solar, precum şi un simbol al navigatorilor care străbat apele oceanului vieţii. Simbolizează salvarea și refuzul de a te scufunda, prieteni buni si devotati, constanta in dragoste, echilibru, siguranta, speranta, dedicare si stabilitate.
  • In vremurile stravechi, ancora, asemeni pestilor, era un simbol legat de biserica crestina timpurie. Un tatuaj cu o ancora putea sugera o perioada de post asemanatoare unei corabii care isi gasea adapost intr-un port sigur, aparat de curentii si vanturile care o puteau face sa se rataceasca.Alte reprezentari grafice asociate cu ancorele sunt corabiile (cu panze), sirenele, busolele.

Mone Camino

Culorile contrarii precum albul și negrul simbolizează dualismul intrinsec al ființei umane, conflicte ale unor forțe care se manifestă la toate nivelele existenței, de la universul cosmic la lumea intimă: negrul reprezintă forțele nocturne, negative, albul – forțele diurne, pozitive. (Sursa: wikipedia)

SEMNIFICATIA CULORII ALBE

Albul transmite puritate, curatenie si neutralitate. Doctorii poarta halate albe, rochia traditionala a mireselor este de culoare alba, iar un gard imprejmuitor de culoare alba reprezinta un simbol al unui camin sigur si fericit.

Semnificatiile culorii albe sunt: lumina, puritate, respect, inocenta, curatenie, simplitate, zapada,iarna,raceala (afectiva), adevar, pace, umilinta, sterilitate, criticism, lasitate, predare, eroism, lipsa de imaginatie, aer, moarte (in culturile orientale), speranta, viata, casatorie (in culturile occidentale), zodia Berbecului, zodia Pestilor, goliciune sufleteasca, neprietenie, indiferenta, sarbatorire, ianuarie.

Din punct de vedere fiziologic si psihologic, albul are urmatoarele efecte:

– Concura catre claritatea gandirii.
– Incurajeaza depasirea piedicilor si obstacolelor.
– Inspira purificarea gandurilor sau faptelor.
– Sugereaza reimprospatarea actiunilor sau a telurilor

SEMNIFICATIA CULORII NEGRE

Negrul este purtator al unui mesaj de autoritate si putere. Intrucat evoca emotii puternice, poate deveni coplesitor atunci cand apare in exces. Negrul este culoarea imbracamintii clasice, o explicatie a acestui lucru putand fi faptul ca aceasta culoare il face pe purtator sa apara mai suplu si mai sofisticat.

Semnificatiile culorii negru sunt: eleganta, bogatie, stil, formalism, conventionalism, seriozitate, sofisticare, putere, modernitate, absenta, mister, rau, moarte (in culturile occidentale), tristete  remuscare, doliu, nefericire, frica, manie, anonimat, revolta, anarhism, unitate, viata, renastere (in Egiptul antic), ianuarie (in emisfera nordica).

Din punct de vedere fiziologic si psihologic, negrul are urmatoarele efecte:

– Simtamantul de neiesire in evidenta.
– O goliciune mentala relaxanta.
– Evocarea plina de mister a unei deschideri catre noi posibilitati sau resurse potentiale. (Sursa: diane.ro)

Cochilia de melc (sankha)

Simbol al puterii si independentei. Buddhismul a adoptat cochilia de scoica drept insemn al independentei religioase si emblema a raspandirii adevarului despre dharma.

Cochilia de scoica este o reminiscenta a stravechiului corn si este nelipsit din inzestrarea tuturor marilor razboinici din mitologia indiana. Astfel, ea este emblema cea mai insemnata a lui Vishnu, purtand numele de Panchajanya, adica “a avea in stapanire cinci clase de fiinte”.
Cochilia lui Arjuna, eroul din Mahabharata, avand numele de Devadatta, imprastia teroarea in randul dusmanilor prin sunetul ei cutremurator.
Ca instrument similar cornului de lupta, cochilia de scoica este o emblema a puterii, autoritatii si independentei, suflarea prin ea avand capacitatea de a alunga spiritele rele, a avertiza asupra dezastrelor naturale si a speria creaturile otravitoare.

