Talismane Runice KeFeThu (Kenaz-Fehu-Thurisaz)


Talismane Runice KeFeThu (Kenaz-Fehu-Thurisaz) – portbonheur, protectie divina, sprijin si ajutor providential, perioada de serenitate, un nou inceput bun, noi proiecte, schimbare providentiala, succes asigurat, vointa, intuitie, inspiratie, creativitate, lumina, energie, pofta de viata, o buna intelegere a lumii si a universului, puteri magice, vitalitate, victorie; noi relatii si intamplari benefice, noi orizonturi si oportunitati; prosperitate, avere (sub forma unor sume de bani sau a unor titluri de valoare, moneda forte, aur), noi posibilitati financiare, o cariera noua si profitabila, afaceri/investitii rentabile. bunastarea prin munca cinstita si calitati morale ireprosabile, castig material (sub orice forma), previzibil, si dobandit prin munca – stabilitate financiara, atingerea scopurilor; neutralizarea energiilor malefice si a atacurilor energetice, ajutorul divinitatii, fericire si bunastare materiala, imbunatatirea nivelului de trai, noroc neasteptat, surse neprevazute de castig, vesti bune, autoritate, stapanire, calatorii.

52494501_2156009011109752_4450537681545330688_n (1)

Materiale: piatra, lemn, lemn de cocos, sticla, ceramica, os sau/si plastic

Cod: 30KeFeThu

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Fiecare talisman este UNICAT.

59732387_1153074808228253_5180691059692273664_n

Runa Kenaz este o runa deosebit de benefica, fiind un indicator al puterii, energiei si fortei. Simbolizeaza elementul foc si caldura inimii. Este runa care asigura legatura dintre patronii spirituali ai runelor si fiinta umana. Semnificatie: „port-bonheur”, protectie divina, sprijin si ajutor providential, perioada de serenitate, un nou inceput bun, noi proiecte, schimbare providentiala, succes asigurat, vointa, intuitie, inspiratie, creativitate, lumina, energie, pofta de viata, o buna intelegere a lumii si a universului, confera puteri magice, vitalitate, victorie; posibilitatea inceperii unor noi relatii, precum si intamplari benefice, atat de natura materiala, cat si spirituala, care vor deschide noi orizonturi si oportunitati.

Runa Fehu este o runa a castigului material, iar in plan superior, reprezinta si calitatile morale.Semnificatie: prosperitate, avere (sub forma unor sume de bani sau a unor titluri de valoare, moneda forte, aur), noi posibilitati financiare, o cariera noua si profitabila, afaceri/investitii rentabile. bunastarea prin munca cinstita si calitati morale ireprosabile, castig material (sub orice forma), previzibil, si dobandit prin munca – stabilitate financiara, atingerea scopurilor. Cu cat mai mult bine veti face, cu atat veti primi mai mult inapoi.

Runa Thurisaz reprezinta in mitologia germanica ciocanul Mjolnnir, care era arma zeului Thor, considerat protectorul oamenilor si al bunurilor.Semnificatie: protectie, neutralizarea energiilor malefice si a atacurilor energetice, ajutorul divinitatii, protectie divina, fericire si bunastare materiala, imbunatatirea nivelului de trai, noroc neasteptat, surse neprevazute de castig, vesti bune, autoritate, stapanire si, uneori, calatorii. – Veti fi omul potrivit la locul si timpul potrivit.

Pentru comenzi accesati datele de contact.

59556445_325736471424734_7611984127977324544_n

Se stie ca limbajul Lumii Invizibile e imaginea, deoarece imaginea e inteleasa de toti. De aici limba simbolica ce serveste la alcatuirea talismanelor. Talismanele influenteaza planul corespunzator caracterelor grafice reprezentate pe suprafata lor. Ele sunt semnele vizibile ale Principiilor, canalul fortei – acumulator de astral. Fortele sunt captate, inchise in el si orientate cu ajutorul operatiilor magice, prin intermediul incantatiilor magice, al fortei magiei si al fortelor imprumutate de magie de la Natura. Obiectul care urmeaza sa devina talisman, se debaraseaza de materia eterica pe care o are, devenind ca o foaie alba pe care se poate scrie orice, dupa dorinta. Un talisman insufletit e sortit sa ramana timp de veacuri activ.

Cuvantul “magie” evoca imediat o bagheta, un talisman, o vraja, o amuleta, o incantatie. Dar care prin ele insele, acestea nu reprezinta mare lucru, fiindca magia cea mai puternica se gaseste in inima. Daca inima nu intervine pentru a da intensitate gandurilor, cuvintelor si gesturilor noastre, ele vor ramane ineficiente.

Nota:

1. “Personalizat” nu se refera la nume, desi poate implica si numele, ci la actul magic/ritualul ce presupune impregnarea si incarcarea talismanului in vederea lucrarii sale magice pt o anume persoana.
2. Comenzile urgente se taxeaza, in general, suplimentar, in functie de numarul comenzilor in asteptare si presupun de la 2 la 7 zile, in functie de menirea talismanului, fiecare zi a saptamanii fiind optima unei anumite calitati magice ( luni- divinatie si dragoste, marti- protectie si victorie s.a.m.d.), de asemenea culoarea are si ea importanta ei, la fel fazele lunii ( pentru comenzile urgente nu se mai asteapta fazele optime corespunzatoare, insa se respecta ziua optima menirii talismanului ).
3. Influenta Lunii Pline si a Lunii Noi se extinde 3 zile inainte si 3 zile dupa momentul astronomic.

 

Bratara-Talisman Runic KeFeThu


Bratara-Talisman Runic KeFeThu (Kenaz-Fehu-Thurisaz) – portbonheur, protectie divina, sprijin si ajutor providential, perioada de serenitate, un nou inceput bun, noi proiecte, schimbare providentiala, succes asigurat, vointa, intuitie, inspiratie, creativitate, lumina, energie, pofta de viata, o buna intelegere a lumii si a universului, puteri magice, vitalitate, victorie; noi relatii si intamplari benefice, noi orizonturi si oportunitati; prosperitate, avere (sub forma unor sume de bani sau a unor titluri de valoare, moneda forte, aur), noi posibilitati financiare, o cariera noua si profitabila, afaceri/investitii rentabile. bunastarea prin munca cinstita si calitati morale ireprosabile, castig material (sub orice forma), previzibil, si dobandit prin munca – stabilitate financiara, atingerea scopurilor; neutralizarea energiilor malefice si a atacurilor energetice, ajutorul divinitatii, fericire si bunastare materiala, imbunatatirea nivelului de trai, noroc neasteptat, surse neprevazute de castig, vesti bune, autoritate, stapanire, calatorii.

59461162_2096526943981215_2848137734764101632_n

Materiale: Amuleta Frunza din lemn de cocos, snur piele impletita, accesorii/margele lemn, accesorii argintii, culori acrilice, vernis

Cod: 38KeFeThu

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Runa Kenaz este o runa deosebit de benefica, fiind un indicator al puterii, energiei si fortei. Simbolizeaza elementul foc si caldura inimii. Este runa care asigura legatura dintre patronii spirituali ai runelor si fiinta umana. Semnificatie: „port-bonheur”, protectie divina, sprijin si ajutor providential, perioada de serenitate, un nou inceput bun, noi proiecte, schimbare providentiala, succes asigurat, vointa, intuitie, inspiratie, creativitate, lumina, energie, pofta de viata, o buna intelegere a lumii si a universului, confera puteri magice, vitalitate, victorie; posibilitatea inceperii unor noi relatii, precum si intamplari benefice, atat de natura materiala, cat si spirituala, care vor deschide noi orizonturi si oportunitati.

