Materiale: amuleta Cruce, cristale fatetate, margele de nisip, crimpuri, conector, snur cu insertie de guta
Cod: 48Crux
Pentru comenzi accesati datele de contact.
CRUCEA
Considerat unul dintre simbolurile fundamentale ale omenirii, crucea are o istorie extrem de veche, prezenta sa fiind semnalata cu mult timp inaintea crestinismului, in majoritatea civilizatiilor vechi si pe toate meridianele globului. Marturii despre cruce ne parvin din Egipt si din Grecia, din China si din Mexic, din Imperiul Roman si din lumea celtica. Peste tot crucea este semnul plastic care concentreaza in forma sa sculptata, incizata, pictata sau caligrafiata pe papirus, o uriasa cantitate de informatii referitoare la universul spiritual al fiecarei civilizatii. Structura plastica a crucii devine o adevarata emblema, un simbol al credintelor ce i-a animat pe cei ce au realizat respectivele forme. Din aceste considerente vorbim si astazi despre “crucea celtica”, “crucea de Malta”, “crucea greceasca” etc.
Pentru antici, crucea era sinteza celorlalte trei simboluri fundamentale: cercul, centrul si patratul. Intersectia celor doua brate ale crucii genera “centrul”, adica locul unde cerul intalneste pamantul, in care timpul se amesteca cu spatiul. Crucea este legatura dintre cosmos si centrul originar, este permanenta comunicare dintre pamant si cer, de sus in jos si de jos in sus. Din aceasta perspectiva, crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului care randuieste si masoara spatiul sacru, ordoneaza vetrele de locuire, strabate campurile si cimitirele. Incrucisarea bratelor sale marcheaza raspantiile. Crucea este un simbol ascensional cu dubla semnificatie. Ea explica misterul centrului care are putere de a emana, de a imprastia, dar si de a aduna. In lumea celtica simbolismul crucii se combina cu simbolismul “cercului”. Crucea celtica este inscrisa in cerc, avand brate egale. La intersectia acestora apare totdeauna un mic glob care face trimitere la simbolismul “centrului”. In evolutia sa temporala, crucea celtica a cunoscut mai multe variante de reprezentare. In unele dintre acestea, bratele crucii inscrise in cerc depasesc limitele cercului, devenind “roata”. In civilizatia vechilor mexicani, simbolul crucii exprima totalitatea lumii care se ordoneaza sub semnul crucii, iar la centrul ei era plasat Zeul Focului.
Traditia crestina imbogateste foarte mult simbolismul initial al crucii, incluzand imaginea mantuirii si patimilor lui Hristos. Crucea se identifica la crestini cu Iisus Rastignit, motiv pentru care ea devine cel mai viu simbol al lor. Crucea este slavita in sarbatori speciale – Aflarea Sfintei Cruci, Aratarea Sfintei Cruci, Scoaterea Sfintei Cruci, Inaltarea Sfintei Cruci – , este cantata in imnuri liturgice si este adorata ca “relict sfant”, fiecare bucatica din lemnul sau. In iconografia crestina crucea s-a bucurat de o mare atentie, existand mai multe modalitati plastice de reprezentare a simbolismului: crucea in forma de X si T, crucea cu varf si o singura bara orizontala, crucea cu varf si doua bare orizontale, crucea cu varf si trei bare orizontale, crucea cu brate egale, inscrisa in patrat (“crucea greaca”) si crucea cu brate inegale, inscrisa in dreptunghi (“crucea latina”). Fara a se exclude unele pe celelalte, aceste variante exprima particularitatile culturale de perceptie si interpretare simbolica a aceluiasi adevar crestin: crucea, expresia mantuirii si a patimirii. Din bogatul simbolism al crucii, spiritualitatea populara romaneasca a conservat mai multe categorii de martori vizuali ce pot fi intalniti in casa si gospodaria taraneasca traditionala, in vatra satului, la raspantii, pe hotare si in holdele cu semanaturi. Motivul crucii este realizat intr-o infinitate de variante plastico-decorative, in materiale si tehnici dintre cele mai diverse. Cioplit, incizat, sculptat, tesut, brodat, pictat pe lemn, piatra, os, suprafata textila sau pe piei de animale, simbolul crucii atesta de fiecare data credinta romanilor in forta invincibila a