In zilele noastre , cochilia este folosita in buddhismul tibetan pentru chemarea la rugaciune, ca instrument muzical sau recipient pentru apa sfanta.

Vechii indieni clasificau cochiliile potrivit celor doua sexe: melcii mari, cu invelisuri groase era masculini (purusha), iar cei mici, subtiri, feminini. Totodata, cochiliile era folosite pentru desemnarea castelor traditionale:

– Cochilia de melc alba – casta brahmanilor (preotii)
– Cochilia de melc rosie – kshatriyas (razboinicii)
– Cochilia de melc galbena – vaishyas (negustorii)
– Cochilia de melc cenusie – shudras (lucratorii)

Cei mai pretuiti sunt melcii cu spirala rasucita spre dreapta, ei reflectand miscarea celesta a lunii, soarelui, planetelor si stelelor. Parul buclelor lui Buddha erau spiralate spre dreapta, asemeni celui de pe trup, sprancene sau buric.

Cochilia de scoica este asociata cu gatul lui Buddha, dar si a unor semne auspicioase pe talpile picioarelor, palmelor, membrelor, pieptului sau fruntii, specifice fiintelor favorizate de divinitate. (Sursa: diane.ro)

Cochilia de melc face parte si din Emblema Sfântului Antim Ivireanul Această emblemă se află sculptată la Mănăstirea Antim din București, deasupra ușii de la intrare, sub pisanie. Emblema este alcătuită dintr-un melc încadrat de o cunună de lauri și având în partea superioară o stea. Melcul este simbol al credinței și smereniei. El reprezintă sărăcia, căci toată averea sa este purtată în spate, sub cochilie. De asemenea melcul mai simbolizează tăcerea, el nu produce nici sunet, spre deosebire de alte animale. O a treia însușire este aceea că, atunci când plouă, el se înalță cu ușurință deasupra apei. Se poate spune că melcul este imaginea perfectă a călugărului. Ca și melcul, călugărul trebuie să fie sărac, el depune un jurământ al sărăciei depline, trebuie să iubească tăcerea și să se înalțe la Dumnezeu prin rugăciune fierbinte, însoțită de lacrimi. (Sursa: doxologia.ro)

În India se sună din cochilie și se presară scoici pe drumul care duce la locul de veci al celui trecut în neființă. În Africa se întinde un strat de scoici pe fundul mormântului, obicei care era frecvent și la multe populații americane, vechi.

Au fost găsite scoici și în mormintele Egiptului predinastic, cochiliile de la Marea Roșie constituind un rezervor de amulete pentru Egipteni. De asemenea, săpăturile din Creta au scos la lumină nenumărate scoici și cochilii. Un obicei vechi, japonez, era ca trupul neînsuflețit să se ungă cu praf de cochilii, asigurându-i, astfel, renașterea sufletului.

Virtutea cochiliei este, de asemenea, spirala, care îl pune pe defunct în contact cu forțele cosmice, asigurându-i, astfel, o nouă viață.

Dar atât aurul, cât și jadul, perlele și scoicile, apar nu numai la ceremoniile funerare, ci și la cele religioase, precum și în toate actele esențiale ale vieții omului: naștere, inițiere, căsătorie, ceremonii agricole etc.

Unul dintre darurile primite de pruncul Isus a fost aurul. În India, ceremonia nupțială este anunțată suflându-se într-o mare cochilie marină. La azteci, melcul simboliza concepția, sarcina și nașterea.

De altfel, chiar și zeița Afrodita, din miturile grecești, a fost concepută într-o scoică uriașă.