Runa Fehu este o runa a castigului material, iar in plan superior, reprezinta si calitatile morale. Semnificatie: prosperitate, avere (sub forma unor sume de bani sau a unor titluri de valoare, moneda forte, aur), noi posibilitati financiare, o cariera noua si profitabila, afaceri/investitii rentabile. bunastarea prin munca cinstita si calitati morale ireprosabile, castig material (sub orice forma), previzibil, si dobandit prin munca – stabilitate financiara, atingerea scopurilor. Cu cat mai mult bine veti face, cu atat veti primi mai mult inapoi.

Runa Thurisaz reprezinta in mitologia germanica ciocanul Mjolnnir, care era arma zeului Thor, considerat protectorul oamenilor si al bunurilor. Semnificatie: protectie, neutralizarea energiilor malefice si a atacurilor energetice, ajutorul divinitatii, protectie divina, fericire si bunastare materiala, imbunatatirea nivelului de trai, noroc neasteptat, surse neprevazute de castig, vesti bune, autoritate, stapanire si, uneori, calatorii. – Veti fi omul potrivit la locul si timpul potrivit.

59369300_348797509322969_2173836304607870976_n

Se stie ca limbajul Lumii Invizibile e imaginea, deoarece imaginea e inteleasa de toti. De aici limba simbolica ce serveste la alcatuirea talismanelor. Talismanele influenteaza planul corespunzator caracterelor grafice reprezentate pe suprafata lor. Ele sunt semnele vizibile ale Principiilor, canalul fortei – acumulator de astral. Fortele sunt captate, inchise in el si orientate cu ajutorul operatiilor magice, prin intermediul incantatiilor magice, al fortei magiei si al fortelor imprumutate de magie de la Natura. Obiectul care urmeaza sa devina talisman, se debaraseaza de materia eterica pe care o are, devenind ca o foaie alba pe care se poate scrie orice, dupa dorinta. Un talisman insufletit e sortit sa ramana timp de veacuri activ.

Cuvantul “magie” evoca imediat o bagheta, un talisman, o vraja, o amuleta, o incantatie. Dar care prin ele insele, acestea nu reprezinta mare lucru, fiindca magia cea mai puternica se gaseste in inima. Daca inima nu intervine pentru a da intensitate gandurilor, cuvintelor si gesturilor noastre, ele vor ramane ineficiente.

Nota:

1. “Personalizat” nu se refera la nume, desi poate implica si numele, ci la actul magic/ritualul ce presupune impregnarea si incarcarea talismanului in vederea lucrarii sale magice pt o anume persoana.
2. Comenzile urgente se taxeaza, in general, suplimentar, in functie de numarul comenzilor in asteptare si presupun de la 2 la 7 zile, in functie de menirea talismanului, fiecare zi a saptamanii fiind optima unei anumite calitati magice ( luni- divinatie si dragoste, marti- protectie si victorie s.a.m.d.), de asemenea culoarea are si ea importanta ei, la fel fazele lunii ( pentru comenzile urgente nu se mai asteapta fazele optime corespunzatoare, insa se respecta ziua optima menirii talismanului ).
3. Influenta Lunii Pline si a Lunii Noi se extinde 3 zile inainte si 3 zile dupa momentul astronomic.

59369300_348797509322969_2173836304607870976_n (1)

59461162_2096526943981215_2848137734764101632_n (1)

Bratara Talisman HeartHamsa


Mone Camino

Bratara Talisman HeartHamsa – portbonheur, protectie, antideochi, noroc, confort material/abundență/prosperitate/belsug, dragoste, longevitate, fericire, pace, fertilitate, puritate, inteligenta, forta, demnitate, statorniciei, castitate, stabilitate, rabdare, smerenie, putere spirituala, cunoastere, iluminare, vindecare, purificare, vitalitate, Muladhara chakra.

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) din zamac, amuleta Inima, amuleta Elefant, piele rosie eco, inchizatoare Toggle Inima, accesorii metalice argintii

Cod: 60 HeartHamsa

Pentru comenzi accesati datele de contact.

ELEFANTUL

Elefantul, simbol cosmic, prezent doar in Africa si Asia a uimit popoarele lumii prin numeroasele sale reprezentari. In arta, in buddhism si nu numai, elefantul reprezinta puterea regala, forta, demnitatea, rabdarea, smerenia. Deasemenea, in arta feng-shui el este un animal care aduce noroc, longevitate si fericire. In mitologie cat si in religie, elefantul a devenit un simbol demn de onorat.

In India, China si Africa a luat atributele fertilitatii si inteligentei, iar in multe culturi este apreciat ca unul dintre animalele sfinte – elefantul alb. A fost descris adesea in folclor si in povestile de razboi din China Antica. Sa ne aducem aminte ca expeditia lui Alexandru cel Mare a intalnit astfel de “monstri”. In China au fost folosite, deasemenea, in razboaie. De aici, simbolul acestor animale marete, foarte blande si inteligente a fost rasturnat spre haos, forta bruta si manie oarba. Elefantul alb care exprima puritatea a fost interpretat in traditiile Indiei, Indochinei si Thailandei ca animal sfant.

In buddhism el reprezinta intruchiparea lui Buddha si poate fi calarit numai de regi si zei.

Daca pentru occidentali elefantul reprezinta o imagine vie a masivitatii si a stangaciei, pentru asiatici el are o semnificatie fundamental diferita. Elefantul este animalul pe care incaleca regii, si, in primul rand, Indra, Regele ceresc. El simbolizeaza deci puterea regala. Elefant mai este si numele lui Shiva in exercitiul functiunilor sale de suveran. Odata intrat in actiune, efectul puterii regale aduce pacea si prosperitatea. Forta elefantului (matangi) da acelora care il incoca tot ce-si pot dori. In multe regiuni, si mai ales in cele musonice, acest dar este ploaia, ce reprezinta o binecuvantare cereasca: in Siam (Thailanda), in Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia si recolte bogate, caci Indra este si zeu al furtunilor, iar elefantul poarta pe cap o nestemata care are stralucirea fulgerului.

Elefantul mai este si un simbol al statorniciei si stabilitatii. In Yoga, este atribuit chakrei muladhara si corespunde , in consecinta, elementului pamant si culorii ocru. Elefantul il insoteste pe Boddhishattva Akhobhaya, Neschimbatorul. In anumite mandale tantrice, intalnim elefantul fie asezat la portile cardinale, fie in punctele colaterale. Il intalnim deasemenea si la Angkhor, in Mebon-ul oriental si, mai ales, la Bakong. El semnifica dominatia centrului regal asupra directiilor spatiului terestru. Prezenta sa, intre alte simboluri, in preajma lui Vasudeva-Vishnu, ca stapan al celor trei lumi, pare sa indice suveranitatea sa asupra lumii pamantesti.

Elefantul mai invoca si imaginea lui Ganesha, simbol al cunoasterii. Trupul sau omenesc reprezinta inca microcosmosul, manifestarea, in timp ce capul sau de elefant este macrocosmosul, non-manifestarea. Potrivit acestei interpretari, elefantul este de fapt inceputul si sfarsitul, ceea ce se intelege, deopotriva, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particula om (deci de la stadiul de non-manifestare), cat si din implinirea interioara a yoghinului. Gaja, elefantul este alfa si omega.

Simbolismul elefantului este, deasemenea, foarte folosit in formularile buddhiste: regina Maya l-a plasmuit pe Buddha dintr-un elefantel. Aici indeplineste un rol angelic. Lucru neasteptat, daca n-am sti deja ca elefantul este instrumentul actiunii si binecuvantarii ceresti. Uneori, ca sa poata figura zamislirea lui Buddha, elefantul este infatisat singur. Alteori, aflat in varful unui stalp, el evoca iluminarea; ceea ce ne trimite la simbolismul cunoasterii figurat de Ganesha. O semnificatie apropiata atunci cand apare incalecat de Boddhisattva Samantabhadra, exprimand, nu mai putin formal, puterea cunoasterii. In mod secundar, forta brutala este infatisata in episodul elefantului furios Nalagiri.