simbolului capabil de a le proteja viata, alungand raul dincolo de spatiul vital al individului, al familiei, al neamului si al comunitatii. Crucea ocroteste viata, o ajuta sa se implineasca, deschizandu-i perspectiva nemuririi. Pentru romani crucea este protectoarea casei, aparatoarea holdelor si a semanaturilor, este scutul de care tot raul se loveste, fara sansa de a-l atinge pe omul credincios, ce stie sa se apere. In temeiul unor asemenea convingeri, indiferent de zona etnografica in care ne aflam, pe tot cuprinsul Romaniei, observam si astazi cum taranii isi pun pe acoperisul caselor, uneori si al grajdurilor, cruci din lemn, ceramica sau metal pentru “a-si feri casele de fulgere si trasnete si de alte rele”. Pe monumentalele porti transilvanene din tara Oltului, Maramures, Tarnave, Odorhei si Ciuc sunt sculptate cruci alaturi de rozete, “pomi ai vietii”, “Soare si Luna”, uneori chiar “Arhangheli”, in speranta ca aceste simboluri vor impiedica fortele raului (spiritele malefice) sa intre in gospodarii. In aceleasi zone, ancadramentele usilor si ferestrelor de la casesunt impodobite cu aceleasi categorii de simboluri pentru “a opri raul sa intre in casa”; “acolo unde crucea vegheaza, raul nu poate trece pragul”. Credintele legate de nevoia protejarii simbolice a pragurilor ce despart spatiul omului de spatiul nedefinit cuprind nenumarate referiri la eficienta protectoare (apotropaica) a crucii amplasate in asemenea locuri. Amenajarea spatiului de locuit aduce in atentie solutii decorative ingenioase si diferentiate in functie de specificul zonal. Dincolo de marea diversitate a formulelor de amenajare decorativa a spatiului de locuit descoperim, ca o constanta, simbolul crucii, prezent pe stergarele si batistele ce impodobesc peretii, pe strachinile agatate in cuiere de lemn sau asezate pe podisoare (dulapuri), pe lazile de zestre si pe spatarele scaunelor ce inconjoara masa. (Sursa: jurnalul.ro)
Crucea este unul din simbolurile atestate inca din antichitatea cea mai indepartata: in Egipt, in China sau in Creta, la Cnosos, unde s-a descoperit o cruce de marmura datand din veacul al XV-lea i.Hr. Crucea este al treilea din cele patru simboluri fundamentale alaturi de cerc, centru si patrat. Ea stabileste o relatie intre celelalte trei. Aceasta este cea mai complexa simbolistica. Ele au dat nastere unui adevarat limbaj universal. Crucea simbolizeaza in esenta pamantul, cele patru puncte cardinale, fiind baza simbolurilor de orientare in diferitele etape de existenta ale omului. Etapele coincid omului-animal (orientare interioara), pamantului (orientare temporala) si a sferelor ceresti (orientare spatiala).
In China, cifra crucii este cinci (desi in arealul european ea corespunde patratului si cifrei patru). Multumita simbolisticii chineze am invatat din nou sa luam in considerare centrul acestui simbol. Acest punct este marea rascruce a imaginarului. Crucea are in consecinta o functie de sinteza si de masura. In ea se intalnesc cerul si pamantul, in ea se amesteca timpul si spatiul. Ea este cordonul ombilical alcosmosului legat de centrul originar. Dintre toate simbolurile ea este cel mai universal, cel mai totalizator. Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului comunicarii intre cer si pamant. Ea este marea cale de comunicatie. Crucea ordoneaza spatiile sacre, ca de pilda templele; ea deseneaza pietele oraselor; strabate campurile si cimitirele; bratele ei marcheaza raspantiile. In acest punct central se inalta un altar, o piatra, un catarg. Ea explica misterul centrului. Crucea mai are o valoare de simbol ascensional. Intr-o ghicitoare germanica medievala se vorbeste despre un copac ale carui radacini sunt in iad si al carui varf ajunge la tronul lui Dumnezeu, si care tine lumea intreaga in crengile lui; acest copac este tocmai Crucea.
In legendele orientale, crucea este puntea sau scara pe care urca la Dumnezeu sufletele oamenilor. In unele variante, lemnul crucii are sapte trepte, dupa cum arborii cosmici reprezinta cele sapte ceruri.