Asemănarea dintre cochilia marină și organele genitale ale femeii a făcut ca omul să asocieze cosmologiile acvatice cu simbolismul sexual, iar stridiile, perla, melcul și cochiliile participă la puterile sacre concentrate în ape, lună (simbol feminin), în femeie, devenind, din preistorie, până în timpurile moderne, simboluri ale renașteri, simboluri sacre care fac legătura între lumea de aici și divinitate. (Mircea Eliade, Imagini și simboluri)

„Melcul e un simbol lunar privilegiat: nu numai că e o cochilie, adică prezintă aspectul acvatic al feminităţii şi poate că posedă aspectul feminin al sexualităţii, dar e în plus cochilie spiralată, cvasi-sferică. Mai mult, acest animal îşi arată şi-şi ascunde «coarnele», astfel încât e apt, prin acest polisimbolism, să integreze întreaga teofanie lunară. Zeul mexican al lunii Tezcatlipoca e reprezentat închis într-o cochilie de melc… Acest simbolism al cochiliei spiralate e însoţit de speculaţiile matematice care fac din el semnul echilibrului, al fiinţei în sânul schimbării. Spirala şi mai alea spirala logaritmică, posedă această remarcabilă proprietate de a creşte în mod terminal, fără a modifica forma figurii totale şi de a fi astfel o permanenţă în forma sa, în pofida creşterii formei simetrice.” – Gilbert Durand, Structurile antopromorfice ale imaginarului

Bratara Talisman Kupfer Spike (unisex)


 

 

 

Mone Camino

Probabil unul dintre cele mai vechi metale intrebuintate pe pamant, Cuprul este asociat planetei si Zeitei Venus. Datorita frumusetii si folosirii sale in fabricarea oglinzilor, Cuprul a fost asociat si cu insula Cipru, insula sacra si mult preaindragita a zeitei Afrodita/Venus.  Astfel, Cuprul a capatat si valente feminine. El simbolizeaza iubirea, echilibrul, artisticul, frumusetea feminina, creativitatea si este metalul celor nascuti vinerea si al celor nascuti sub semnul Balantei.

In iudaism, Cuprul este simbolul celor păcătoși, care însă au potențialul – asemenea cuprului – de a redeveni ”strălucitori” dacă au cu adevărat dorința să se curețe de păcat.

Remediile din cupru erau folosite de popoarele antice înainte să fie descoperite de alchimişti. Metalul roşcat, asociat planetei Venus, este moale, uşor de prelucrat şi bun conducător de căldură. Cuprul atrage şi răspândeşte energie, iar din punct de vedere spiritual, el modelează şi transformă resursele înconjurătoare. Asemenea lui Venus, cuprul este vindecător (boli de piele, cataracta, boli venerice, afectiuni ale plamanilor, prevenirea si tratarea artritei..)  şi echilibrează organismul. – In trecut, femeile purtau cuprul sub forma de cercei in acest scop. Cuprul face legătura între inimă, spirit şi univers, modelând destinul uman.

Bratara Talisman Kupfer Spike (unisex) – protectie, vindecare, vitalizare, impamantare, modelare, transformare, iubire, echilibru, creativitate, stimularea abilitatilor magice si puterilor psihice, talismanul protector al celor nascuti vinerea si al celor nascuti sub semnul Balantei si al Taurului. 

Mone Camino

Materiale: piele eco, con acril, inchizatoare Toggle, accesorii metalice cupru

Pret: 53 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

CONUL

„Deşi face parte din simbolismul cercului şi al triunghiului, nu se cunoaşte semnificaţia tradiţională autorizată şi precisă a acestei figuri geometrice. Conul ar fi unul din simbolurile zeiţei Astarte, divinitate caneeană a dragostei şi a fecundităţii, corespunzând asirienei Ishtar şi Afroditei greceşti. Poate că reprezintă vaginul, imaginea feminităţii. Conul ţine şi de cultul lunii.
Simbolismul conului a fost asociat de Frazer cu acela al piramidei. Ar putea fi invocat şi acela al turnului şi ziguratului, imagine ascensională a evoluţiei materiei spre spirit, a spiritualizării progresive a lumii, a întoarcerii la unitate, a personalizării.” (Sursa: blog.ro-en.ro)

CUPRUL

Cuprul conduce energiile spirituale inainte si inapoi prin corp, minte si suflet. Este in legatura cu atributele divine ale fiintei ca esenta si, in relatie cu orice piatra tamaduitoare, potenteaza efectele acesteia. Cuprul intareste glanda pineala si in general realizeaza o reglare a tuturor glandelor hormonale din corp.