Ca si taurul, broasca testoasa sau alte animale, el mai indeplineste, in India si Tibet, rolul de animal-ce-sprijina-lumea: universul este asezat pe spinarea unui elefant. In numeroase monumente il vedem aparand in chip de cariatida: aici este cosmofor. Prin faptul ca poseda el insusi structura cosmosului (patru stalpi sprijinind o sfera), mai este considerat si animal cosmic.

In Africa, potrivit credintelor baoule, elefantul simbolizeaza forta, belsugul si traiul indelungat. La triburile ekoi – de la care populatiile iibo din Biafra au imprumutat cultul si institutiile lui Ekkpe – este simbolul violentei si al urateniei. Aici insa, simbolul nu depaseste nivelul metaforei.

Tot la acest nivel, elefantul serveste ca atribut al puterii regale, daca nu ii luam in considerare decat propria masa; al regelui care se fereste de nebunie si de nechibzuinta, daca tinem seama de suspiciunea si de prudenta elefantului; ca atribut al smereniei, daca e sa dam crezare lui Pliniu si lui AElianos: “Cand straluceste luna noua, elefantii, asa cum am auzit, manati de nu stiu ce inteligenta naturala si misterioasa, poarta niste ramurele, smulse de curand din padurile in care au pascut, le ridica si, inaltandu-si ochii spre cer, scutura usor aceste crengi de parca ar adresa o rugaciune zeitei,ca sa-si atraga bunavointa si obladuirea ei”; un atribut, in sfarsit, al castitatii, daca este adevarat ca, asa cum afirma Aristotel, atunci cand o femela este insarcinata (vreme de doi ani) masculul nu se apropia de o alta, mai mult, elefantul ar fi cel care razbuna adulterul. O gravura din secolul al XVII-lea ilustreaza aceste relatari, infatisand un elefant care se lupta cu un mistret precum neprihanirea cu libidoul.

Acest simbol devine o parte vie a culturii si civilizatiei si astfel acopera prapastia dintre material si spiritual. Simbol al fortei pshice, el ajuta omul in calatoria sa initiatica caci neofitul, la inceputul calatoriei sale, este considerat un elefant gri, a carui minte este salbatica, si pe parcurs ce avanseaza, el este reprezentat de elefantul alb, simbol al controlului. (Sursa: mythologica.ro)

MANA FATIMEI (HAMSA/KHAMSA)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență,noroc,vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mainorocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei vaadapostipurtătorul de obstacole, certuri și adversitate,ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate,prosperitate,noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna (Khamsa) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura arabă cât și în cea berberăhamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Bratara Talisman Sweet Love


 

Mone Camino

 

Bratara Talisman Sweet Love – dragoste, protectie, antideochi, fericire, compasiune, caritate, sanatate, feminitate, fidelitate, sinceritate, vitalitate.

 

Mone Camino

 

Materiale: Amuleta Inima, Amuleta LOVE, piele eco, accesorii metalice.

Pret: 30 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Mone Camino

 

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificandradacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã,ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma; în islam, tronul lui Dumnezeu; în creştinism, impãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement din Alexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

 

CULOAREA ROSIE

Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.

Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.

V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.

Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.

Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.

Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.

Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.

In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii

– stari inflamatorii,

– tulburari emotionale.

În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.

În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).

În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.

În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală(potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.

 

Bratara Talisman Haflovin (Hamsa – Floarea Vietii – Inima) – unisex


Mone Camino

 

Bratara Talisman Haflovin(Hamsa – Floarea Vietii – Inima) – unisex – antideochi, dragoste, protectie, relatii trainice, iubire, fericire, compasiune, abundențănoroc, sanatate, vitalitate.

 

 

Mone Camino

 

Materiale: Amuleta Hamsa, Amuleta Floarea Vietii, inchizatoare Toggle Inima, piele eco, accesorii metalice.

Pret: 53 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

 

Mone Camino

Ĥamsa

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”, consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate, noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura ​​arabă cât și în cea berberă, hamsa reprezintăunuldintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență, noroc, vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mai norocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei va adaposti purtătorul deobstacole,certuri și adversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

 

Mone Camino

 

Floarea Vietii

Floarea Vietii este un simbol al naturii ce a fost cunoscut si utilizat in multe culturi de pe Pamant pentru a crea si stabiliza energia pozitiva. Acesta simbolizeaza originea si dezvoltarea vietii avand inclus in structura sa forma cristal cu șase fatete (colturi sau petale perfecte).

Floarea Vietii poate fi intalnita pe ciornele lui Leonardo da Vinci, in Orasul Interzis din Beijing, in Egipt (pe stalpii de sustinere ai Templului Osirian din Abydos), chiar si pe portile de lemn, frumos sculptate de mesterii nostrii din Maramures, intr-o varianta mai simpla. Implicatiile simbolului sunt prea vaste si risca sa nu li se dea de capat.

Floarea Vieţii, simbol ancestral al spaţiului carpato-danubiano-pontic, este prezentă şi astăzi pe multe dintre sculpturile în lemn din Maramureş sau pe aproape toate “crucile de hotar”, ce delimitau teritoriile obştilor săteşti până în secolul XIX şi chiar începutul de secol XX, din Muntenia şi Moldova.

Floarea Vietii este compusa din cercuri rotite si plasate la intervale egale. Initial acest simbol pleaca de la un simplu cerc si se poate extinde la infinit, formand astfel o tesatura simetrica si echilibrata fara de sfarsit. In tantra aceasta tesatura este fundalul pe care se deruleaza intreaga manifestare. Este strans legata de simbolistica cercului deoarece se genereaza cu ajutorul lui. Mai este legata si de hexagon si cu tesatura creata pe baza lui deoarece unind punctele de intersectie a cercurilor se obtin hexagoane.

In forma sa cea mai simpla floarea vietii este compusa din 1+6 cercuri care formeaza asa numita “Samanta Vietii, este componenta de baza a figurii care simbolizeaza si cele sapte zile ale creatiei. Continuand extinderea putem alege urmatoarele sase cercuri care formeaza asa numitul Oul Vietii“. Cercurile tangente in numar de treisprezece, luate de pe cele sase directii principale formeaza “Fructul Vietii“. Unind cu linii punctele de intersectie putem obtine Steaua lui David si Cubul lui Metatron. – Floarea Vietii are numeroase variatiuni, se pot intercala cercuri intre cele primare sau se pot decala punctele de intersectie.

Datorita posibilitatii continue de-a se extinde, Floarea Vietii este expresia nelimitarii, a deschiderii totale catre infinit. Mai este si expresia conexiunilor multiple dintre elementele manifestarii datorita liniilor ce se pot trasa intre punctele de intersectie. Datorita puterii si simbolisticii sale cuprinzatoare, floarea vietii a fost folosita inca din timpuri stravechi in aproape toate marile religii ale lumii si a fost utilizata si analizata de multi intelepti, preoti, filozofi si artisti.

 

Mone Camino

INIMA

Magicienii si alchimistii foloseau simbolurile inimii in incantatii si farmece de dragoste sau in ritualuri de intarire a unei relatii de cuplu.

Inima a fost recunoscuta, de mult timp, in numeroase culturi, ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii si caritatii.

De asemenea, emblema a adevarului , “Inima sacra” a lui Iisus constituie unul din punctele majore de referinta ale bisericii romano-catolice , ca simbol al iubirii Domnului.