Traditia crestina a imbogatit in mod prodigios simbolismul crucii, condensand in aceasta imagine mantuirea si patimile Mantuitorului. Crucea il simbolizeaza pe Cel Rastignit, pe Hristos, Mantuitorul, Logosul, a doua persoana a Treimii. Ea este mai mult decat o figura a lui Hristos, identificandu-se cu persoana lui. Crestinii tin sarbatori ale Crucii: aratarea Sfintei Cruci, scoaterea ei, i se canta imnuri. Ea isi are propria istorie – lemnul din care este facuta provine dintr-un copac sadit de Set pe mormantul lui Adam, si, dupa moartea lui Hristos, farame din ea se imprastie in toata lumea. Crucea va aparea din nou in bratele lui Hristos la Judecata de Apoi.
Iata de ce ea a fost preluata de iconografia crestina – pentru a sublinia supliciul lui Mesia ca si prezenta lui. Se pot deosebi patru tipuri principale de cruce: crucea fara varf (in forma de T); crucea cu varf si cu o singura bara orizontala; crucea cu varf si cu doua bare orizontale; crucea cu varf si cu trei bare orizontale.
Diferitele sensuri atribuite lor de simbolistica nu sunt deloc absolute. Ele nu se exclud reciproc. Crucea in forma de T ar reprezenta sarpele tintuit de un par, moartea invinsa prin jertfa. Ea avea un sens misterios inca din Vechiul Testament. Crucea cu o singura bara orizontala este crucea evangheliei. Cele patru brate ale ei simbolizeaza cele patru elemente intinate de firea omului si virtutile sufletului omenesc. Crucea greceasca are patru brate egale. Crucea latina este potrivita dimensiunilor umane. Una este idealizata, cealalta realista. Dintr-o spanzuratoare, ortodocsii au facut un obiect de podoaba. Deasemenea, bisericile ortodoxe si catolice au fost intocmite dupa planul crucii. Crucea cu doua bare ar reprezenta si inscriptia lui Pilat – Isus Nazarineanul, regele iudeilor. Crucea cu trei bare devine un simbol al ierarhiei ecleziastice, corespunzand tiarei papale, palariei de cardinal si mitrei episcopale. Incepand din secolul al XV-lea numai papa are dreptul de a purta aceasta cruce; crucea dubla revinea cardinalilor si arhiepiscopilor; crucea simpla revenea episcopilor.
Mai putem distinge crucea patimilor si crucea invierii.
Puterea simbolismului in primele veacuri crestine apare cu mai multa pregnanta pe crucea mistica, sapata in piatra: pecetea poarta gravata o cruce in T cu literele X si P. Crucea l-a zdrobit si l-a imblanzit pe Satana-stravechiul sarpe, inlantuit la piciorul crucii. Acest dusman al neamului omenesc vrea sa subjuge spiritul (simbolizat sub forma unui porumbel).
Urmandu-si evolutia in lumea simbolurilor, crucea devine raiul celor alesi descrisa intr-o editie a Divinei Comedii din 1941. Crucea este aici simbolul slavei vesnice, a slavei dobandite prin jertfa si care culmineaza intr-o fericire extatica.
In traditiile iudaice si crestine, semnul purtator de cruce apartine riturilor initiatice primitive. Crucea crestina este vestita prin anumite figuri din Vechiul Testament cum sunt, pragul de sus al usii de la casele evreilor, unse cu sange de miel printr-un semn al crucii. Crucea recapituleaza creatia, ea are un sens cosmic. Irineu scrie: “S-a facut trup si a fost rastignit pe cruce, adunand in sine lumea toata” – crucea devine astfel polul lumii, pecete cosmica. crucea lumii.
Prezenta crucii se regaseste in natura, omul cu bratele intinse al lui Leonardo simbolizeaza crucea asa cum o face si zborul pasarilor, catargul corabiei, ancora, tridentul sau uneltele de arat pamantul. Crucea reia temele fudamentale ale Bibliei – ea este pom al vietii, intelepciune, lemn (al arcei, al toiagului).
In teologia izbavirii, crucea mai este si simbolul rascumpararii datorate in numele justitiei si al carligului cu care a fost incatusat demonul. O intreaga traditie considera ca este necesara o rascumparare catre demon. Potrivit unei credinte stravechi, adevaratul lemn al crucii lui Hristos invie mortii pentru ca se presupune ca este facuta din lemnul Pomului Vietii sadit in rai.
In Asia, simbolul crucii, desi nu este tot atat de bogat din punct de vedere simbolic ca in lumea crestina, nu este totusi mai putin important. Ne este greu sa studiem in cateva randuri un simbolism atat de vast ca acela al crucii caruia Guenon i-a consacrat un volum intreg – emblema a centrului, a focului, a intelectului, a Principiului. Crucea mai este si Axa Lumii.