Metafizic, cuprul stimuleaza fluiditatea energiei vitale in organism si este cunoscut ca stimulator al abilitatilor magice si puterilor psihice.

Este un bun asistent si protector in comunicarea cu entitati din spatii superior dimensionale – in mod special suprasufletul si ghizii spirituali. Este un metal care impamanteaza fiinta si totodata o interconecteaza cu esenta ei divina, de aceea are abilitatea de a induce in corpul fizic si la nivelul intelegerilor noastre tridimensionale info-energii din planuri mai inalte.

Combate tendintele letargice, vitalizeaza individul, potenteaza capacitatile mentale si stimuleaza calitatile spirituale. Amplifica abilitatile mediumice si de comunicare cu planurile subtile, invizibile, mai greu sau foarte greu accesibile. Purifica pe cat ii permite rezonanta cu fiinta purtatoare si protejeaza contra atacurilor energetice. Imbunatateste stima de sine si ajuta mintea sa se elibereze de tiparele distructive de gandire si comportament.

La nivel fizic, absorbtia prin piele a unei cantitati de cupru in corp gratie purtarii unei bratari, inel sau colier din acest material, ajuta in problemele metabolice, de circulatie sanguina si limfatica, in detoxifiere, in ceea ce priveste reducerea inflamatiilor si utilizarea eficienta a oxigenului de catre organe. (Sursa: fortasigratie.ro)

 

 

Bratara Talisman TienTiRen


Mone Camino

Simboluri recunoscute ale norocului in cultura chineza, monedele chinezești reprezinta adevarati magneti de atragere a bogatiei si prosperitatii. Rotunde, cu o mica gaura patrata in centru si din metal auriu, replici ale vechilor monede, sunt folosite ca remedii Feng Shui, deoarece monedele autentice sunt greu de obtinut si foarte scumpe. Mai mult chiar, monedele antice pot contine chi rezidual negativ (energie negativă reziduală) daca nu au fost curatate si purificate corect. Pătratul din centru reprezintă energia ”pământ”, iar cercul reprezinta energia Chi din cer. Forma lor specială îmbină cele două elemente, care reprezintă puternica uniune a cerului şi a pământului; ele reprezintă trinitatea cosmică „Tien-Ti-Ren”, adică „Cer-Pământ-Om”/cerul, pamantul si norocul omului. Prin legarea lor cu un fir roşu, energia Yang se amplifică și monedele devin embleme puternice pentru bogăţie şi prosperitate. Aceste monede sunt de bun augur și sunt utilizate pe scară largă ca amulete, pentru noroc, prosperitate, bunastare si protecţie împotriva accidentelor.

Mone Camino

 

Bratara Talisman Rosie TienTiRen – noroc, bogăţie,  prosperitate, bunăstare, abundenţă, protecţie.

Materiale: Amulete Monede Chinezesti, piele eco rosie, lant, inchizatoare Lobster, accesorii metalice

Pret: 48 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Monedele chinezesti ar trebui purtate/asezate intotdeauna cu fateta Yang in sus (cea care contine un grup de patru caractere sau simboluri chinezesti). Reversul monedei, reprezentand principiul yin (fateta Yin), ilustreaza numai doua simboluri sau caractere chinezesti.

Mone Camino

Bratara Talisman Hamsa Cuore


 

Mone Camino

 

Bratara Talisman Hamsa Cuore – protectie, antideochi, abundentă, noroc, dragoste, relatii trainice, iubire, fericire, compasiune, vitalitate, fertilitate, prosperitate, sănătate.

 

Mone Camino

 

Materiale: Amuleta Hamsa, inchizatoare Toggle Inima, piele eco, accesorii metalice.