Din punct de vedere grafic , simbolul inimii este reprezentarea unui triunghi intors sau a unui triunghi cu varful in jos, o imagine metaforica a unui vas in care este turnata sau prin care este transmisa dragostea.
Triunghiul cu un unghi in partea inferioara este si un simbol ezoteric al feminitatii divine, sau al puterii feminine, in general (multi au aflat lucrul acesta din “Codul lui DaVinci).

Un astfel de triunghi este punctul central Muladhara, sau chakra radacinii, semnificand radacina izvorului puterii primare sau fortei sexuale. In punctul inferior al triunghiului este declansata scanteia care aduce caldura intensa celelorlalte chackre ale sirei spinarii. Imagini ale triunghiului intors pot fi regasite in chackrele dinplexul solar (Manipura), inima (Anahata), gat (Vishudha) si al treilea ochi (Ajna).

Triunghiul cu un unghi in jos reprezinta totodata elementul “apa“. Din punct de vedere ezoteric, apa simbolizeaza:
-intuitia
-miscarea
-emotia
-perceptia fizica
-tranzitia catre alte valori spirituale (corectat/editat – Sursa: Diane.ro)

Inima. Un simbol cu o existențã durabilã, desemnând nucleul emotional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Se credea la modul cel mai concret cã aici sãlãşluieşte sufletul; acum sensul este mai mult metaforic. Numeroase texte religioase îi atribuie o semnificație misticã cu totul specialã, o aurã divinã. În folclorul european tradițional, simbolul este stilizat, roşul înglobând pasiunea şi emoția intensã. Sursa simbolului este incertã, o explicație plauzibilã fiind asemãnarea cu frunza de iederã, cu sãmânța plantei silphium, utilizatã în vechime drept contraceptiv, sau cu anumite caracteristici ale organelor genitale feminine, sau cu forma gâtului lebedelor în dansul de împerechere.

Frunzele ilustrate de olari pe ceramicã au evoluat în inima roşie de pe cãrțile de joc. Simbolul botanic regãsit în arta greco-romanã sugera iubirea fizicã şi non-fizicã şi s-a transformat în cel pe care îl ştim astazi sub influența literaturii medievale de curte. Pe vasele de lut cretane şi pe pereții palatelor minoice apar frunze şi flori în formã de inimã, ornamentații preluate de ahei. În multe cazuri chiar şi strugurii sunt astfel reprezentați. Decorația este un precedent al metamorfozei în simbolismul viței de vie, identificatã cu Iisus.

Pe stelele şi pietrele funerare frunza (îndeosebi cea de iederã) ajunge sã fie asociatã cu iubirea eternă. Ilustratorii din mãnãstiri ataşeazã arborilor vieții frunze în formã de inimã. Deja în secolele 12-13 inima apara coloratã în roşu şi în scene erotice. Simbolul se secularizeazã, fiind destul de întâlnit şi în heraldicã sau ca filigran. Inima roşie este inclusã în jocul de cãrți odatã cu standardizarea de la finele secolului al 15-lea. În Renaştere şi epoca barocã,inima roşie pe blazon ajunge sã însemne loialitate şi curaj veşnic.

Primele reprezentãri medicale ale inimii o înfãțişau în formã de piramidã sau con, influențate de descrierile şcolii hippocratice sau ale lui Galenus. Abia prin secolele 13-16 se generalizeazã frunza de iederã. Anatomiştii medievali s-au orientat mai degrabã dupã ilustrațiile artiştilor monastici, care o portretizau ca frunzã întoarsã, cu vârful spre stânga şi nervurile simbolizând arborele arterial. Poate cã zidarii normanzi care i-au fãcut mormântul lui Heinrich al VI-lea de Hohenstaufen se gândeau la inimã, urmând exemplul roman, atunci când au creat misteriosul simbol cu patru crestãturi (ventricule?) şi peduncul (capãtul vaselor de sânge?). Comparatã cu desenele timpurii ale lui da Vinci, imaginea devine fascinantã. La fel de fascinant este şi inelul cu inima ținutã de mâna divinã, ornament care simbolizeazã dragostea eternala, aşa-zisa corona vitae, simbol preluat din lumea romanã de cãtre simbolica medievalã.

Inima, sediul intelectului si sentimentelor

Inima are în principiu simbolismul centrului. Un centru mai întâi al intelectului şi al intuiției, şi apoi al afectelor şi sentimentelor. Dar oricum, civilizațiile tradiționale nu exclud posibilitatea cunoaşterii obiective prinafectivitate. Asigurând circulația sângelui, inima este în egalã mãsurãsediul intelectului şi al afectelor.

În India, inima reprezintã locuința lui Brahma;în islam,tronul lui Dumnezeu;în creştinism, împãrãția lui Dumnezeu, toate aceste conotații încadrându-se în schema de referințã a unei stãri primordiale, în care divinitatea se manifesta în individ. Angelus Silesius spune de pildã cã inima îl poate conține în întregime pe Dumnezeu, iar Clement dinAlexandria cã Dumnezeu este inimã a inimilor. Sãlaş al spiritului îl considerã şi China anticã.

Chinezii îi atribuiau ca element corespondent pãmântul, dar şi focul, în haul ei luând naştere intuiția, percepția înaltã, prin intermediul ochiului inimii. Inima are funcția de a guverna, de a stãpâni respirația, aflatã în strânsã relație cu ritmul cardiac.

În Taoism, rãsuflarea este luminã. Spiritul se concentreazã între sprâncene, acolo unde în viziunea yoghinã se aflã ajna-chakra, deci yoga acolo transferã funcția inimii.

Un rol fundamental joacã inima în religia egipteanã, unde este reprezentatã ca un vas. Triunghiul rãsturnat, o figurare a cupei (cu trimitere şi la Sfântul Graal), simbolizeazã şi inima, cupa care conține bãutura nemuririi.Inima este centrul vieții, al inteligentei, al vointei. Zeul Ptah înainte sã materializeze lumea prin cuvânt a gândit-o cu inima. Inima este cea pusã pe unul dintre talgerele balanței dupã moarte, singurul organ lãsat în mumie la locul sãu (simbolic, ca scarabeu). Scarabeul inimii, o amuletã esențialã, poartã gravatã formula care împiedicã inima sã depunã mãrturie împotriva celui decedat. Inima este cea care îndeamnã la acțiunea pozitivã, cea prin care se vãdeşte prezența divinã.

Primul organ care se naste si primul care moare

În lumea greacã, inima nu are o semnificație anume, singura legendã convingãtoare din punctul de vedere al imaginii sale de principiul vital este cea în care Zeus consumã inima încã bãtând a lui Zagreus, fiul devorat de titani, zãmislindu-l pe Dionysos.

În lumea celticã, meritã sã remarcãm o similitudine semantic: centru în gallicã este craidd, inimã în francezã este Coeur. Rãdãcina indo-europeanã krd este cea din care se vor dezvolta cuvintele pentru inimã în latinã, greacã, germanã, slavã etc.

Tradiția biblicã asociazã inima cu omul interior, viața sa afectivã dar şi inteligența. Aici se aflã şi principiul rãului, ea riscând mereu pervertirea. Ea este primul organ care se naşte şi primul care moare. Din toatã inima înseamnã pânã la ultima suflare. În Biblie, utilizarea cuvântului este mai mult metaforicã, exprimând mai ales memoria şi imaginația, dar şi vigilența. Inima gândeşte, decide, face proiecte.

În Islam, simbolismul este extins la contemplare şi spiritualitate în sensul în care prin oscilațiile sale înglobeazã expansiunea şi contracția universal, deci şi potențialul unui om.

