Bratara Rosie Talisman (cu Moneda Zodia Gemeni) – antideochi, protectie, noroc, prosperitate si dragoste.
Materiale: piele eco rosie/snur rosu, Moneda Semn Zodiacal, accesorii metalice
Pret: 38 lei
Pentru comenzi accesati datele de contact.
Snurul rosu vine din Kabbalah, fiind darul divin de la mormantul sacru al mamei Rachela. Potrivit unei traditii, un snur rosu se invasoara la mormant de sapte ori, devenind astfel sacru si cu puteri tamaduitoare, vindecand pe oricine il poarta la mana. De sapte ori in jurul mormantului semnifica cele sapte zile in care Dumnezeu a creat lumea, iar culoarea rosie simbolizeaza sangele Rachelei. Se crede ca snurul rosu ofera protectie celor care au nevoie, prosperitate celor saraci si copii femeilor infertile. Ceremonia de infasurare a snurului pe mormant si transformarea acestuia intr-unul sfintit este un ritual insotit de rugaciuni catre Dumnezeu si mama Rachela.
Uneori , in traditia iudaica , firul rosu este infasurat de sapte ori in jurul mainii stangi. Acest lucru semnifica nevoia de protectie din partea Domnului in fiecare din cele sapte zile ale saptamanii. Totodata , 7 reprezinta cele sapte emotii umane si cele sapte emanatii dumnezeiesti (sefirot). Firul rosu se leaga de mana stanga intrucat partea stanga a unui om este mai incarcata de sange , fiind latura egocentrica si slaba a sufletului sau.
Ideea Firului Rosu al Sortii o regasim si’n cinematografie, din multitudinea de filme si seriale cu aceasta tema, mentionez recentul serial (2012) TOUCH, care’l are’n distributie pe Kiefer Sutherland. – “Un fir roşu invizibil, îi uneşte pe cei predestinaţi să se întâlnească, indiferent de timp, spaţiu sau circumstanţă. Firul se poate întinde oricât de mult, se poate încurca adesea, dar nu se va rupe niciodată.”
Superstitiei deochiului i se ofera foarte mare importanta in diferite culturi religioase, astfel ca oamenii au gandit modalitati de aparare impotriva energiilor negative pe care ceilalti le indreapta ( constient sau inconstient ) asupra noastra. Turcii tin la intrarea in casa si in bijuterii “nazar boncuk”, iar popoarele arabe au “hamsa”, mana lui Fatima, fiica profetului Mohamed. Insa, cea mai populara forma de protectie impotriva deochiului este snurul rosu purtat la mana. Chiar si in cultura noastra, copiilor mici li se pune la mana un astfel de snur pentru a nu fi deocheati. Cultura Kabbalah spune ca purtand un astfel de snur se creaza o energie mentala si spirituala protectoare.
Si chinezii au dat o interpretare Firului Rosu, ei numindu’l Firul Rosu al Sortii – , existand si o parabola tare frumoasa despre aceasta, pe care va invit s’o cititi aici: https://monecamino.wordpress.com/2013/02/05/bratara-rosie-talisman/
CULOAREA ROSIE
Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.
Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.
V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.
Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.
Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.
Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.
Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.
In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.
Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.
Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.
Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.
Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:
– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii.
Contraindicatii:
– stari inflamatorii,
– tulburari emotionale.
În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.
În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).
În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.
În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală (potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.
Mone Camino 