In Egipt, crucea cu toarta (ankh) confundata adesea cu nodul lui Isis, este simbolul milioanelor de ani de viata viitoare. Ea este unul din atributele lui Isis, dar poate fi vazuta in mana multor divinitati, ca emblema a vietii divine si a vesniciei. In mana muritorilor, ea exprima o urare de fericire vesnica in tovarasia lui Isis si Osiris. Cercul ei este imaginea perfecta a ceea ce nu are nici inceput si nici sfarsit, evocand starea de transa in care se zbatea initiatul, mai exact ea reprezinta starea de moarte, rastignirea alesului si, in unele temple, initiatul era culcat de preoti pe un pat in forma de cruce. Ea este aplicata pe fruntea faraonilor si a initiatilor, ca pentru a le da puterea sa vada vesnicia dincolo de obstacolele ce raman de trecut. Pentru Paul Pierret, ea este si un simbol de protejare a tainelor sfinte – numeroase amulete se atarnau la gatul mumiilor.
In arta africana, crucea are in primul rand un sens cosmic, simbolizeaza soarele si drumul deschis de el pe bolta cerului. Ea reprezinta la triburile bamum pe rege. Ca raspantie mai exprima si drumurile vietii si mortii, fiind o imagine a soartei omului. Asocierea dintre cruce si spirala rezuma organizarea lumii potrivit conceptiei triburilor bantu din Kasai (Congo, Lulua si Baluba). La aceleasi populatii crucea tatuata, gravata si forjata simbolizeaza punctele cardinale si in acelasi timp cele patru drumuri ale universului ce conduc la genii, la oameni, la sufletele bune si la sufletele rele.
Crucea, scrie Guenon, este in primul rand simbolul totalizarii spatiale, simbolul ei fiind o unire a contrariilor pe care trebuie sa il apropiem de acel kua (unirea dintre yang si yin), ca si de acea tetraktys. Acest simbolism este extrem de bine simtit in traditia mitica a vechilor mexicani. Crucea este simbolul totalitatii lumii, a legaturii dintre ani. Cand vechii scribi incercau sa-si reprezinte lumea ei dispuneau in forma de cruce cele patru spatii in jurul centrului.
Mitologia mexicana ne ofera intreaga paleta simbolica ce vine sa se ordoneze sub semnul crucii – in vatra universului sta zeul focului sau un copac multicolor.
Crucea latină
Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.
TURCOAZ: protectie (absorbtie a energiilor negative de orice tip, de aceea se foloseste pentru indepartarea “ochiului rau”, a deochiului, impotriva vrajilor si a magiei negre , pentru protectie si impotriva poluantilor din mediul inconjurator, radiatiilor electromagnetice, razelor X; simte invidia, ura, infidelitatea, rautatea si energiile negative, schimbandu-si culoare cand se apropie un pericol sau cand cineva ii vorbeste de rau posesorul; poate prevesti moartea (se sparge) si boala), curaj, vindecare (sanatate), succes in afaceri si negocieri, prosperitate, longevitate, confort spiritual, buna dispozitie, binecuvantare divina, noroc, capacitatea de a folosi mai bine timpul, eficienta, organizare, gasirea unei iesiri din orice problema, putere, comunicare cu lumea fizica si lumile spirituale, intuitie, calm interior, creativitate, serenitate, dragoste romantica, vitalitate fizica si psihica, chakra 5 (Vishuddha ), efect intaritor asupra corpului fizic, accelereaza regenerarea tesuturilor, previne si inlatura atacurile de panica, intareste sistemul imunitar, alunga infectiile virale, elimina atitudinea de matir, favorizeza dezvoltarea personala, fiind de mare ajutor in concentrare si meditatie, in post si rugaciune si in lucrul cu noi insine; atenueaza nervozitatea (tracul), ajuta la rezolvarea problemelor intr-o maniera creativa, tonifica inima, imbunatateste vederea, confera forta cuvintelor, mentine si consolideaza relatiile, incurajeaza atentia pentru detaliu, trezeste entuziasmul si inspira proiectele noi, ajutand la descoperirea talentelor ascunse; echilibreaza centrii energetici, dezvolta constiinta superioara, inlatura inhibitia si vechile angajamente, precum si ideile fixe, foarte eficienta impotriva viciului fumatului.
Mone Camino 