Este conştiințã. În doctrina sufitã, când Coranul vorbeşte de spiritul divin insuflat lui Adam se referã la inimã. Luminã veşnicã, chintesența fãpturilor, pentru ca prin ea Dumnezeu sã poatã contempla omul.Scânteia divinã de care vorbea şi maestrul Eckhart. În misterul acestui punct intim are loc întâlnirea cu spiritual în dublul sãu aspect, de cunoaştere şi fiintare. Nicio teofanie nu are valoare mai mare decât cea produsã prin inima iubitoare.

Tirmidhi (secolul al IX-lea), în teoria sa asupra ştiinței inimilor, precizeazã cãqalb (inimã) desemneazã şi organul fizic şi pe cel al gândirii. În inimã stau ascunse gândurile cele mai autentice, conform psihologiei musulmane. Inima, memoria, gândul, afectul, sunt unul şi acelaşi lucru şi la caraibii din Venezuela sau la populația tucano din Amazon. Indienii pueblo din Arizona considerã cã naşterea se petrece datoritã sângelui din inima femeii. Din pãcate, aura profund spiritualã a inimii a suferit o mutație în lumea modernã care i-a amplificat simbolisitica de dragoste profanã. Pictograma care înglobeazã o întreagã pleiadã de emoții s-a redus la ideea de sediu al sentimentelor, pierzându-se din vedere concepția anticã ce o valorificã drept pocalul suprem al conştiinței, principiul creator. (corectat/editat – Sursa: Historia.ro)

 

 

Mone Camino

 

Bratara Talisman Ochiul Magic (Nazar Boncuk)


Mone Camino

 

Bratara Talisman Ochiul Magic (Nazar Boncuk) – antideochi, protectie, noroc, bunastare, vitalitate, putere, chakra 3 (Plexul Solar)

Materiale: Amuleta Ochiul Magic (Nazar Boncuk), snur negru-auriu, suport pandant, accesorii metalice aurii

Pret: 35 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

Ochiul Magic (Ochiul Norocos sau Ochiul Raului) este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de aproximativ 5000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk.

Ochiul Magic poate fi vazut in Turcia (si nu numai!) atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti.

Femeile il poarta, in special, la inele, pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului, barbatii il poarta la gat, pe bratari si prins langa manunchiul de chei.

In mod tradițional, amuleta antideochi cunoscuta sub denumirea de Ochiul Magic (Ochiul Raului, Nazar Boncuk in turca), Evil Eye in engleza, Ayin Harsha in limba araba, Mauvais Oeil in franceza, Mal Occhio in italiana, Jettatore in dialectul sicilian, Mal Ojo sau El Ojo in spaniola, Ayin ha’ra in ebraica, Büsen Blick in germana, Oculus Malusin latina) are culoarea albastru safir sau albastru cobalt. Astfel, putini sunt cei care stiu ca, pe langa protectia antideochi specifica acestei binecunoscute amulete, se poate beneficia de protectia ei si in alte domenii (mai specifice), aceasta aducand un plus de beneficii, in functie de culoare si de materialul din care este confectionata, dupa cum urmeaza:

portocaliu/coral – protectie, chakra 2-3
negru/onix, hematit – putere, chakra 3
rosu/howlit rosu/coral rosu s.a. pietre rosii – curaj, protectie, chakra 1
verde deschis/pietre verzi – succes, chakra 4
mov/violet/ametist – inteligenta, mental, chakra 6-7
roz/cuart roz, pietre roz – dragoste, chakra 4
turcoaz – sanatate, chakra 5
alb/cristale albe/perle – bunastare, prosperitate, chakra 4
verde inchis/pietre verzi – fericire, abundenta, prosperitate, chakra 4

Bratara Talisman Ochiul Magic (Nazar Boncuk)

Bratara Talisman Ochiul Magic (Nazar Boncuk)

Bratara Talisman Cupru si Turcoaz ROSA PROTEGIT


Handmade by Mone

Bratara Talisman ROSA PROTEGIT –  dragoste, frumusete, renastere, adevar, initiere, lumina, iubire, viata, regenerare, perfectiune, binecuvantare, protectie (absorbtie a energiilor negative de orice tip,  impotriva poluantilor din mediul inconjurator,  radiatiilor electromagnetice, razelor X indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre, curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha), dezvoltare personala, concentrare si meditatie, entuziasm, inspiratie, proiecte noi.

 

Materiale: Pandant din Turcoaz reconstruit, accesorii metalice cupru, Amuleta Trandafir din cupru, snur negru satinat

Pret: 80 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

TURCOAZ: protectie (absorbtie a energiilor negative de orice tip, de aceea se foloseste pentru indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre , pentru protectie si impotriva poluantilor din mediul inconjurator,  radiatiilor electromagnetice, razelor X; simte invidia, ura, infidelitatea, rautatea si energiile negative, schimbandu-si culoare cand se apropie un pericol sau cand cineva ii vorbeste de rau posesorul; poate prevesti moartea (se sparge) si boala), curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste romantica, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha), efect intaritor asupra corpului fizic, accelereaza regenerarea tesuturilor, previne si inlatura atacurile de panica, intareste sistemul imunitar, alunga infectiile virale, elimina atitudinea de matir, favorizeza dezvoltarea personala, fiind de mare ajutor in concentrare si meditatie, in post si rugaciune si in lucrul cu noi insine; atenueaza nervozitatea (tracul), ajuta la rezolvarea problemelor intr-o maniera creativa, tonifica inima, imbunatateste vederea,  confera forta cuvintelor, mentine si consolideaza relatiile, incurajeaza atentia pentru detaliu,  trezeste entuziasmul si inspira proiectele noi, ajutand la descoperirea talentelor ascunse; echilibreaza centrii energetici, dezvolta constiinta superioara, inlatura inhibitia si vechile angajamente, precum si ideile fixe, foarte eficient impotriva viciului fumatului.

CUPRU: prevenirea si tratarea artritei (in trecut, femeile purtau cuprul sub forma de cercei in acest scop), boli de piele, cataracta, boli venerice, afectiuni ale plamanilor.

TRANDAFIRUL – simbol a iubirii, al urcuşului duhovnicesc, printre spini, către frumuseţea Raiului, floare îndrăgită de oricine, cântată de poeţi şi dăruită de îndrăgostiţi femeilor iubite.

O legendă a vechilor greci vorbeşte despre apariţia trandafirului ca fiind o creaţie în principal a zeiţei florilor Chloris, care i-a pus şi pe alţi zei să conlucreze la naşterea florii: vântul de primăvară Zephyr a dat norii la o parte şi Apollo a înflorit trandafirul, iar zeul războiului Ares i-a făcut spinii, ca armă de apărare.

O altă legendă spune că trandafirul ar fi apărut dintr-un surâs al lui Cupidon, iar spinii nu ar fi altceva decât săgeţile cu care zeul-copil trage în inimile tinerilor, făcându-i să se îndrăgostească.

Persanii au o legendă despre o privighetoare care s-a îndrăgostit de un trandafir alb şi l-a îmbrăţişat aşa de stâns, încât spinii au străpuns-o şi aşa a apărut trandafirul roşu, din sângele delicatei păsări.

Perspectiva istorică a înmulţirii trandafirilor se axează pe un text sumerian, în care se spune căregele Sargon I (aprox. 2371 î.Hr. – 2315 î.Hr.), suveranul Imperiului Akkadian, ar fi adus trandafiri dintr-o campanie militară de-a sa şi i-a plantat în propria grădină.

Despre apariţia trandafirilor în Europa, se crede că au fost aduşi de Alexandru cel Mare, astfel pătrunzând floarea în Grecia, de unde s-a răspândit rapid.