Pret: 50 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Mone Camino

 

 Hamsa

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate, noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura ​​arabă cât și în cea berberă,hamsareprezintăunuldintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblemaţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundentă, noroc, vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mai norocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viată. Mâna Fatimei va adaposti purtătorulde obstacolecerturi siadversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

 

Mone Camino

 

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificandradacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța planteisilphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã,ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism,împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement dinAlexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

 

 

Mone Camino

 

 

 

 

Bratara Talisman Sweet Love


 

Mone Camino

 

Bratara Talisman Sweet Love – dragoste, protectie, antideochi, fericire, compasiune, caritate, sanatate, feminitate, fidelitate, sinceritate, vitalitate.

 

Mone Camino

 

Materiale: Amuleta Inima, Amuleta LOVE, piele eco, accesorii metalice.

Pret: 30 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Mone Camino

 

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificandradacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã,ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma; în islam, tronul lui Dumnezeu; în creştinism, impãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement din Alexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

 

CULOAREA ROSIE

Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.

Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.

V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.

Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.

Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.

Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.

Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.

In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii

– stari inflamatorii,

– tulburari emotionale.

În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.

În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).

În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.

În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală(potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.

 

Bratara Talisman Hamsa (Mana Fatimei) – Unisex


 

Mone Camino

Bratara Talisman Hamsa (Mana Fatimei) – Unisex –  protectie, antideochi, dragoste, abundenta,  prosperitate, sanatate, faima, confidenta.

Mone Camino

Materiale: snur rosu, Amulete: Mana Fatimei (Hamsa), Cheia, Potcoava, Ochiul Magic, Amor (Sagetator), inchizatoare Toggle, chipsuri pietre semipretioase, margelute Toho negre si argintii, piele eco, accesorii metalice

Pret: 43 lei 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Mone Camino

Mana Fatimei (Hamsa)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate, noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura ​​arabă cât și în cea berberă, hamsa reprezintă unuldintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență, noroc, vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mai norocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei va adaposti purtătorul de obstacole,certuri și adversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Mone Camino

 

CHEIA

Se spune ca trei chei purtate impreua deschid usile pline cu noroc: cea a bogatiei, cea a sanatatii si cea a iubirii. Grecii antici spuneau despre chei ca sunt simbolul cunoasterii si al vietii. Doua chei incrucisate, una din argint si una din aur, sunt emblema papala si reprezinta “cheile ce deschid Regatul Cerurilor”.

Cheile reprezinta puterea de a deschide si inchide , a incarcera sau elibera , marcand inceputul unei noi etape din viata odata cu trecerea la statutul de adult.

Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla functie a acestui obiect: a închide şi deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta, initiere. Este, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea cheii oraşului unui învingător sau cetătean de onoare). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol falic, supozitie sustinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundentei şi prosperitătii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilor masculin şi feminin.

Mone Camino

 

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

Mone Camino

 

Potcoava

Exista unele teorii referitoare la originea cre­dintei ca potcoava de cal protejeaza impotriva spiritelor rele si aduce no­roc, in credinta crestina, Sf. Dunstan a fost rugat de Diavol sa-i potcoveas­ca singura copita; Sf. Dunstan i-a in­deplinit cerinta, dar i-a cauzat Satanei o durere atat de   ingrozitoare, incat a promis sa nu intre niciodata acolo unde vede o potcoava. In alte legende popu­lare, vrajitoarele calareau maturile, deoarece le era frica de cai.

O alta teorie era ca potcoava (fiind din fier, sim­bolul lui Marte) contracara puterea luiSaturn (zeul vrajitoarelor).

Deoa­rece forma sa aminteste de semiluna, potcoava este si un simbol de fertili­tate; mai mult, deoarece seamana cu doua coarne, semnifica vitalitatea.

In legendele celtice, se spunea ca atarnarea unei potcoave de usa casei putea indeparta fiintele magice rauvoitoare, intrucat acestea erau “alergice” la fier.

Mone Camino