În China din vremea filosofului Confucius (550 î.Hr.- 470 î.Hr.), trandafirii erau preţuiţi chiar de către împărat, care se preocupa de creşterea şi îngrijirea lor, existând şi sute de lucrări scrise pe acest subiect.

În vremea romanilor, trandafirii erau atât de iubiţi, încât se făcea un adevărat abuz: cu ei se ornau sălile de petreceri, cu uleiul lor se ungeau invitaţii, petale erau presărate în apă, deserturile şi băuturile erau parfumate cu inconfundabilele arome ale lor.

Simbolistica trandafirului este diversă, acoperind o paletă largă de sentimente şi situaţii, de la zona iubirii până la moarte şi iniţiere.

Din zona romană ne mai vine o semnificaţie a trandafirului mai puţin cunoscută: cea de secret, de confidenţialitate, fiindcă la banchetele care erau ornate din plin cu trandafiri, ca şi invitaţii, se făceau multe înţelegeri politice. Existau chiar şi camere speciale pentru asemenea discuţii, iar aceste locuri erau şi ele pline de roze.

Asocierea trandafirului cu iubirea este şi ea la loc de cinste. În Italia, îndrăgostitul presăra în timpul nopţii petale de trandafiri în faţa casei celei dorite de soţie, iar dacă petalele nu erau a doua zi măturate, însemna că dragostea este reciprocă şi nunta aproape. În zilele noastre, un trandafir roşu dus de către băiat la întâlnirea cu fata reprezintă tot o florală declaraţie de dragoste.

Chiar dacă mai greu (din pricina istoriei sale de acompaniator al petrecerilor păgâne şi al celebrării zeilor iubirii din perioada precreştină) trandafirul a pătruns şi în simbolistica din creştinism, spinii lui amintind de cei ai coroanei Mântuitorului, iar frumuseţea de la capătul tulpinii pline de ţepi fiind o veritabilă imagine a drumului greu al creştinului spre Dumnezeu. (extras din articolul Ziarului Lumina)

Protejata de spini, este o floare frumoasa, parfumata reprezentand frumusetea, secretul, iubirea, viata, sangele, moartea si renasterea.

In Grecia si Roma antica, trandafirul era sacru pentru Aphrodita simbolizand frumusetea si iubirea si se spunea ca s-a nascut din sangele lui Adonis.

Dionysus se impodobea cu ghirlande de trandafiri pentru ca se spunea ca acesta curata mintea in timpul betiei. Harpocrates a fost mituit in secret cu un trandafir alb de Eros si a devenit zeul tacerii.

Acest simbol a ajuns si in crestinism, iar un trandafir este adesea sculptat in sala de spovedanie sau pe tencuiala, pe tavanul salilor de sedinta ca un avertisment ca discutiile au loc sub rosa -„trandafir”, adica in secret.

Romanii imprastiau trandafiri la inmormantari ca un semn al invierii, in traditia crestina, se spunea ca trandafirul paradisului era fara spini, spinii servesc memoriei pierderii Paradisului.

Trandafirul alb este asociat cu Fecioara Maria (trandafirul mistic al raiului, trandafirul fara spini) si era un simbol medieval al virginitatii. Despre trandafirul rosu se spunea ca s-a nascut din sangele lui Christos si astfel este un semn al calvarului, caritatii si invierii.

In Islam, trandafirul simbolizeaza frumusetea masculina si sangele lui Mohamed, la fel ca si pe cei doi fii ai lui. Trandafirul Bagdadului reprezinta legea, calea si stiinta simbolizand impreuna adevarul si pe Alah.

In alchimie un trandafir cu sapte petale reprezenta intelepciunea si relatiile alchimice, in francmasonerie, trei trandafiri simbolizeaza lumina, iubirea si viata, in timp ce crucea cu trandafir este emblema societatii conspiratoare. Trandafirii de diferite tipuri, culori si specii simbolizeaza diferite lucruri: trandafirul cu opt petale, simbolizeaza regenerarea; trandafirul albastru, imposibilul; cel rosu si alb, unirea opozitiilor , iar trandafirul galben, perfectiunea – ca emblema papala simbolizeaza  binecuvantarea.

Din perioada distanastiei Tudor, trandafirul a fost un simbol national al Britaniei, unind trandafirul rosu din Lancaster cu cel alb din York. Printr-o incarcatura heraldica populara, trandafirul este semn de descendenta pentru al saptelea fiu. (Sursa: Cartim.ro)

 

 

Bratara Rosie Talisman (cu Ochiul Magic si Potcoava)


handmade by Mone

 

Bratara Rosie Talisman (cu Ochiul Magic si Potcoava)) – antideochi, protectie, noroc, dragoste, bunastare, sanatate,  fertilitate, vitalitate, putere, curaj

 

Materiale: snur rosu, accesorii metalice, Amuleta Potcoava si Ochiul Magic

Pret: 38 lei

 

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

OCHIUL MAGIC

Ochiul Magic, “Ochiul Norocos” sau “Ochiul Raului” este o amuleta care protejeaza impotriva ochiului rau sau deochiului, pe principiul ANOCCHIATURA: opusul a ceea ce dorește un tip de forta negativa sau de putere malefica care, printr-o doza constienta sau inconstienta de invidie sau de resentiment, se poate ascunde chiar si in cele mai binevoitoare complimente sau/si priviri. Amuleta are rolul de a atrage si a distruge energia negativa directionata catre o persoana.

Pe parcursul intregii istorii a umanitatii, ochiul a fost considerat un simbol puternic, avand functia de a proteja impotriva fortelor malefice. Aceasta traditie universala a capatat o noua valenta in arta sticlariei (veche de 3000 de ani) din Anatolia, Turcia. Aici, un mester sticlar imbina puterea simbolica a ochiului cu forta focului , dand nastere unui talisman deosebit, numit Nazar Boncuk (Ochiul Raului, “Evil Eye” in engleza, “ayin harsha” in limba araba, “mauvais oeil” in franceza, “mal occhio” in italiana, “jettatore” in dialectul sicilian, “mal ojo” sau “el ojo” in spaniola, “ayin ha’ra” in ebraica, “büsen Blick” in germana, “oculus malus” in latina).

Numele turcesc al acestui talisman este “Nazar Boncuk”. El poate fi vazut in Turcia atarnand deasupra intrarilor din case, agatat la geamul din spate al masinilor, purtata la gat de catre multe persoane si, mai ales, prins de imbracamintea copiilor nou-nascuti. Femeile il poarta pe bratari, cercei sau/si pe un lantisor in jurul gatului.

 

Potcoava

Exista unele teorii referitoare la originea cre­dintei ca potcoava de cal protejeaza impotriva spiritelor rele si aduce no­roc,in credinta crestina, Sf. Dunstan a fost rugat de Diavol sa-i potcoveas­ca singura copita; Sf. Dunstan i-a in­deplinit cerinta, dar i-a cauzat Satanei o durere atat de   ingrozitoare,incat a promis sa nu intre niciodata acolo unde vede o potcoava.In alte legende popu­lare, vrajitoarele calareau maturile, deoarece le era frica de cai.

O alta teorie era ca potcoava (fiind din fier, sim­bolul lui Marte) contracara puterea lui Saturn (zeul vrajitoarelor).

Deoa­rece forma sa aminteste de semiluna, potcoava este si un simbol de fertili­tate; mai mult, deoarece seamana cu doua coarne, semnifica vitalitatea.

In legendele celtice, se spunea ca atarnarea unei potcoave de usa casei putea indeparta fiintele magice rauvoitoare, intrucat acestea erau “alergice” la fier.

 

Culoarea rosie

Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere.

Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul este considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital. Culoare a focului si a sangelui, prezinta, din punct de vedere simbolic, aceeasi ambivalenta ca si acesta din urma, in functie de nuanta sa, deschisa sau inchisa.

V. Kandinsky considera rosul deschis, exploziv, centrifug, ca fiind diurn, masculin, tonic, indemnand la actiune si aruncandu-si stralucirea aidoma soarelui, cu o putere uriasa si de neinvins.

Rosul inchis este, dimpotriva, nocturn, feminin, tainic, centripet. El reprezinta nu expresia, ci misterul vietii. Rosul inchis are si o semnificatie funerara. Ambivalenta culorii rosii a sangelui ne dezvaluie doua situatii: cand este ascuns, sangele este esenta vietii, varsat, el inseamna moarte.

Rosul viu, diurn, solar, centrifug indeamna la actiune. El este imaginea inflacararii si frumusetii, a fortei impulsive si generoase, a tineretii, sanatatii, a bogatiei, a erosului liber si triumfator.

Ambivalenta din care provine toata puterea de fascinatie a culorii rosii poarta in ea, strans legate, cele mai adanci pulsiuni umane: actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
In Extremul Orient, rosul evoca in general caldura, intensitatea, actiunea si pasiunea. Rosul este culoarea tendintei expansive, rajas.

Intruchipare a ardorii si a navalnicei tinereti, rosul este, in traditiile irlandeze, culoarea prin excelenta razboinica.

In Japonia, culorea rosie este purtata aproape exclusiv de catre femei. Este un simbol al sinceritatii si fericirii.

Rosul este considerat un stimulent universal. Aceasta culoare are actiuni binefacatoare asupra sangelui si faciliteaza regenerarea celulara, mareste puterea vointei si curajul.

Rosul creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia, da o senzatie pregnanta de caldura, datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electro-magnetica ce ii corespunde.

Rosul este o culoare calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune indeosebi in plan psihomotor, stimulent intelectual, usor nelinistitor, confera senzatie de pierdere in spatiu, aprindere, insufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei.

Indicatiile terapeutice ale culorii rosii:

– anemie,
– bronsita,
– guturai,
– debilitate fizica (slabiciune),
– depresie psihica,
– dureri reumatismale,
– gripa,
– guturai,
– idiotenie, imbecilitate,
– moleseala, lancezeala,
– oboseala,
– paralizie, paralizie infantila,
– raceala,
– tuberculoza,
– tulburari respiratorii.

Contraindicatii:

– stari inflamatorii,
– tulburari emotionale.

În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri.

În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”).

În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației.

În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală (potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”.

Bratara Amuleta Hamsa (Mana Fatimei)


handmade by Mone

Bratara Amuleta Hamsa (Mana Fatimei) – protectie, antideochi, abundență, noroc, vitalitate, chakra 5 (Vishuddha)

Materiale: Amuleta Hamsa (Mana Fatimei), crimpuri aurii, margelute Toho, snur satinat

Pret: 30 lei

Pentru comenzi accesati datele de contact.

 

Mana Fatimei (Hamsa)

Ĥamsa arabă (خمسة‎) este un simbol folosit in producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o cunosc drept “mâna Fatimei”, iar creștinii drept “Mâna Fecioarei Maria“. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة – inseamna cinci in arabă).

Purtatorul Khamsei se va bucura de abundență, noroc, vitalitate, va fi favorizat de astre şi de energiile benefice ale Universului.  Talismanul acesta este considerat a fi cel mai norocos din toate câte se cunosc şi e recomandabil să fie purtat sub formă de brăţară.  Mâna Fatimei are un efect deosebit de puternic asupra purtătorului mai ales atunci când acesta se află la o răscruce în viață. Mâna Fatimei va adaposti purtătorul de obstacole, certuri și adversitate, ajutându-l să-şi schimbe destinul într-un sens pozitiv.

Cel puțin în forma ei clasică, Hamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a mâinii, toate trei fiind simboluri universale, considerate ca având o anumită putere în ceea ce privește protecția (mai ales împotriva deochiului). Motivul reuniunii de simboluri folosite pentru scopuri asemănătorare este acela de a spori puterea amuletei, mai ales că nu există o tradiție care în ceea ce privește materialul din care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe “mâna Fatimei”, pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă.

Cifra cinci apare multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă îsoțirea principiului ceresc cu cel pământesc al mamei ca la hierogami ,totalitatea celor cinci simțuri și forme sensibile ale materiei sau ordinea și perfecțiunea universului: două axe, una verticală și una orizontală, trecând prin același centru. Cifra cinci este, prin exelență, un simbol al echilibrului. Reprezentând o stare de stabilitate, cifra cinci apără împotriva fluxului de energii negative ca aceea ce cauzează deochiul. Din moment ce energiile unei persoane sunt în armonie este greu ca deochiul să gasească un punct slab în care să cauzeze stricăciune. Chevalier consideră că “pentru a alunga deochiul, se întind cele cinci degete ale mâinii drepte și se rostește: ‘Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”(…) Astfel cifra cinci a devenit un farmec prin sine însăși.”

Pentru Islam, cifra cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: “În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), cele cinci chei coranice ale misterului (Coran 6, 59; 31, 34), precum și cele cinci degete ale mîinii Fatimei”.

Simbolistica mâinii, afară de schimbarea statutului (căsătorie), luare în posesie și putere, este asociată cu cifra cinci și cu ochiul. Ea are capacitatea de a opri răul, acționând ca un scut. Probabil simbolismul gestului de a întinde mâna în fața cuiva care pare a transmite invidie sau alte gesturi rituale efectuate cu mainile, provin din impulsuri naturale de apărare, transpuse în plan spiritual. În alte culturi, mâna nu rămâne exclusiv un instrument de apărare, este instrumentul cu care acționează zeii și cu care se fac sacrificii în numele lor. Astfel simbolul mâinii devine prin excelență semn de divinitate sau intervenție divină. “Palma cu degetele întinse – și adeseori cu degetul mare în sus – este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest cuțit este numit ‘mâna zeului’”. În ceea ce privește legătura ei cu ochiul, asemănarea se datorează faptului că amândouă ajută la peceperea obiectelor înconjurătoare. Simțul pipăitului devine mai intens la orbi, mâinile devenind cel mai de nădejde mijlocitor între ei și lume. De asemenea, se poate face o legătură între ochiul interior (conștiință, talent artistic, viziune) și creație literară scrisă de mână. “Mâna este comparată cu ochiul: mâna vede”,consideră Chevalier, care observă faptul că psihanaliștii asociază mâinilor văzute în vis aceeași explicație ca și ochilor.

Mana Fatimei este o amuletă foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord , frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție  împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate, noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii talisman precede iudaismul, creștinismul și islamismul. Islamiştii o atribuie Fatimei, numind-o astfel după fiica lui Mohamed – Fatima Zahra. Creștinii o atribuie Fecioarei Maria iar evreii lui Miriam, în amintirea surorii lui Moise și Aaron.

Mâna ( Khamsa ) este reprezentată  în special prin mâna dreaptă deschisă şi a fost una dintre cele mai comune componente ale bijuteriilor din aur și argint, considerată o bijuterie tradiţională din punct de vedere istoric. Khamsa a fost cel mai frecvent sculptată în piatră, argint, aur sau metal datorită simbolisticii sale deloc de neglijat: puritatea şi proprietatile magice.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Datorită importanței sale atât în cultura ​​arabă cât și în cea berberă, hamsa reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Algeriei, apărând chiar în emblema ţării. De asemenea, este cea mai populară amuletă. Uneori se leagă de Khamsa alte cinci amulete (stele, cârlige, cercuri)  la părul copiilor, şorţurile negre ale femeilor sau la turbane. 

 

 

Bratara aurie cu Rudraksha pentafaţetată si Piatra Soarelui


handmade by Mone

Bratara aurie cu Rudraksha  pentafaţetată si Piatra Soarelui – protectie (impotriva obstacolelor, accidentelor si karmei negative), noroc, dragoste, longevitate, bogatie, succes, prosperitate/abundenta, bunastare, forta si autoritate,putere mentala si fizica, inspiratie si creativitate, originalitae si curaj, memorie excelenta, liniste sufleteasca, vitalitate, energie fizica, mentala si sexuala, sanatate (tensiune arteriale si diabet, boli ale urechilor, coapse și rinichi, picioare, sira spinarii, cartilagii, stomac, inima, digestie, reumatism, probleme cardiace, ulcer, imunitate, stress)

Materiale: Rudraksha pentafatetata de 15 mm, Piatra Soarelui, accesorii aurii

Provenienta Rudraksha: Nepal

Pret: 70 lei (vanduta)

Pentru comenzi accesati datele de contact.

PIATRA SOARELUI

Guvernate de Soare, cristalele orange sau aurii intra in relatie cu personalitatea individului. Confera energie de a ne manifesta cu mai multa incredere, maresc creativitatea si capacitatea de expresie, ajuta la descoperirea talentelor personale. Stimuleaza, incurajeaza, trimit la actiune. Confera protectie si putere de a reusi in viata. Atrag succesul, afirmarea, reusita, norocul, sansa. Scot la iveala adevarata personalitate sau ajuta la manifestarea propriei individualitati. Alunga timiditatea, neincrederea, ajuta la iesirea din anonimat pentru a arata lumii adevarata valoare. Confera stralucire, unicitate, mandrie celui care le poarta si atrage atentia asupra purtatorului. Sunt pietre optimiste, norocoase, aducatoare de succes. Protejeaza impotriva ghinionului, a nereusitei, a nesansei. Mesajul lor: afirma-ti personalitatea, traieste, impune-te, iubeste, fii mandru de tine!

Piatra Soarelui este cunoscuta din Antichitate cand i-au fost atribuite numeroase calitati benefice asupra omului, care si astazi ii sunt recunoscute. Este o varietate de aventurin. Aduce noroc, dragoste, abundenta, bucurie, o dispozitie deschisa, luminoasa, stralucitoare precum si calitati de lider. Piatra Soarelui are un puternic rol protector si un puternic efect stimulator asupra mintii, trupului si sufletului. Energizeaza si ajuta la eliminarea infectiilor si a balonarilor.

PIATRA RECOMANDATA PENTRU:
* ZODIILE: Leu, Balanta, Pesti
* TALISMANUL NOROCOS: al Leului si al celor nascuti duminica
* ZIUA ASOCIATA: Duminica
* PLANETE ASOCIATE: Soarele
* NUMAR ASOCIAT: 1 (pentru cei nascuti pe 1, 10, 19, 28)

Piatra Soarelui are polaritate yang si rezoneaza cu chakra 3 (Manipura/Plexul Solar), transformand si eliminand emotiile refulate. Stimuleaza sexualitatea si imbunatateste relatiile cu sexul opus.

Piatra Soarelui leaga radiatia solara din miezul zilei de cea a stelelor din miez de noapte si o aduce in viata terestra, fiind un partener ideal in meditatia solara. Plasata oriunde pe corp sau tinuta in mana, in sedintele de cristaloterapie, in meditatie sau numai purtata ca podoaba, ajuta la conectarea cu sursa interna de Lumina. Actionand cu puterile regeneratoare ale Soarelui, are un deosebit efect benefic in zona plexului solar, fiind cu succes utilizata pentru usurarea emotiilor. Fiind o piatra de natura alchimica, Piatra Soarelui ajuta in transformarea si in transmutatia oricarei energii si informatii care nu lucreaza in armonie cu legile Luminii.

EFECTE ASUPRA PURTATORULUI

ASIGURA PROTECTIE
* puternic rol protector general

ADUCE, CONFERA, INSPIRA:
* Noroc, dragoste, abundenta
* Bucurie, o dispozitie deschisa, luminoasa, stralucitoare
* Posibilitati in calea individului
* Calitati de lider, forta, autoritate

AMPLIFICA, STIMULEAZA, SPRIJINA, FACILITEAZA
* Originalitatea, curajul, buna dispozitie, concentrarea, spiritul conducator, auto-disciplina, capacitatea de a-i servi pe altii
* Sexualitatea si relatiile cu sexul opus
* Norocul

AJUTA:
* Clarifica mintea pentru luarea deciziilor importante
* Efect stimulator pentru minte, trup si suflet
* Pastreaza spiritul tanar
* Recomandabil celor cu functii de conducere sau care aspira spre functii de conducere
* Recomandabil a se purta in urma marilor socuri ale sortii

REDUCE, SCADE, OPRESTE, INHIBA:
* frica, stresul

EFECTE ASUPRA SANATATII
* Puternic rol curativ
* Benefic pentru picioare, sira spinarii, cartilagii, stomac, inima, digestie
* Mareste capacitatea organismului de a lupta impotriva cancerului
* Benefic in caz de reumatism, probleme cardiace, ulcer
* Mareste vitalitatea organismului, energia fizica, energia sexuala

Rudraksha  pentafaţetată

Rudraksha  pentafaţetată (5 mukhi Rudraksha) simbolizeaza Tatal Divin si aduce pace si calm, avand, de asemenea, puteri tamaduitoare. Ea asigura o viata lunga si o sanatate de fier pentru cei ce o poarta aproape de corp. Calmeaza, protejează sănătatea, aduce pace si faima, fiind totodata un tonic general de sănătate. Creste puterea mentala si imbunatateste puterea fizica, aduce  bunastare, indeparteaza obstacolele si karma negativa, contribuie la vindecarea maladiilor si aduce bogatie, succes si prosperitate.

Rudraksha pentafaţetată îsi protejeaza stapanul de atacurile bruste, neasteptate si ajuta la crearea unei mai bune dispozitii în cazul persoanelor deprimate. Este benefica in controlul tensiunii arteriale si diabet . De asemenea, este folosita pentru boli ale urechilor, coapse și rinichi. Este binecuvântata de către cele cinci forme ale lui Shiva: Saddyojat, Tatpurush, Aghor, Vamdev și Isshan. 

Din punct de vedere astrologic, Cinci Mukhi Rudraksha este guvernata de Mercur si Jupiter, poate de aceea detine puterea de a genera o senzatie de beatitudine. (testat!) Este forma lui Rudra numit Kaalagni, controlează cele cinci elemente:  Agni (foc), Jal (apa) , Vaayu (aer) , Aakash (cer)  si Prithvi ( pamant), iar chakra corespondenta este Vishuddha (chakra 5). Mantrele corespondente sunt “AUM HREEM NAMAH” si “AUM NAMAHA SHIVAYA“.

Rudraksha cu 5 mukhi (pentafatetata) este binecuvântata de Shiva (Zeul Bunastarii) însuși sub forma/aspectul sau de Kalagni Rudra. Se spune ca purtarea aceasteia poate elimina păcatele. În Padma Puran, se mentioneaza că purtarea unei samante de Rudraksha cu cinci mukhi este importanta pentru toți, deoarece este binecuvantata de Vaamdev (Shiva), iar purtătorul  acesteia va fi onorat de către zei pentru o perioadă lungă de timp, câștigand sănătate și pace și fiind ferit de accidente.

Rudraksha pentafațetata aduce inspiratie, facandu’si purtatorul mai creativ, de aceea este foarte eficienta pentru studenți, oameni de știință, cercetători, artiști, scriitori și jurnaliști. Crește puterea de memorare și inteligența.